Ciolacu: „nu putem lăsa o ţară să se ducă în prăpastie”! Întrebarea este cum o salvăm!

Premierul Ciolacu ne prezintă concluzia numeroaselor discuţii, analize şi consultări cu instituţii româneşti şi străine. România este în drum spre prăpastie, ne spune premierul. Ar merita să căutăm vinovaţii pentru această situaţie, dar e prea târziu. Este preferabil să analizăm cum poate fi oprită România din drumul spre prăpastie.

Ciolacu: „Noi avem o situaţie excepţională şi trebuia să luăm nişte măsuri excepţionale”.  Premierul  a arătat că sunt 500 de modificări la Codul Fiscal, prin 100 de legi şi ordonanţe de urgenţă şi ”nicio ţară normală la cap nu poate continua aşa”. „Nu putem continua cu acest sistem fiscal ciuruit care a devenit un paradis fiscal”.

Aşa este, dar PSD se află  la guvernare de câţiva ani, şi abia acum a aflat de sistemul fiscal „ciuruit”? Ce a făcut până acum să-l repare?

Ce înseamnă prăpastia spre care se îndreaptă România?

-Deficitul bugetar se apropie de 7% din PIB;

-Pierderea banilor europeni şi intrarea României în procedura de infringement din cauza deficitului bugetar;

-Sanctionarea României de către UE cu 0,2% din PIB, pentru nerespectarea tratatelor de aderare, respectiv tratatul de la Maastricht, care interzice depăşirea unui deficit bugetar de 3% din PIB;

-Romania poate ajunge în situaţia „junk state”, caz în care nu mai are acces la împrumuturi externe şi riscă să devină nefinanțabilă;

-Creste inflaţia, se prăbuşeşte puterea de cumpărare, apar nemulţumiri sociale masive;

-Investitorii străini vor ezita să deschidă noi afaceri,  sau să continue afacerile deschise în România;

-Exista riscul că mari companii să părăsească România, dacă mediul de afaceri devine impredictibil şi nesustenabil.

Marcel Bolos vorbeşte mereu de sustenabilitatea şi stabilitatea bugetului de stat, condiţie esenţială pentru evoluţia României în următorii ani. În momentul de faţă nu avem aşa ceva, fapt ce ameninţa stabilitatea României.

Încă o dovadă că România se îndreaptă spre prăpastie. Ministerul Finanţelor a pus în transparenţă decizională un proiect de OUG, care permite guvernului să nu mai respecte termenul de 6 luni necesar pentru adoptarea unor taxe şi impozite, termen impus de predictibilitatea necesară activităţii companiilor.

 „modificările şi/sau completările prin care se introduc impozite, taxe sau contribuții obligatorii noi, se majorează cele existente, se elimină sau se reduc facilități existente, în situații extraordinare de procedură de deficit bugetar excesiv constatate potrivit Tratatelor Uniunii Europene și a regulamentelor subsidiare agreate la nivel european”, se vor putea face într-un termen mai scurt de 6 luni. 

Adică guvernul se pregăteşte pentru situaţii excepţionale, în care va fi obligat să ia peste noapte măsuri excepţionale de care vorbea şi premierul. 

Conformarea voluntară vine după eliminarea risipei bugetare

Asta nu înţelege premierul Ciolacu. În ţările în care gradul de colectare la buget este de 40-45% din PIB funcţionează conformarea voluntară a contribuabililor. Nu poţi avea câte un inspector fiscal la spatele fiecărei companii dintre sutele de mii existente, care să urmărească activitatea fiscală a companiei. Iar conformarea voluntară se instalează atunci când contribuabilii sunt convinşi că statul nu le risipeşte banii, ci face ce trebuie cu ei: infrastructură, şcoli şi spitale, digitalizare, pensii onorabile, ajutoare şi asistenţă la bătrâneţe.

La noi gradul de colectare la bugetul de stat este de 27% din PIB. Pentru că plătitorii de taxe şi impozite văd pensii speciale şi salarii bugetare nesimţite, sute de instituţii care nu sunt în stare să controleze azilele groazei, spitalele groazei, traficul de droguri din portul Constanța, ministere care nu-şi au rostul. Fraude şi furturi din bugetul de stat, practicate în special de clientela politică, din care noi vedem la DNA doar vârful aisbergului. Vedem regii asfaltului, ai drumurilor, ai contractelor cu statul obţinute contra şpagă. Ce s-a întâmplat în tragedia de la Crevedia este edificator, iar cazul poate fi multiplicat la nivelul ţării. Am aflat cum conduc primarii, „întâmplător” PSD-iști,  comunitățile lor.

Vedem companii de stat falimentare, cu datorii imense la bugetul de stat, despre care premierul nu spune nimic, pentru că sunt conduse de clientela politică.

Fără criterii de performanţă în instituţiile de stat, banii se duc ca apa în nisip.

Şi atunci, de ce să plătim taxe şi impozite, dacă statul  îşi bate joc de banii încasaţi?

Aici greşeşte premierul Ciolacu. Să elimine mai întâi risipa şi frauda din banii bugetari, şi apoi să ceară taxe şi impozite mărite. 

Problema principală pe care o acuză premierul este slaba colectare a taxelor şi impozitelor. Presupunând că măsurile anunţate în legea pe care îşi asumă guvernul răspunderea vor ajunge să fie şi aplicate, companiile vor transfera banii plătiţi în plus la stat în preţurile produselor şi serviciilor oferite populaţiei. Inflaţia va creşte, deficitul bugetar va creşte, nemulţumirea populaţiei şi revolta împotriva guvernului vor creşte şi ele pe măsura scumpirilor.

Sigur că sistemul fiscal românesc a ajuns o „strecurătoare”, dar tot din cauza partidelor care au vrut să-şi protejeze clientela politică. Reparaţiile la „strecurătoare” sunt necesare, dar după ce s-a eliminat risipa din bugetul de stat.

Momentul este cum nu se poate mai rău, pentru că urmează un an electoral. Premierul Ciolacu nu poate lua acum măsuri dure de oprirea risipei din banii bugetari pentru că pierde voturile alegătorilor. În schimb, poate pierde banii de la CE.

Ce promite premierul Ciolacu în privinţa reducerilor de cheltuieli bugetare

„Reducem masiv posturile din aparatul bugetar”. 

Le reduce pe acelea neocupate, care oricum nu consumă bani de la bugetul de stat, decât în mică măsură. Şi cu o sumă de excepţii.

„Cu un salariu la stat de 8.000 de lei nu poți primi bonuri de masă și vouchere de vacanță”.

Este corect, poate suma de 8000 de lei putea fi chiar mai mică.

„Nu poți să fii șef la o companie de stat cu consilieri, secretare și să fii pe pierdere”.

Şi ce va face premierul, îşi dă afară apropiaţii din fruntea companiilor? N-aş crede că are curaj!

Ciolacu a renunţat la regionalizarea unor deconcentrate importante, care rămân să funcţioneze tot la nivel judeţean. I-a fost frică de reacția filialelor județene de partid.

În concluzie

Ciolacu nu poate lua taurul de coarne în privinţa risipei din banii bugetari, pentru că pierde alegerile. Se iluzionează cu faptul că mărind taxe şi impozite va rezolva ceva. Nu va rezolva nimic, va urca şi mai sus evaziunea fiscală, va creşte inflaţia şi nemulţumirea populaţiei. Şi riscurile ca România să devină nefinanțabilă.

Cum o dă, tot prost iese.