Ce vrea USR: o politică mare sau una cu partide minuscule?

Până unde poate ajunge USR cu noua Alianță Dreapta Unită și de ce nu poate pune în practică cele 12 puncte ale programului său împreună cu PMP și Forța Dreptei?

Uniunea Salvați România (USR) a inventat Alianța Dreapta Unită, aducând alături încă două partide care nu au șanse să treacă pragul de 5%, cu gândul că suma intențiilor de vot pentru cele trei partide va fi mai mare decât ceea ce ar putea obține Uniunea singură. Inițiativa USR ar avea șanse maxime dacă ar veni în această alianță și liberalii, fiindcă fără ei locomotiva care tractează totul nu are putere suficientă.

Un sondaj comandat de USR arăta că Alianța USR+PMP+Forța Dreptei ar putea avea un scor între 22 și 24% (Mercury Research, noiembrie 2023) și s-ar clasa pe locul al doilea la europarlamentarele care vor avea loc în iunie. Alte două cercetări făcute la începutul acestui an sunt mai puțin optimiste și clasează Alianța Dreapta Unită pe locul al patrulea cu doar 14% după PSD, AUR și PNL (Avangarde, Curs, ianuarie 2024). Un alt sondaj care a luat în considerare doar USR sugerează că partidul are singur o susținere de 14%, PMP ar obține la europarlamentare 2%, iar Forța Dreptei, partidul format de Ludovic Orban cu liberalii dizidenți, tot 2% (CIRA, The Center for International Research and Analyses, ianuarie 2024). 

Poate că ipoteza USR este să-i forțeze, în final, pe liberali să intre în această combinație, pentru a fi o contrapondere serioasă în fața PSD. Dacă noua Alianță ar avea succes la europarlamentare, adică ar lua peste 20%, atunci Uniunea Salvați România ar avea argumente să convingă PNL să se alăture. Există mulți liberali nemulțumiți de politica generalului Nicolae Ciucă și a președintelui Klaus Iohannis, care au împins partidul în curtea din spate a social-democraților. Dacă la europarlamentare formula lui Ciucă nu funcționează și partidul obține sub 20%, probabil că PNL își va schimba nu doar liderul, ci și aliații. Sunt deja destui care ar prefera o alianță cu USR.

Europarlamentarele sunt un experiment în strategia USR. Dacă partidul va reuși să treacă de pragul psihologic de 20% în formula Alianței Dreapta Unită, rezultatul va fi considerat un succes, fiindcă cei trimiși din PMP și din Forța Dreptei pe listă nu ar lua din locurile USR. Dacă scorul va fi mai mic, atunci se va dovedi că Alianța nu are niciun sens. În fond, Alianța Dreapta Unită nu poate suplini cei patru ani de lâncezeală ai USR, în care partidul s-a rupt, nu a fost capabil să-și aleagă un lider cu portanță, nu a venit cu idei care să devină virale, nu a fost în stare să demonstreze că face cu adevărat opoziție și mai ales nu și-a putut valida mecanismele democrației interne. 

Cazul Elenei Lasconi, primărița din Câmpulung Muscel, e doar cel mai cunoscut: fixată cap de listă pentru europarlamentare fără vreo evaluare validată în interiorul USR, a fost dată la o parte fără o dezbatere serioasă. Duminică (28 ianuarie), când s-a stabilit calendarul și prioritățile partidului, Lasconi s-a plâns că nu reușește de trei luni să fie primită la conducerea formațiunii și a cerut un răstimp de 30 de zile până la validarea Alianței, „să lămurim și noi care e treaba cu ea”. Elena Lasconi, fostă jurnalistă la ProTV, a câștigat Primăria din Câmpulung Muscel cu 57% și speră la un scor de peste 70% anul acesta. Și-a acuzat colegii de partid că sunt paralizați de teamă să nu fie eliminați de pe listele eligibile, așa că tac și înghit ceea ce nu e de înghițit. Lasconi crede că partidul merge pe autostradă cu 60 de kilometri pe oră „ca să ne enerveze pe toți”, deși ar putea să ajungă la 130.

E timpul ca USR să înceapă discuțiile cu PNL

Pe scurt, USR e de prea multă vreme într-o expectativă bolnăvicioasă, nu știe ce să facă să iasă în față, a preluat limbajul de lemn al politicii autohtone, își apără oamenii acuzați de corupție, lucrează cu două măsuri, în vechea tradiție a partidelor autohtone, nu mai are energie să atragă oameni noi care să readucă entuziasmul și pare mai degrabă să-și țină ușile ferecate, decât să le deschidă larg. În USR, destui cred că Alianța va funcționa împotriva partidului care a inventat-o. PMP fără Traian Băsescu nu face prea mulți bani. Liderul PMP, Eugen Tomac, este contestat de o parte a membrilor Partidului Mișcarea Populară, are un litigiu în instanță cu fostul președinte al PMP, Cristian Diaconescu, iar amintirea Elenei Udrea, pentru care a fost creat partidul, nu s-a stins de tot. Totuși, PMP are 50 de primari și organizații teritoriale relativ active, care vor putea fi de folos în campania electorală. În schimb, Forța Dreptei nu prea are zestre. Ludovic Orban e uzat și cară în spate o carieră prea lungă de compromisuri. 

Alianța se bazează însă pe retorica lui Ludovic Orban și pe discursul lui Eugen Tomac, fiindcă cei doi reacționează mai repede, mai dur și adesea mai eficient decât liderii USR.  Lista pentru europarlamentare va avea pe primele două locuri oameni de bază din USR: Dan Barna, Vlad Voiculescu, urmează apoi Eugen Tomac (PMP), Vlad Botoş (USR), Cristina Prună (USR), Violeta Alexandru (Forța Dreptei), Radu Mihail, Corina Atanasiu. În legislatura trecută, USR a avut tot 8 eurodeputați, dintre care doi de la partidul lui Dacian Cioloș.

Programul în 12 puncte prezentat de Alianța Dreapta Unită arată mai degrabă ce-și doresc politicienii decât cum ar putea fi onorate promisiunile: (1) aderarea la Schengen; (2) trecerea la euro; (3) reforma statului; (4) apărarea UE în fața iliberalismului; (5) sănătate și educație la standarde UE; (6) fonduri UE pentru modernizarea României; (7) bani pentru fermele de familie; (8) unirea cu R. Moldova în UE; (9) România să-și asume rol de țară mare în UE, care să contribuie la reformarea Uniunii; (10) apărarea drepturilor celor care lucrează în afara țării; (11) mediu curat; (12) armatele europene să se integreze mai bine în NATO.

De fapt, niciunul din aceste obiective nu poate fi pus în practică de viitorii eurodeputați ai noii Alianțe. Dacă USR ar vrea să le atingă, ar trebui să fie la guvernare. E deja timpul ca USR să înceapă discuțiile cu liberalii, dacă vrea să facă o politică mare. Dacă nu, poate rămâne cu partidele mici.

Sabina Fati - Deutsche Welle