Cine vrea să arunce în aer Parteneriatul Strategic cu SUA?

Coridorul Vertical poate aduce României venituri din tranzitul gazelor, dar nu justifică achiziții scumpe prin intermediari, iar afirmația că SUA au provocat căderea guvernului Bolojan rămâne nedovedită.

Foto: ChatGPT

Nu mi-am propus să revin asupra hotărârilor interne ale guvernului, dar afirmația prezentată drept „știre bombă” — că SUA ar fi dat jos Guvernul Bolojan pentru o conductă de gaze — merită lămurită. Scriu despre ea din dorința de a explica ce știm și ce rămâne doar o presupunere. Nu este vorba despre o conductă nouă, trasată din Grecia spre nord, ci despre Coridorul Vertical: o rută care folosește terminalele de gaz lichefiat din Grecia și infrastructura existentă pentru a transporta gaz spre statele din regiune. SUA caută cumpărători pentru gazul lor, Grecia vrea să devină un nod energetic, iar România se află pe traseu. Aceste interese sunt reale; afirmația că ele dovedesc implicarea Washingtonului în căderea guvernului nu este, deocamdată, susținută de probe.

Un citat atribuit ambasadoarei SUA în Grecia și contestat de reprezentanții ei a fost transformat de o parte a presei române într-un titlu care sugerează implicarea Washingtonului în căderea guvernului Bolojan, deși între o afirmație relatată despre o cină din martie, interesele comerciale din sectorul gazelor și votul parlamentar din 5 mai lipsește tocmai dovada legăturii cauzale.

Eu am abonament la WSJ nu am găsit paragraful în articol!

Vă spun că este o manipulare. Inclusiv Mircea Marian le-a trage colegilor de la G4Media că pasajul invocat de deontologii nu există în ediția tipărită.

Aștept explicațiile savante ale marilor specialiști!

On l’a fait: ce-a zis Breton despre România — și ce-au făcut alții dintr-o frază

Hai să ne aducem aminte de 2024 să implicit de ce a urmat în dezbaterile din 2025. Pe 9 ianuarie 2025, la RMC/BFMTV, fostul comisar european (demisionat din septembrie 2024) vorbea despre Elon Musk, AfD și aplicarea DSA (legea europeană a serviciilor digitale), nu despre un buton de anulare a urnelor.

Fraza în franceză, cea care a explodat:

« Gardons notre sang-froid et faisons appliquer nos lois en Europe lorsque celles-ci risquent d’être circonvenues et qu’elles peuvent, si on ne les applique pas, conduire à des interférences. On l’a fait en Roumanie et il faudra évidemment le faire si c’est nécessaire en Allemagne. »

Traducere corectă: ”păstrăm sângele rece, aplicăm legile europene când riscă să fie ocolite și, dacă nu le aplicăm, pot apărea interferențe. Asta am făcut în România și, dacă e nevoie, va trebui făcut și în Germania”.

„On l’a fait” = am aplicat legea / am acționat pe DSA (Digital Services Act). Nu: „am anulat noi turul”. În interviu nu spune că Comisia a dat ordin CCR, nu invocă un articol de tratat care anulează un scrutin național.

Cum a devenit „am anulat noi alegerile”

Pe 9 ianuarie 2025, în Franța, fostul comisar european Thierry Breton a vorbit în emisiunea Apolline Matin de la RMC despre intervenția lui Elon Musk în campania electorală germană și despre aplicarea legislației europene privind platformele digitale. A spus „am făcut-o în România” și că, dacă va fi necesar, „o vom face și în Germania”. Formularea era ambiguă: în discuție era aplicarea regulilor digitale, dar trimiterea la România, unde scrutinul prezidențial fusese anulat, lăsa loc unei interpretări mult mai grave. 

Pe 10–11 ianuarie, pe X, contul Visegrád 24 a distribuit fragmentul video cu o prezentare în engleză potrivit căreia Breton susținea că UE poate anula o eventuală victorie a AfD: „We did it in Romania and we will obviously do it in Germany if necessary”. Aceasta era interpretarea pusă de cont lângă clip, nu o dovadă că UE dispune de o asemenea putere. Musk a redistribuit mesajul și l-a atacat pe Breton. Pe 11 ianuarie, tot pe X, Breton i-a răspuns că UE nu are niciun mecanism de anulare a alegerilor dintr-un stat membru și că se referea la obligațiile platformelor prevăzute de DSA (Digital Services Act, în română Regulamentul privind serviciile digitale).

