De la Juncker la Ţipras

În 2014, pentru prima dată în istoria alegerilor europene, familiile politice din UE - cu excepţia conservatorilor şi a extremei drepte - vor avea şi candidaţi pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene. PPE l-a ales pe Juncker, pentru socialişti va alerga Schulz, la liberali cap de listă e Guy Verhofstadt, verzii nu au unul, ci doi candidaţi - José Bové şi Ska Keller - , iar comuniştii s-au oprit la Alexis Ţipras.

Primii patru sunt (foarte) cunoscuţi: Jean-Claude Juncker a fost premierul Luxemburgului vreme de 18 ani, Martin Schulz este actualul preşedinte al Parlamentului European, Verhofstadt a fost, la rândul său, premier în Belgia de 3 ori, iar în PE e liderul grupului liberal şi cel mai federalist dintre deputaţi, Bové e cunoscut pentru că, după ce s-a luptat cu capitalismul dărâmând zidurile unui McDonald's, a luat 1% în cursa pentru preşedinţie. În schimb, Keller, născută în Germania de Est, şi grecul Ţipras erau până mai ieri ignoraţi de marele public: ambii sunt foarte tineri (având 31 şi, respectiv, 37 de ani) şi şi-au început cariera în mişcările studenţeşti - ea, la tineretul ecologist, iar el - într-un sindicat care protesta contra reformei educaţiei.

Vă invităm să citiţi continuarea articolului în volumul „Dumnezeu a trântit telecomanda”, publicat la editura Curtea veche, în noiembrie 2014.