Memoria

Deschizi ochii în lumina cenuşie din fereastră. Unde te eşti? În patul tău, în casa ta. De ce te-ai trezit? Pentru că s-a luminat. În ce zi suntem?... Hei, ziua, care-i ziua? Marţi? Miercuri? Duminică?

Lumina n-a pătruns încă în mintea ta. Cauţi ziua şi căutarea te înspăimântă. Niciodată n-ai uitat ziua în care te trezeşti. Îţi aminteşti, în sfârşit, dar amintirea te doare. Totuşi, care-i numele tău?... Îl ştii, nu-i problemă, apoi repeţi ziua săptămânii în care abia te-ai trezit. Zilele sunt egale, trase la indigo, ai uitat numărătoarea, dar ţi-ai revenit, asta înseamnă că trăieşti.

O greutate îţi apasă pe creştet. Parcă ar fi o butelie de aragaz. Ce să caute o butelie pe capul tău?

Nici nu ştii cât de grea este o butelie. Dar aşa simţi, că-i o butelie care îţi striveşte fruntea şi tâmplele. Doar n-ai băut aseară! Nu mai bei de câteva zile. Sunt zile egale, cenuşii, trase la xerox. Atunci, cum de butelia asta îţi crapă creierul? Te-ai îmbolnăvit! Să suni medicul de familie, să fugi la urgenţă! Dar la spitale sunt alte urgenţe. Îţi aminteşti de pandemie şi presiunea buteliei te sufocă.

Cauţi să te ridici, poate cafeaua te va pune în starea de funcţionare. Nu poţi. O pătură de ciment te ţine îngropat în pat. Asta-i prea de tot! Butelie, ciment, ai luat-o razna! Te ridici pe marginea patului. Îţi cauţi cu privirea papucii. Nu cumva ai îmbătrânit peste noapte? Nu cumva te-ai trezit într-un coşmar? Să te trânteşti la loc în pat, cu butelia pe cap, cu pătura de ciment pe tine, să dormi până te vei trezi în altă lume. E ceva în neregulă cu mintea ta. Cafeaua! Ştii bine că nu va avea niciun efect. Ţi-a sărit o „siguranţă“. Să fugi la medic! Nu pricepi că alţi oameni sunt mai bolnavi decât tine? Stai aici, caută-ţi papucii!

Care sunt planurile tale pe ziua de azi? Stai în casă? Te mişti de colo-colo. Casa e o cuşcă. Faci curat? Ai şters praful. Să schimbi o garnitură la robinet, să strângi un şurub la un scaun, cu o... Cum se numeşte unealta aia care strânge şuruburi? Cu ce strângi un şurub, inginere?... Dacă nu-ţi aminteşti, atunci lasă, dracului, şuruburile! Mai bine citeşte! Ce să citeşti? Ieri, ca şi alaltăieri, ai citit din cartea ta preferată, dar ce-ai citit a trecut pe lângă tine. Asta te-a speriat cel mai tare, ai trecut pe lângă fraze, pe deasupra cuvintelor, n-ai rămas cu nicio idee. Ai citit în gol. Nu e vreme de citit. Îi invidiezi pe cei care se laudă pe reţele că au citit nu ştiu ce carte. Îi admiri pe cei care îţi recomandă cărţi. Bravo! Totuşi, de tine nu se lipeşte cititul. Deci, ia-ţi gândul, mai bine păzeşte-ţi mintea să n-o ia razna de sub butelie, las-o acolo!

Poţi să-ţi aminteşti ceva frumos din trecut! Nu poţi? Sau măcar o suferinţă, ca s-o compari cu lumea în care te-ai trezit, pentru că suferinţele se uită mai greu. Nu poţi? Parcă toate s-au pierdut sub butelie, ţi-a rămas doar această zi pe care trebuie s-o trăieşti, mulţumeşte-i lui Dumnezeu! Memoria, ai grijă de memoria ta, asta îţi va rămâne până-n ultima clipă a vieţii! Du-te şi bea-ţi cafeaua, migrena n-o să-ţi treacă, dar gândeşte-te la memorie. Începe cu o şurubelniţă (ţi-ai amintit!) şi strânge-ţi toate şuruburile memoriei, să nu-ţi scape vreunul, să nu uiţi ce-a fost, cine ai fost, pentru că mâine va fi o altă lume.