Dragă Dacian Cioloş (şi Anca Dragu)

Publicat:
Ultima actualizare:
Alina Mungiu-Pippidi
Alina Mungiu-Pippidi

Umblă vorba prin presa de calitate că Anca a spus la o televiziune că urmează schimbarea Avocatului Poporului, care ar fi fost agreată în Coaliţie, şi că doar numele succesorului nu e clar. Umblă vorba şi că prefectul Bucureştiului, Traian Berbeceanu, numit de PNL, va fi schimbat fără a-şi fi dus mandatul la capăt pentru a fi înlocuit cu un plusist.

Fiind voi doi familiari cu Europa şi lumea mai largă în general (şi nu pe tiparul politicianului mediu pe care îl putem muta între PSD şi PNL, că el tot de la ţară este, şi nu ştie care sunt regulile de comportare în lumea civilizată), am cîteva întrebări pentru voi. Şi retorice, dar şi empirice.

Întrebarea numărul unu este dacă sunteţi la curent că menirea avocatului poporului este de a face opoziţie la potenţialele abuzuri ale guvernelor, deci nu e pus acolo să aplaude sau să pună ştampile ca în comediile cu DDR (pe care scrie pe toate acelaşi lucru). Ce sunt avocaţii poporului şi cum trebuie să funcţioneze această instituţie găsiţi aici. Cel puţin în Europa, unde ne aflăm, altfel, desigur, există o varietate de practici şi atunci întrebarea este vrem să reînnoim Europa în spirit african?

Întrebarea numărul doi este dacă sunteţi la curent că şi în Olanda, şi în Germania şi în alte ţări europene măsuri ale guvernului contra pandemiei au fost atacate la tribunal, cum a făcut şi dna Weber, ocupanta poziţiei din România, de diferite instituţii şi persoane, şi nimeni nu a fost considerat de guvern duşman al poporului din acest motive, pentru că suntem în Europa, şi nu în China.

Întrebarea numărul trei este dacă realizaţi că avocatul poporului poate cel mult ataca la Curtea Constituţională (guvernelor pesediste din anii nouăzeci le-a fost frică că opoziţia va folosi această armă contra lor, şi a avut grijă să fie boantă) şi nu în orice tribunal, ca în ţările unde instituţia e puternică, iar de hotărît doar Curtea hotărăşte, ca la orice proces, şi nu Avocatul Poporului, care poate cel mult atrage atenţia asupra problemei.

Întrebarea numărul patru este în ce măsură vă daţi seama că ameninţările repetate la adresa avocatului poporului (că va fi schimbat) sunt o formă de intimidare pentru a-l împiedica să acţioneze cum găseşte că e just. Că voi nu sunteţi de acord cu judecata sa, se prea poate, nimeni nu e infailibil, nici voi, nici liberalii, şi nici Avocatul Poporului, dar din fericire hotărăşte Curtea Constituţională. Ca să ajungem acolo trebuie ca Avocatul Poporului să aibă dreptul să se exprime cum îl duce mintea ca să reprezinte interesele poporului, de exemplu a celor amendaţi cu amenzi peste valoarea venitului mediu. Cine e poporul, la asta în statele de drept cel puţin, avem legea (termenele mandatelor) ca să răspundem. Cînd vă vine rîndul să numiţi voi pe cineva că expiră mandatul actual, găsiţi pe unul mai bun, treaba voastră.

Întrebarea numărul cinci este ce alt stat în Europa în afară de România a mai dat afară un avocat al poporului că a venit o majoritate parlamentară nouă. Dragă Dacian, pune tu un asistent să întrebe colegii din Renew sau comisia de drepturi şi libertăţi. Sau puteţi petiţiona toate ţările europene membre.

În acelaşi context am şi întrebarea şase, cum de partidul vostru reformator a fost de acord ca instituţia prefectului să fie oficial politizată, cum de prefecţii vor căpăta subprefecţi a căror menire o vor găsi singuri de acum înainte (cînd avem, nu-i aşa, un deficit bugetar istoric şi vrem să reducem poziţiile din sectorul public), şi cum de prefectul de Bucureşti (nu-l cunosc, nu mi-e simpatic, dar era calificat şi popular) trebuie să îşi ia catrafusele cînd nu a servit decît o parte din mandat ca să lase locul unei persoane din partidul vostru? Aţi stricat vreo întrebare cumva la Macron, sau măcar la ambasada Franţei, cîţi prefecţi au fost daţi afară în Franţa între mandate fără nici o procedură administrativă atrasă de vreo greşeală a lor, ca la execuţie fără judecată?

Şi ca să închei si să vă las să faceţi corespondenţa de mai sus pentru a stabili ce alţi europeni mai tratează aşa democraţia şi instituţiile ei, mai întreb şi dacă vi se pare normal, oameni educaţi şi umblaţi prin lume cum sunteţi, ca prefectul să fie din acelaşi partid cu cei pe care trebui să îi controleze (for the record, întrebarea şapte)? Iată, primăriţa de la sectorul 1, Clotilde Armand, calcă prin străchini, declară că nu dă burse cerute de lege la elevi şi pînă să îşi renegocieze contractele anulează unilateral datoriile pe care le are la furnizori, un prefect funcţionar public şi reprezentant al ordinii şi legii ar trebui să analizeze obiectiv actele ei, că numai el le poate anula pentru a proteja interesul cetăţenilor şi legea. Care sunt şansele ca acest lucru să se întîmple vreodată? Dacă voi puneţi pe unul din acelaşi partid acolo, nu va fi ca prefecţii papagali de la PSD şi PDL care mai niciodată nu îşi exercitau rolul legal de a opri abuzurile puterii locale?

Astea au fost cele şapte întrebări. Nu e nevoie să îmi răspundeţi, că ştiu că nu aveţi ce. Dar nu strică să întrebaţi mai departe, oameni ca voi ştiu ce e just şi ce nu, că au de unde se informa, şi ca atare pot măcar să încerce să facă lucrul just. Că nu suntem în Myanmar sau în Rusia, ci pe fotolii parlamentare cu toate protecţiile, riscul e zero şi cîştigul poate fi mare. Poate învaţă de la voi unii colegi că schimbarea clasei politice e de dorit numai în sens democratic. Altfel, nu.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite