Cu victoriile mici se câștigă marele război
0Explicând, într-un interviu acordat Associated Press, de ce Ucraina continuă să trimită forțe în apărarea orașului Bahmut, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a afirmat că Ucraina trebuie să câștige bătălia prelungită din acest chinuit oraș din est, altfel Rusia, în caz de victorie, ar putea începe să primească sprijin internațional.
„If he will feel some blood — smell that we are weak — he will push, push, push” / „Dacă el (Putin, n.n.) va simți sângele – va mirosi că suntem slabi - va apăsa, va apăsa, va apăsa”, a explicat direct în limba engleză liderul ucrainian.
Imaginea e sugestivă, dovadă directă a faptului că talentul artistic nu l-a părăsit pe fostul actor, aflat acum în postura de lider de război, cu o partitură în față care înșiră prozaic liste lungi de sute de nume cu câte o cruce desenată în dreapta lor.
Mai mult de un an de zile a trecut de la invazia rusă și Ucraina poate clama cel puțin victoria rezistenței, dar și câteva victorii reale, unele, e adevărat, facilitate și de regruparea forțelor ruse pe aliniamente considerate mai favorabile apărării.
Se poate spune, însă și că a trecut deja un an, o parte a teritoriului ucrainean continuă să fie ocupată de trupele ruse, iar, pe frontul de est, comunicatele de dimineață și de seară anunță de câteva luni aceleași străzi și cartiere de blocuri făcute una cu pământul, niciun aliniament nou pierdut sau cucerit, depinde în ce tribună te afli, nimic, nimic nou în afară de o imensă risipă de trupuri și sânge.
După un an de entuziasm militant, lumea occidentală, cea care sprijină Ucraina, dă semne că începe să obosească.
Sigur, nu toți politicienii, nu toți analiștii și nu toată media au această opinie.
Ea rezultă mai mult circumstanțial, din diferite luări de poziție ale liderilor politici din diferite state.
Nu trebuie decât să numeri tancurile care sunt oferite, să calculezi când vor trece acestea granița, ca să înțelegi că generalul Zalujnîi are serioase motive de îngrijorare.
Nu trebuie decât să citești două din discursurile noului președinte ceh, fost șef al Comitetului Militar al NATO, deci cineva care știe cum e cu amenințările venite dinspre Rusia.
Unul din campania electorală, în care afirmă că este mândru că Cehia, alături de Polonia, a fost printre primele state care au sprijinit Ucraina, un altul mai recent, în care prognozează că sprijinul occidental pentru Ucraina se va diminua, o dată cu timpul, datorită așa numitei „oboseli de război”.
Dacă fostul general NATO, devenit președinte, spune acest lucru...
Ceea ce face ca anul 2023 să devină unul hotărâtor, mai ales pentru Ucraina.
Un război care să intre în anul 2024, închipuiți-vă, vor fi deja 700 de zile de conflict pe teritoriul Ucrainei, va avea de înfruntat nu numai această oboseală dar și o campanie electorală în Statele Unite, principalul suporter al Kievului.
Înainte de asta, și Ucraina, teoretic, ar trebui să fie în propria campanie electorală prezidențială, prevăzută a avea loc în primăvara anului 2024, undeva prin martie - aprilie.
Înainte de asta, cu doar două săptămâni înaintea alegerilor ucrainene, chiar și Rusia se va afla, probabil, în campanie electorală, ce să vezi, tot prezidențială.
Doi președinți în război, unul cu celălalt, ocupați, în același timp, să obțină și votul popular, să conducă și trupele de pe front.
Credeți că se poate?
An complicat, acest 2024.
De aceea, dacă e ceva de rezolvat, o victorie eventual, poate chiar o pace, un armistițiu, o oprire a luptelor, ceva, cea mai bună perioadă este 2023, după aceea totul devine extrem de complicat.
Ceea ce, la război, poate fi și extrem de periculos și sângeros.
În politică, la război, ca și în artă, momentul contează.
Nu reușești în aceste domenii dacă afli prea târziu peronul pe care să te prezinți, trenul în care să te sui, pe ce parte să cobori la destinație (comitetul de primire poate fi pe cealaltă parte).
Președintele Zelenski a prins multe trenuri până acum. Pe persoană fizică, majoritatea.
S-a urcat chiar și într-un tren istoric.
Dar s-a ajuns la un moment în care călătoria a devenit una comună, cu mai mulți pasageri, care vor să ajungă toți la destinație, cât mai rapid, cu toate bagajele în siguranță.
Halta Bahmut este în aceste condiții un peron obligatoriu, undeva în câmp, e adevărat, dar fără să oprești aici, nu poți ajunge în stațiile mari care urmează.
A explicat, pentru Associated Press, președintele Zelenski: „We can’t lose the steps because the war is a pie — pieces of victories. Small victories, small steps,” / „Nu ne putem retrage, pentru că războiul este o plăcintă – bucăți de victorii. Victorii mici, pași mici”, a spus el.
Cu victoriile tactice se câștigă bătăliile strategice.
Cu replici gen: „In war, events of importance are the result of trivial causes.” / „În război, marile evenimente sunt rezultatul unor cauze banale”, așa cum a zis celebrul Cezar, pe o scenă creată de un dramaturg englez, pe numele lui...
Actorii mari știu asta, e în abecedarul meseriei.
Ca să fie apreciați, au nevoie de spectatori
Mai ales de cei care pot investi în repararea scenei.
„Suntem gata să-l vedem aici”, a spus el. „Vreau să vorbesc cu el. L-am contactat înainte de război. Dar, după aceea, tot anul, mai bine de un an, nu am avut contacte”.
Xi Jinping este destinatarul acestei invitații.
Pe care o face - mai mult decât fostul actor Zelenski - președintele Zelenski, un politician care speră să apară și marile victorii.
Timpul nu are o răbdare infinită.
Nici măcar pe scena de provincie din Bahmut.
Acolo unde mai evoluează și un potențial artist, un talent nedescoperit care, acum, la a doua tinerețe, încearcă dea lovitura.
Numele lui, Prigojin, Evghenii Prigojin.
Trebuie să fie în biografia lui ceva care să explice, poate are studii de specialitate, poate a jucat în vreo piesă în perioada liceului sau studenției, poate are un hobby special, teatrul, poate e doar talentat și atât, altfel nu se explică ușurința cu care interpretează rolul acesta de tătuc supărat care se ia de piept cu autoritățile, nu contează nivelul.
Are și acesta replicile lui, pe care le rostește, în timp ce desenează săgeți pe o hartă de front: „Dacă Wagner piere în acest tocător de carne, dar ia cu el în mormânt Forțele Armate ale Ucrainei (...), înseamnă că ne-am îndeplinit rolul istoric și putem pune punct acestui război”.
E o urmă de îndoială în ceea ce spune, de aceea rolul săgeților pe hartă e să arate că va exista și o continuare cu medalii a acestui episod tragic.
***
Fiecare parte are propria variantă despre cum poate cădea cortina peste Bahmut și ce ar putea însemna aceasta pentru cursul războiului.
În discuția din tren, cu reprezentantul Associated Press, președintele Zelenski face mai multe predicții cu privire la cea mai importantă întrebare: cum se va termina războiul.
El spune că poporul său va câștiga printr-o serie de „victorii mici” și „pași mici” deși are de înfruntat „o țară foarte mare, un inamic mare, o armată mare”.
Dar, cităm, o armată cu „inimi mici”.
Politician cu inspirație de artist, cum spuneam!
Se încarcă comentariile...
