Depolitizarea #Colectiv

La scurt timp după tragedia de la Colectiv, preşedintele Iohannis a reuşit să definească starea de fapt a accidentului tragic ca stare de excepţie. Acest lucru a fost posibil datorită nemulţumirilor oamenilor faţă de Guvernul Ponta (cazul Gigină, în primul rând), dar şi ca urmare a orientării mediatice a emoţiei sociale într-o direcţie politică.

Consultarea societăţii civile, care a avut loc la Cotroceni, a fost o farsă prin care preşedintele a legitimat formarea unui guvern tehnocratic. A fost o farsă pentru că invitaţii nu erau, cu adevărat, reprezentanţi ai societăţii civile (”Strada n-are lideri, suntem oameni liberi”, se striga pe străzi), iar asocierea dintre societatea civilă şi suspendarea, fie şi temporară, a democraţiei pluripatide, era – orice s-ar spune - bizară. În realitate, prilejul a fost folosit de preşedintele Iohannis pentru a realiza câteva obiective politice: înlăturarea Guvernului Ponta, reactivarea politică a străzii şi asigurarea tranziţiei către un guvern liberal. Guvernul Cioloş a existat pentru că Guvernul Ponta îşi epuizase resursele de legitimitate, iar un guvern liberal nu era totuşi admisibil (farsa ar fi fost prea mare).

A trecut un an de-atunci. Ce constatăm? Guvernul Cioloş, numit iniţial prin concursul egal al PNL şi PSD, dar mai ales premierul Cioloş au devenit instrumente ale strategiei electorale a PNL. Cum am spus, acest guvern nu a fost niciodată emanaţia societăţii civile. Cu atât mai puţin este aşa ceva acum, în prag de alegeri. Accentuez asupra faptului că dacă, imediat după Colectiv, a existat într-adevăr o manifestare civilă, ea nu şi-a găsit decât vag, foarte vag o cale de instituţionalizare prin Guvernul Cioloş. Acest aspect este esenţial. Mişcarea protestatară care a început, în România, în iarna anului 2012 şi a continuat cu protestele anti-RMGC şi anti-Chevron, a avut mai multe efecte politice indirecte. Protestele post-Colectiv fac parte din aceeaşi istorie. Această mişcare nu a condus însă la o schimbare semnificativă a vieţii civile şi politice pentru că ea a fost mereu instrumentată politic. Guvernul Boc a căzut la presiunea străzii aşa cum a căzut şi Guvernul Ponta. Dar nici Ponta, nici Cioloş nu au făcut pentru protestatari nimic sau aproape nimic din ceea ce era necesar pentru a da vieţii politice o puternică susţinere civilă.

La un an de la Colectiv, preşedintele Iohannis şi premierul Cioloş au încercat să politizeze evenimentul de comemorare. Au încercat să găsească în Colectiv noi resurse de legitimare, dar au simţit amândoi iritarea celor prezenţi la locul de comemorare. Aceasta nu înseamnă că între Colectiv şi Cioloş sau Iohannis s-a căscat o prăpastie. Probabil că, în continuare, o parte dintre mai vechii protestatari vor vota cu PNL sau cu USR la alegerile parlamentare. Însă ei nu vor mai ieşi în stradă pentru a le susţine. Aşadar, starea de excepţie a luat sfârşit.

Urmează starea electorală.