Pe 24 ianuarie, într-o convorbire cu AFP, Breton a numit afirmația că „UE a anulat alegerile” o știre falsă. Verificările publicate ulterior au făcut aceeași distincție instituțională: Curtea Constituțională a României a anulat scrutinul, în timp ce Comisia Europeană putea examina respectarea regulilor digitale de către platforme. Declarația inițială a lui Breton rămâne însă criticabilă tocmai pentru că a amestecat aceste două planuri în câteva cuvinte. 

Pe 14 februarie 2025, la Conferința de Securitate de la München, vicepreședintele american JD Vance a reluat episodul în discursul său despre relația SUA–Europa și libertatea de exprimare. El a spus că un fost comisar părea încântat de anularea unui întreg scrutin în România și avertizase că același lucru s-ar putea întâmpla în Germania. Astfel, disputa pornită dintr-un interviu radio și amplificată pe X a ajuns în discursul oficial al vicepreședintelui SUA.

Comisia UE, la întrebări parlamentare (Müller, Valet, europarlamentari români ECR) a spus că: ”nu comentează declarații private ale foștilor comisari; alegerea a anulat-o CCR; organizarea scrutinului e competență națională; Comisia n-are implicare în alegeri naționale”.

Au existat discuții în spatele ușilor închise despre anularea alegerilor? Este o întrebare legitimă, dar nu putem transforma bănuiala în fapt. Cei care au participat atunci la luarea deciziilor, în România, ar putea lămuri cine a propus anularea, ce informații aveau și dacă au existat discuții cu parteneri externi. Totul intră în sfera conspirațiilor nu a faptelor documentate.

Ce a făcut UE, de fapt, în dosarul românesc?

Pe 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională a României (Hotărârea 32/2024), nu Bruxelles-ul, a anulat tot procesul electoral. Motivarea: note declasificate SRI/SIE/MAI/STS — campanie TikTok netransparentă, finanțare „zero lei” vs. cheltuieli reale, suspiciune de actor statal. În aceeași zi, Comisia a cerut explicații de la TikTok pe DSA: dacă platforma a gestionat riscurile sistemice la integritatea electorală. Asta e „on l’a fait”: anchetă de regulator digital, amenzi posibile, nu anulare de tur. Franța a salutat exact acest pas. TikTok nu e înregistrat în România; BEC n-avea pârghie — de-aia intra DSA.

Breton, în 2024, când încă era comisar, pregătise ghidurile DSA pentru integritate electorală înainte de europarlamentare. Linia lui a fost tot timpul: platformele mari, nu urnele.

De ce fraza tot „ține”

Pentru că e convenabilă. Pentru suveraniști: dovadă că Bruxelles decide cine câștigă. Pentru apărătorii CCR: „chiar și ei recunosc că am apărat democrația”. Pentru Musk/Vance: exemplu de elită care anulează poporul. Textul e suficient de vag.

Faptele rămân strâmte: cine a anulat = nouă judecători CCR, unanimitate, pe 6 decembrie. Cine a aplicat o lege de platforme = Comisia către TikTok. Breton a vorbit despre a doua, cu o formulă care a hrănit prima. Asta e tot ce a zis. Restul e traducere cu interes.

Ceea ce mi se pare interesant este faptul că Simion este cu americani acum. Abia aștept să fie și cu chinezi! Deputatul USR Alexandru Dimitriu depune plângere penală pentru trădare împotriva lui Grindeanu, Simion și Ivan, pe articolul din WSJ cu Kimberly Guilfoyle: americanii s-ar fi amestecat în căderea lui Bolojan. Acuzația nu e „vorbește cu rușii”, e „a negociat cu o putere străină ca să submineze economic România”. Puterea străină, în acest dosar, e Washingtonul lui Trump, nu Lubianka (sediul FSB din Moscova). Dacă Simion e agent rus, întâlnirea cu o ambasadoare a lui Trump e alibi. Dacă e trădător pentru că vorbește cu americanii care dau jos un guvern PNL-USR, atunci nu mai e „pro-rus”. Simion este un adversar politic intern care și-a găsit o cale de acces la cercurile MAGA, acolo unde USR nu are aceeași influență. Acuzația de trădare construită în jurul relației dintre Guilfoyle și Simion recunoaște, fără să vrea, schimbarea de la Washington: Simion caută sprijin direct în tabăra lui Trump, în timp ce adversarii săi continuă să mizeze pe relațiile cultivate în timpul administrației Biden. 

