Deschide fereastra!

Uită-te la tine câtă furie şi isterie îţi sălăşluiesc în suflet! Toate vin de acolo, din televiziuni.   

Dragă telespectatorule,

Îndrăznesc să te întreb ce-ai ajuns de când te uiţi la televizior, zi de zi, an după an. Un om mai bine informat, un om împlinit sau un om modern, cum pretind televiziunile noastre? Nu, ai ajuns un fel de zombi! Uită-te la tine cum îţi începi conversaţiile cu vecinii de palier: „Am văzut aseară la Dan Negru...", „Mâine va fi ger, au anunţat ăştia de la Realitatea...", „Ce-am mai râs la Badea...", „Băsescu a zis la TVR 1..." sau „Boc a greşit, am văzut la Antena 3..." Toate frazele tale conţin „sursa", dar nu pentru că eşti scrupulos, ci pentru că televiziunile ţi-au acaparat minţile. Viaţa ta a fost confiscată de televiziune. Tu nu ştii asta ori s-ar putea să ştii că ţi-a fost confiscată, dar puţin îţi pasă de viaţa ta. Acolo, în faţa „sticlei", tu crezi că eşti informat, că eşti martor la „evenimente", că participi (sanchi!), că râzi (dar nu e râsul tău!), că plângi (la telenovele), că suferi (suferinţele unei eprubete!) şi că trăieşti. Aşa crezi tu, că îţi trăieşti viaţa. Uită-te la tine câtă furie şi isterie îţi sălăşluiesc în suflet! Şi isteria, şi furia, toate vin de acolo, din televiziuni. Uită-te la tine când povesteşti ceva despre viaţa ta! Povesteşti tot ce-ai văzut şi ai simţit în faţa televizorului. Asta e viaţa ta, o poveste TV. Îţi povesteşti viaţa ta de telespectator, şi nu viaţa ta de om.

Eşti încurajat să „gândeşti liber", dar în fond gândeşti aşa cum vor cei pe care îi urmăreşti în fiecare seară, cu mintea ta făcută ţăndări, leneşă, plină de umori, frustrări şi isterii. Crezi că trăieşti în libertate pentru că te crezi stăpân pe telecomandă, dar în realitate zaci în cea mai distructivă puşcărie. Te consideri sănătos, dar eşti intoxicat. Uită-te la tine în ce hal te-au adus! Chiar aşa, nu vrei să fii sănătos? Nu te-ai săturat de boala asta de televiziune? 

Mai îndrăznesc să te întreb ceva, dragă telespectatorule: cu ce-ai rămas după ce te-ai uitat la o televiziune românească. Să fi rămas cu o amintire, cu o bucurie sau cu un moment care te va marca toată viaţa! Să fi rămas cu o idee sau cu o lumină! Probabil că ai văzut multe şi ţi-e greu să-ţi aminteşti. Ai văzut destule accidente pe şoselele ţării, mulţi copii şi bătrâni suferinzi, o grămadă de telenovele şi drame de familie, numeroase bătăi, înjurături, lozinci, mulţi manelişti şi starlete, o groază de filme de mâna a treia şi scandaluri, armate de politicieni, de lideri de opinie şi de vedete care pretind că te informează, că te binedispun şi că te ridică la statutul de om. (Dar tu eşti un zombi, crede-mă, nu vreau să te jignesc!) Eu cred că ai văzut mult, mult gunoi, dar mă abţin să te judec, îţi respect opţiunile. Totuşi, la ce-ţi folosesc televiziunile noastre? Chiar aşa, nu ţi-e silă? Nu ţi-e greaţă?

Dragă telespectatorule, deschide fereastra şi... nu, nu-ţi arunca televizorul în stradă (că doar l-ai luat pe credit de la bancă!). Deschide fereastra şi respiră!

Petre Barbu este senior editor ''Adevărul''