Cristian Preda a lansat la Gaudeamus volumul „Dumnezeu a trântit telecomanda”

Cristian Preda, Sever Voinescu şi Ioan Stanomir, la standul editurii Curtea Veche FOTO Eduard Enea

Duminică, în ultima zi a Târgului Gaudeamus, la standul Editurii Curtea Veche a avut loc lansarea volumului „Dumnezeu a trântit telecomanda” de Cristian Preda, o carte cu titlu incitant, subintitulată „Cabinet de curiozităţi politice, în care se arată, pornind de la exemple din lumea largă, că firea umană e departe de a fi plată, moderată şi previzibilă, atunci când vine vorba despre putere, dominaţie sau chiar cetăţenie”.

Ioan Stanomir şi Sever Voinescu s-au aflat duminică la prânz la standul Editurii Curtea Veche, pentru a vorbi despre un noul volum semnat de Cristian Preda, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Bucureşti.

„Volumul acesta s-a născut în urma unei invitaţii, pe care, în decembrie 2012, mi-a adresat-o Iulia Roşu, în numele platformei de bloguri adevarul.ro. Mi se oferea, de fapt, o tribună, situată alături de a altora, fie ei politicieni, activişti civici, comentatori ori vedete ale aşa-numitei „blogosfere“, mărturiseşte autorul.

Cartea reuneşte texte publicate pe blogul Adevărul, în care Cristian Preda şi-a propus să abordeze politica „dintr-o altă perspectivă”.

„Cristian Preda ne propune o carte vie şi provocatoare, în sensul cel mai bun al cuvântului. Scriitura sa, mereu inteligentă şi erudită, dar în  egală măsură de o admirabilă accesibilitate, te ţine în priză, te face să te întrebi, să reflectezi, să-ţi mobilizezi spiritul critic. Avem aici o carte exemplară ca ştiinţă politică aplicată, dar şi ca o fenomenologie, alertă  şi pătrunzătoare, a chipurilor, adeseori năucitoare, ale tranziţiei româneşti”, scrie Vladimir Tismăneanu despre „Dumnezeu a trântit telecomanda”.

O mică frescă socială a momentului, volumul nu e unul politic, fiind mai aproape de vocaţia autorului, cea legată de spaţiul academic, aşa cum explică el într-un Cuvânt înainte. Iar titlul cărţii, uşor şocant şi de impact în lumea noastră, reia, de fapt, titlul unui articol. „Am ales să folosesc pentru întreg formula care apare ca titlul unuia dintre articole. Dacă acesta evocă bizareria, subtitlul conţine o referinţă la natura umană, cvasi-absentă din reflecţia despre politic de azi”, scrie Cristian Preda. Vă oferim un fragment din Cuvântul înainte al autorului.

FRAGMENT

„Am decis să folosesc ocazia ca să abordez politica „dintr-o altă perspectivă“ decât cea partizană, şi anume pornind de la „opţiuni de societate“ sau, cum scriam eu atunci, într-un soi de manifest, de la „întrebări pe care şi le pune fiecare dintre noi, cetăţean sau politician, înţelept sau ignorant, intolerant sau tolerant, şofer de taxi sau ministru, conservator sau progresist“. Luam ca exemple următoarele dileme: De ce eşti în favoarea avortului sau împotrivă? De ce vrei educaţie religioasă sau, din contră, crezi că religia trebuie să joace un rol minor în şcoală? Cine optează pentru salariu minim şi cine îl refuză? De ce inflaţia e, pentru unii, rea, iar pentru alţii inevitabilă? Trebuie sau nu reglementat codul rutier astfel încât să reduci accidentele mortale? E îndreptăţită taxarea severă a băncilor în timp de criză sau nu? O societate poate face din educaţia obligatorie o afacere strict privată sau se cuvine ca responsabilitatea publică să fie angajată când e vorba de persoane care nu sunt adulte? Există război drept sau toate războaiele sunt injuste? Poţi fi prieten şi cu ruşii, şi cu francezii sau trebuie să fii anti-rus dacă eşti pro-francez?

A ieşit, cel puţin în parte, altceva. Mai întâi, pentru că nu am tratat sistematic întrebările enumerate mai sus. Apoi, fiindcă am început să vânez curiozităţi, concepând întregul demers ca pe alcătuirea unui catalog de bizarerii politice. Plecând de fiecare dată de la un amănunt care şochează, am căutat să explic mecanismele maşinăriei politice, să dezvălui o parte a culturii civice sau funcţionarea unei instituţii din societatea care îmi oferise punctul de pornire. Exemplele folosite au luat în seamă regimuri şi spaţii culturale foarte diverse, ţări din Europa, dar şi din Asia, Africa sau America Latină, inclusiv unele despre care cititorul de la noi ştie mai puţine, aşa cum sunt Swaziland, Bolivia, Iordania, Burkina Faso, Bhutan, Salvador sau Indonezia. Pe de altă parte, am vrut ca nu doar ansamblul, ci şi multe dintre fragmente să ilustreze utilitatea unei priviri comparative asupra politicii şi am făcut frecvent trimiteri la România. E bine să ne înţelegem uitându-ne şi la alţii…

(„Dumnezeu a trântit telecomanda”, de Cristian Preda, copyright editura Curtea Veche)

Cristian Preda a publicat mai multe volume despre evoluţia gândirii politice româneşti (Modernitatea politică şi românismul, Nemira, 1998; Occidentul nostru, Nemira, 1999; Staulul şi sirena. Dilemele unui marxist român, Nemira, 2002; ­Contribuţii la istoria intelectuală a politicii româneşti, Meridiane, 2003), despre istoria liberalismului (Le libéralisme du désespoir. Tradition libérale et critique du totalitarisme dans les années 1938-1960, Editura Universităţii din Bucureşti, 2000; Liberalismul, Humanitas, 2003; Mic dicţionar de gândire politică liberală, Humanitas, 2004), precum şi despre sisteme electorale şi politica românească (Tranziţie, liberalism şi naţiune, Nemira, 2001; România postcomunistă şi România interbelică, Meridiane, 2002; Partide şi alegeri în România postcomunistă, Nemira, 2005; Regimul, partidele şi sistemul politic din România, Nemira, 2008 — împreună cu Sorina Soare; Eseuri politice, Nemira, 2009). A tradus, de asemenea, în română autori precum Constant, Guizot, Tocqueville, Raymond Aron sau Pierre Manent. Cele mai recente apariţii: Rumânii fericiţi. Vot şi putere de la 1831 până în prezent, Polirom, 2011, Democratizzazione in Romania. Regime, partiti e sistema de partiti, Aracne Editrice, Roma, 2012 (împreună cu Sorina Soare), Introducere în ştiinţa politică, ediţia a doua, Polirom, 2013.