Plângerea lui Dimitriu e simptomul. Când USR îl pune pe Simion în aceeași speță de trădare cu președintele Camerei PSD, pentru o cină cu o trumpistă, a renunțat la teza „e rusul nostru”. A trecut la teza „e al lor, al americanilor”. Asta e mai slab moral — trădarea nu poate fi și Moscova, și Casa Albă, după cum cade guvernul — și mai aproape de realitatea de partid: Simion nu mai e folclor anti-sistem. E jucător care are linie la o administrație pe care USR o ...detestă(!?).

Pe scurt, ce spune USR despre el: ieri, masca MAGA pe față de FSB; azi, trădător dacă MAGA îi dă o mână. Cele două acuze nu stau în aceeași frază. Cine le ține pe amândouă n-are dosar. Are panică de sondaj.

Verdict

Bolojan a fost un premier de corecție, nu de boom. A făcut ce cer piețele și Comisia, pe pielea unui electorat deja sătul. Nu e erou al bunăstării. Nu e victimă a unui complot ocult: e victimă a unei coaliții care n-a suportat propriul program când a ajuns la companii de stat și la salarii.

Oamenii care l-au dat jos nu sunt „răi” în sens moral de basm. Sunt partide care au refuzat factura. Unele din motive de clientelă. Altele din motive de sondaj. Rezultatul e același: patru luni de interimat, două tentative eșuate de guvern, 770 de milioane de euro din PNRR pe muchie, dobânzi mai mari din instabilitate. Reforma care ține deficitul și criza care o omoară stau pe același om. Asta nu e legendă cu sfinți și ticăloși. E aritmetică fiscală care a pierdut aritmetica parlamentară.

Ce a spus, de fapt, ambasadoarea — și ce nu a spus

Ancheta publicată de The Wall Street Journal la 25 septembrie 2026, The Mystery Man Shadowing Kimberly Guilfoyle as She Pushes Deals Across Europe, o urmărește pe Kimberly Guilfoyle, ambasadoarea SUA în Grecia și fosta logodnică a lui Donald Trump Jr. Miza principală a articolului este relația ei cu Christos Marafatsos, un lobbyist plătit de grupul grec Aktor, care a participat la numeroase întâlniri oficiale alături de ambasadoare fără ca rolul său să fie întotdeauna clar pentru interlocutori. Aktor, firmă de construcții intrată și pe piața gazelor, a beneficiat de sprijinul lui Guilfoyle în discuțiile despre proiecte energetice din Balcani. Potrivit WSJ, directorul companiei i-a pus la dispoziție și un avion privat. Un fost oficial al Consiliului Național de Securitate al SUA a calificat situația drept „absolut problematică”. România apare în anchetă, dar nu este subiectul ei principal.

Așa este România apare într-un episod relatat de The Wall Street Journal: la o cină din martie 2026, la Atena, în timpul unui schimb tensionat cu ministrul grec al Energiei, Stavros Papastavrou, Guilfoyle s-ar fi referit la apropiata cădere a guvernului român și ar fi spus: „Putem face asta oricărei țări dorim. Putem face asta și aici.” Potrivit relatării, Papastavrou i-a răspuns că SUA nu pot schimba un guvern ales de greci. Avocatul ambasadoarei contestă descrierea episodului. Afirmația relatată ridică întrebări; ea nu dovedește că Washingtonul a provocat căderea guvernului din România

Asta e tot ce există. Nu e înregistrare. Nu e document. Nu e declarație oficială. WSJ nu scrie că Washingtonul a dat jos guvernul Bolojan, nu leagă explicit căderea de un contract de gaze și nu îl numește pe Bolojan în pasajul respectiv. Titlurile românești au făcut dintr-o laudă de cină, relatată din auzite, o operațiune de schimbare de regim. E o diferență de categorie, nu de nuanță.

