Ce va însemna un al doilea mandat al Ursulei von der Leyen în fruntea Comisiei Europene?
0Conform sondajelor din acest moment, Partidul Popular European va continua să rămână principala forță politică în Europa. În consecință, este foarte posibil ca Ursula von der Leyen să-și continue mandatul în fruntea Comisiei Europene, caz în care e deosebit de util să vedem care vor fi prioritățile sale și ce-ar putea ele să însemne pentru România.
Va fi, fără nici cea mai mică îndoială, un mandat centrat pe rezolvarea problemelor enorme, politice și economice, pe care la pune în fața blocului european conflictul din Ucraina, departe de a se fi încheiat și cu costuri acum foarte importante dar care se vor extinde pe durata următorului deceniu după ce luptele se vor încheia.
Deocamdată însă, dilemele imediate sunt legate de onorarea promisiunii esențiale făcute de Comisia Europeană în primul mandat al Ursulei von der Leyen: vom ajuta Ucraina cu absolut tot ce are nevoie, atâta timp cât are nevoie, angajament asumat de șefii de state și guverne la nivelul Consiliului European, totul transformat în prioritate absolută a Uniunii Europene. Drept urmare, a devenit limpede pentru toată lumea că, în imediat, cel mai urgent lucru este susținerea nevoilor uriașe ale armatei ucrainene.
Teoretic, asta părea ușor, dar s-a dovedit a fi o chestiune imposibil de realizat în practică, cel puțin cu resursele de care dispune Uniunea Europeană. Urmarea imediată este că, puși în imposibilitatea de a livra cele 1 milion de obuze prea rapid promise cu larghețe politică Ucrainei, liderii europeni s-au văzut siliți să găsească soluții de rezervă. Spre exemplu, începând cu cehii care au propus să se cumpere cele necesare din afara Europei, idee susținută imediat de președintele Franței.
Dar asta este ceva ce poate rezolva pe moment cererile uriașe ale Ucrainei. Așa că – și aceasta este prima dimensiune strategică a viitorului posibil mandat al doamnei Ursula von der Leyen, avem acum prima strategie europeană pentru industria de apărare. Este vorba, în opinia mea, în acest moment al tuturor tensiunilor imaginabile, despre cel mai clar semnal că Uniunea Europeană, după o matură reflecție, și-a cântărit bine prioritățile și a decis că este cazul să adopte primul element definitoriu pentru ceea ce , foarte posibil, a devenit deja o economie europeană profilată pe nevoia ultra-urgentă de a răspunde la cerințele unui conflict de mare intensitate.
Iată, reunite în atenția dumneavoastră, toate marile documente în care se spune, extrem de concret și amănunțit, ce înseamnă exact această viziune pe termen lung căreia , așa cum este normal, i se vor subordona toate economiile europene, inclusiv cea a României:
European Defence Industrial Strategy
European Defence Industrial Programme
Factsheet on the European Defence Industrial Strategy
Factsheet on the European Defence Industrial Programme
Strategia înseamnă câteva lucruri extrem de importante:
Industria europeană de apărare trebuie să devină mai puternică, mai responsabilă și mai inovatoare. Vor fi luate măsuri ample și rapide pentru sprijinirea cercetării în domeniu, pentru a impulsiona investițiile și livrearea de componjente. În acest scop, la Kiev se va deschide un Birou pentru inovații în domeniul apărării
Se va dezvoilta cooperarea cu parteneri externi, spre exemplu Ucraina va putea să ia parte la programele industriei europene de apărare
Staele Membre vor trebui să achiziționeze cel puțin 40% din echipamentele neceseare în cooperare
Vor trebui să cheltuiască pe produse europene cel puțin jumătate din bugetele prevăzute pentru achiziții militare
Vor trebui să vomercializeze cel puțin 35% din produsele industriei de apărare între Statele Membre UE în loc s-o facă cu alte țări.
Se face asta doar din cauza Ucrainei sau se stă cu gândul la dependența față de SUA ? Asta se înțelege din ce spunea Margreth Vestager, vice-președinta Comisiei Europene în contextul în care amintea că de loa începutul invaziei ruse în Ucraina, Statele Membre au cheltuit peste 100 miliarde Euro în achiziții pentru apărare “din care aproximativ 80% au mers în afara UE și, din asta, cel puțin 60% din bani au ajuns în SUA...Nu este ceva ce mai poate fi considerat ca sustenabil, dacă ar fi fost vreodată... Cheltuielile noastre pentru apărare se fac pe mult prea multe sisteme de armament, cele mai multe cumpărate în afara UE. Din momentul în care avem acum în statele membre bugete pentru apărare care cresc, trebuie să investim mai bine ceea ce, în mare măsură, înseamnă să investim împreună și să investim în produse europene”.
Nu este o dicuție doar despre bugete pentru apărare, tehnică militară și echipamente performante, adică ceva care să fie rdus la componenta de raționamente permise pentru gândirea militară. Este vorba despre cpoate cea mai importantă discuție strategică privind intențiile europene de a se putea vreodată defini dept mare putere.
“Să fie asta vești proate pentru industria de apărare americană sau pentru cea coreană? Nu știu. Ceea ce știm este că avem nevoie să creștem capacitateea noastră de a produce ceea ce avem nevoie. Și, ca să fim sinceri, SUA nu ne pot oferi tot ceea ce avem nevoie, mai ales în ce privește munițiile” spunea comisarul francez Thierry Breton, responsabil, printre altele, de sectorul chieie al industriei de apărare.
Când vom afla ce presupune asta și pentru România? Poasibil, probabil, dacă se va simți nevoia să se spună ceva, târziu în viitor, când se vor fi decis cei care trebuie. Când va fi asta nu știu, cu este încă imposibil de estimat costurile acestei tranziții propuse spre o autentică economie europeană de război.
Un singur lucru este cert: de plătit, vor plăti contribuabilii. Cu dăruire, entuziasm și, ca odinioară, cu spirit de sacrificiu.Ca atunci, și acum.
Se încarcă comentariile...
