Cum ar putea cere acum România, confruntată cu stare de alertă climatică, sprijinul de urgență al Comisiei Europene?

Chestiunea merită să fie explicată pentru că de un răspuns instituțional rapid poate depinde, după caz, accesul la o serie de ajutoare în regim de urgență. 

Dunărea a scăzut la un maxim istoric FOTO Apele Române

Ce avem noi acum este „starea de alertă climatică” care nu desemnează, în sine, o catastrofă naturală în sensul definit de legislația europeană ci este, mai degrabă, un mecanism instituțional și preventiv care a fost declanșat pentru a răspunde unei situații critice provocate de fenomenele climatice extreme. Starea de alertă e declarată atunci când analiza riscurilor arată că trebuie să fie amplificat răspunsul logistic în ideea că, astfel, criza nu se va agrava mai mult, lucru evident în cazul crizei energetice de acum legată de seceta persistentă.

În principiu, din momentul declarării stării de urgență climatică, statul își adaptează propriile structuri, poate simplifica o serie de proceduri (așa cum sunt, printre altele, achiziții publice fără licitație), poate reorganiza activitatea administrativă și poate impune măsuri excepționale de cooperare între operatorii de infrastructuri de tipul barajelor. Și am văzut cu toții eficiența în teren a deciziilor trioului de interimari Bolojan-Miruță-Buzoianu.

Dacă se va închide reactorul 2 de la Cernavodă, cu consecințele evidente pentru asigurarea funcționării economiei naționale, dacă va continuau seceta și vor fi afectate grav culturile agricole și animalele, atunci ar fi posibil să fie declarată starea de urgență conform art.93 din Constituție? Se poate face de către președintele României prin decret contrasemnat de Premier și aprobat de Parlament.

De-abia într-o asemenea situație de o catastrofă climatică majoră intervine Comisia Europeană care coordonează obligația de solidaritate operațională și financiară prin intermediul unuia dintre mecanismele de care dispune. Cu condiția esențială să existe o cerere oficială din partea Statului Membru în cauză. Principalul  mecanism de acest fel de Centrul de coordonare a reacției de urgență (ERCC) prin care Comisia Europeană centralizează trimiterea imediată de echipamente specifice care sunt oferite de alte State Membre. Există, dacă e vorba de o catastrofă civilă de mare amploare și a cărei rezolvare depășește capacitățile naționale și ceea ce provine din ajutoarele oferite voluntar de alte state, Comisia poate mobiliza direct mijloacele aflate în rezerva europeană de răspuns la crize. Pentru mai multe amănunte, aveți aici  https://www.leclubdesjuristes.com/societe/planete/incendies-comment-fonctionne-le-mecanisme-europeen-de-protection-civile-17178/  o explicație detaliată. Și e bine de știut că UE poate asigura o acoperire de până la 75% pentru acoperirea costurilor de transport și desfășurare în teren a ajutoarelor.

Pe baza dosarului prezentat de Statul Membru în cauză, Comisia poate propune Parlamentului și Consiliului european deblocarea unui ajutor financiar de urgență destinată reparării infrastructurilor esențiale, finanțarea unor ajutoare sau curățire zonelor afectate. La propunerea Consiliului, pe baza propunerii făcute de Comisie, poate lua decizia de acordare a unui ajutor financiar excepțional în cazul în care se constată că s-au produs dificultăți economice grave sau care au scăpat complet de sub controlul autorităților naționale . Intră în funcțiune mecanismele multiple ale Fondului de solidaritate al UEhttps://www.europarl.europa.eu/factsheets/fr/sheet/97/le-fonds-de-solidarite „ care acordă un ajutor financiar după inundații, incendii de pădure, cutremure, furtuni și secetă....”. https://ec.europa.eu/regional_policy/funding/solidarity-fund_en .

Mecanismele intră în funcțiune dacă Statul Membru afectat face o cerere oficială în care argumentează că este vorba despre o catastrofă naturală majoră , desemnată ca atare în cazul în care pierderile directe depășesc fie cifra de miliarde Euro fie 0,6 din PIB-ul național. Se mai poate accesa ajutorul financiar și în cazul în care catastrofa nu este la nivel național, ci la nivel regional, fiind luate în calcul cererile care probează că s-au produs acolo pierderi directe depășind 1,2% din PIB-ul regional sau, în cazul așa-numitelor regiuni ultra-periferice, nivelul de pierderi este de 1%. Și mai există o specificație extrem de interesantă: se poate să existe cazul în care nu se cere constatarea unui prag minimal de pierderi, derogare care se aplică în cazul dacă este recunoscută apariția unei „catastrofe majore” într-un stat învecinat și aceasta a fost declarată ca eligibilă de către Comisie. Un alt caz este apariția unei urgențe majore de sănătate, caz în care costul măsurilor de urgență trebuie doar să depășească 1,5 miliarde Euro.

În fine, cu ochii pe degringolada prețurilor la combustibil (altă componentă a crizei și probă a științei de guvernare) și neputința guvernanților de a găsi un minimum de răspuns credibil vedeți cum se putea evita o mare parte din șoc dacă ai noștri ar fi avut la îndemână rezerva obligatorie de trei luni, stocul OBLIGATORIU de securitate de petrol echivalent cu 90 de zile în materie de importuri nete (sau a consumului pe 61 de zile). Aveți aici https://eur-lex.europa.eu/RO/legal-content/summary/emergency-oil-stocks.htmldirectiva europeană tradusă în română.

Chiar dacă este demis, chiar dacă miniștrii sunt interimari, de asta n-ar trebui să se ocupe cineva competent?