Cronologia o face și mai fragile: conversația e din martie. Guvernul a căzut pe 5 mai, prin moțiune PSD–AUR–PACE, 281 de voturi — record parlamentar. În martie, PSD era deja pe ieșire din coaliție. O diplomată care se laudă în martie cu ceva ce se întâmplă în mai vorbește, în cel mai bun caz, despre o criză pe care o vedea venind. În cel mai rău, face pe durul la masă. Niciuna din variante nu e probă că CIA a votat în Parlamentul României.

Ce a refuzat Bolojan — și ce n-a refuzat

Aici e nucleul, nu replica de la Atena.

Bolojan nu s-a opus coridorului ca infrastructură de tranzit. În mai, ca premier demis / interimar la Energie, a spus explicit: România trebuie să susțină tranzitul gazelor nerusești către vecini, inclusiv prin reducerea tarifelor Transgaz. Despre cumpărare: „trebuie decizii raționale, de piață”. Asupra lui personal, a spus, nu s-au exercitat presiuni.

Ce a respins e altceva: ca statul să semneze un acord guvernamental și să cumpere GNL american peste prețul pieței, prin lanț de intermediari.

Schema, documentată public din ianuarie–mai 2026:

• La P-TEC Atena (noiembrie 2025): memorandum Atlantic-SEE LNG Trade (JV Aktor 60% + DEPA 40%) – Nova Power & Gas – Transgaz, pentru GNL pe termen lung, 2030–2049.
• Atlantic-SEE avea deja contract pe 20 de ani cu producătorul american Venture Global.
• În ianuarie, ministrul PSD Bogdan Ivan le-a cerut lui Nicușor Dan și lui Bolojan acord G2G România–SUA și mandat de negociere, invocând expirarea memorandumului și „blocaj diplomatic” cu partenerul strategic. Intermediarul român: Nova, controlată de frații Teofil și Simion Mureșan — aceiași din proiectul SMR Doicești.
• Companiile private nu au cumpărat. Licitațiile au eșuat. Motivul nu e misterios: lichefiere + transport maritim + regazeificare + marja traderului grec + marja intermediarului român. România e producător, cu Neptun Deep pe țeavă. Să imporți GNL scump ca să-ți umpli propriul sistem când ai gaz în Marea Neagră e politică, nu inginerie.

Pe 31 martie, Guilfoyle a cinat la Isoletta, București, cu Grindeanu, Ivan și consilierul prezidențial Florin Vlădică. Grindeanu zice azi că s-a vorbit doar despre coridor și rolul de tranzit — și că restul sunt „fabulații”. Întâlnirea a existat. Conținutul secret nu. Timpul, da: PSD pregătea deja moțiunea.

Separat, Bolojan a tăiat și în SMR-urile de la Doicești: sute de milioane cheltuite, studiu de fezabilitate care arată preț de vânzare peste piață și miliarde pe care statul nu le are. A informat Ambasada SUA. Asta nu e „anti-americanism”. E aritmetică.

Ce înseamnă coridorul pentru noi — fără poezie

Tranzitul are logică. Tarife pentru Transgaz. Rol de nod. Gaz către Moldova și Ucraina. Rute alternative la Rusia. SUA au interes comercial legitim: după interdicția UE pe gazul rusesc, vor să-și vândă LNG-ul. Department of Energy a ținut task-force-uri cu Grecia, Bulgaria, România, Moldova, Ucraina. Asta e politică energetică transatlantică, nu teorie a conspirației.

Cumpărarea forțată n-are logică. GNL-ul american e structurat mai scump decât gazul de conductă de dinainte de război. Adaugi intermediari și devine și mai scump. Factura n-o plătește ambasadoarea. O plătește consumatorul sau o subvenționează bugetul. Un memorandum semnat la o conferință cu steaguri nu e contract. Un contract pe 20 de ani, din 2030, când România ar trebui să aibă gaz propriu în plus, e un angajament pe care trebuie să-l justifici la preț, nu o lozincă.

Cui folosește lanțul. Aktor/Atlantic-SEE vând. Nova vrea volum. Politicienii care împing acordul G2G evită testul pieței: dacă gazul e bun, îl cumpără Engie, E.ON, Romgaz, Petrom. Dacă nu e, îl cumpără statul „din rațiuni strategice”. Asta e rețeta clasică a contractelor cu băieți deștepți, doar că acum steagul e american, nu rusesc. Steagul nu schimbă aritmetica.

Suveranitatea. Un aliat poate cere acces la piață. Nu poate pretinde ca Bucureștiul să subvenționeze marja unui JV greco-american și a unui intermediar clujean ca dovadă de loialitate NATO. Cine confundă parteneriatul strategic cu un contract de trader n-a înțeles nici parteneriatul, nici traderul.

Cum s-au urcat USR și PNL pe vorba de la cină

Votul de învestitură al guvernului Siegfried Mureșan e programat pentru 30 septembrie. Articolul WSJ apare pe 25. În 24 de ore, Dominic Fritz întreabă pe Grindeanu dacă la masa din 31 martie s-a discutat moțiunea și ce i s-a promis — „zboruri private, vile, comision dintr-un contract de gaz la suprapreț”. Deputatul USR Alexandru Dimitriu depune plângeri pentru trădare pe Grindeanu, Simion și Ivan.

E operațiune electorală, nu analiză. Motivele:

1. Proba e slabă și ei o știu. O vorbă de cină, contestată de avocat, spusă cu două luni înainte de moțiune, transformată în „ordin american”. Dacă ăsta e standardul pentru trădare, jumătate din diplomația lumii e penală.
2. Programul lui Mureșan nu cumpără gazul scump. Îl tranzitează. Textul vorbește despre România ca platformă energetică regională „prin infrastructura Coridorului Vertical” și despre „consolidarea rolului de tranzit”. Asta e linia Bolojan, nu linia Ivan. Burduja, propus la Energie, spune același lucru: flux invers, tarife, nu obligatoriu achiziție de stat.
3. Inconsecvența e comică. Aceiași oameni care pun coridorul în program ca dovadă de atlantism îl folosesc simultan ca dovadă că americanii au dat jos guvernul pentru că nu voia coridorul. Nu poți avea ambele teze în aceeași săptămână fără să recunoști că teza e instrument, nu concluzie.
4. Inamicul ales e convenabil. PSD + AUR au votat moțiunea. Asta e fapta. Motivul intern e suficient: coaliție ruptă, reforme, pensii, deficit, calcul de putere. Să adaugi „ordinul din Atena” îți dă un inamic extern și îți scutește de explicat de ce guvernul a căzut în Parlamentul României, nu în restaurantul din Kolonaki.

Simion, de altfel, zice că o cunoaște pe Guilfoyle, că n-au vorbit așa ceva și că nu acceptă imixtiuni — „nici măcar de la partenerii strategici”. Grindeanu: fabulații. Pozițiile sunt previzibile. Nici ele nu probează opusul. Absența probei rămâne absența probei.

Verdictul dur

Coridorul Vertical merită ca țeavă de tranzit. Nu merită ca pretext să bagi în factură un GNL cu trei intermediari. 

Bolojan a făcut distincția corectă. 

Ivan a încercat să o șteargă cu argumentul „partenerul strategic se supără”. Guilfoyle a promovat comercial un proiect în care Aktor avea pielea pe masă. WSJ a documentat conflictul ei de interese. Un paragraf despre o cină a devenit, în presă românească, teoria că America a dat jos un prim-ministru.

USR și PNL nu „apără suveranitatea”. Folosesc o remarcă slab documentată, la trei zile de un vot de învestitură, ca să lipească trădarea pe adversari și atlantismul pe Mureșan — deși programul lui Mureșan pe gaze e, ironic, mai aproape de Bolojan decât de cei care voiau contractul. Cine vrea cu adevărat interesul românesc spune trei lucruri fără patriotism de paradă:

• tranzit da, la tarife care țin coridorul competitiv;
• cumpărare doar dacă prețul bate alternativa internă și regională, fără G2G care ocolește piața;
• intermediarii se justifică prin marjă, nu prin steag.

Restul — „putem face asta oricărei țări” transformat în program de guvernare sau în plângere penală — e zgomot de campanie. Zgomotul nu umple conducta. Și nu scade factura.