Ce mai faceţi, Irina Păcurariu?

Irina Păcurariu, realizatoarea emisiunii „Poveşti în halate albe“, de la TVR 1

Cîteodată mă surprind şi eu, ca şi pe mulţi din jurul meu, aşteptînd să treacă timpul. Îmi trag două palme, îmi aduc aminte că timpul îl facem noi, cu toată lehamitea sau din fericirile pe care le strîngem sub pernă, mă trezesc şi o iau la picior. M-a provocat replica unei românce din Italia.

Cu ce vă ocupaţi în 2013?

Cîteodată mă surprind şi eu, ca şi pe mulţi din jurul meu, aşteptînd să treacă timpul. Îmi trag două palme, îmi aduc aminte că timpul îl facem noi, cu toată lehamitea sau din fericirile pe care le strîngem sub pernă, mă trezesc şi o iau la picior. M-a provocat replica unei românce care, într-un oraşel industrial din Italia, la Terni, scria că bătrînele îngrijite de emigrante au un subiect serios de discuţie. Una se plîngea că „badanta” pe care o are deschide frigiderul fără să ceară voie, alta se lăuda că a ei nu mănîncă mult, în schimb consumă apă. Aşa am ajuns să citesc mai mult din textele Lilianei Angheluţă, o femeie exemplară, care acum 7 ani a ales să încerce ceea ce părea ultima soluţie.

Pînă atunci a crescut copii singură, mamă şi tată la un loc; a văruit, a crăpat lemne, a tencuit, a gătit mii de oale de mîncare, a făcut teme, a ascultat Vivaldi, a încercat să trăiască normal. Greu. Aşa că a ascultat de o prietenă, a urcat în primul microbuz de Italia şi a rămas acolo. A mîncat un ou la două zile şi a îngropat cojile ca să n-o prindă stăpîna la care lucra, a plîns, a hohotit de plîns, a ajuns la marginea prăpastiei. Atunci a început să scrie şi a descoperit că aşa se curăţă, se eliberează, are puterea de a da mai departe poveştile ei şi ale multora de care s-a lovit în Italia.

„Viaţa emigrantului e o moarte lentă în interior. Trupul tău poate fi oriunde, în Italia, în ceţurile Angliei, pe cîmpiile Spaniei, mîinile culeg sau şterg, spatele se încovoaie, dar, odată ce-ai lăsat sufletul acasă,  înăuntru e moartea. Ai simţit vreodată cum se năruie lumea?”, scrie Liliana Angheluta. Scrisorile ei, „cireşe amare” cum îi place să spună, vor apărea în curînd într-o carte în România. Cam tot atunci va fi gata şi seria „Sindromul Italia- exodul mamelor”, pe care o pregătesc pentru TVR. Provocată de Liliana, unul dintre cei mai frumoşi oameni pe care i-am întîlnit.

Foto: Woody Allen în restaurantul unui român, la Roma

Cine/ce anume v-a tăiat răsuflarea (de indignare, de încîntare) în ultima vreme?

Vi s-a întîmplat vreodată să vă povestească cineva că i-a intrat Woody Allen în restaurant? Trattoria Moderna se numeşte, pitit în spatele unui teatru din Roma, aproape de Campo dei Fiori, are personalitatea arhitectului italian care l-a decorat în linii simple şi calde, jovialitatea tavernei din anii '60 unde italienii veneau cu mîncarea de acasă şi comandau doar vin, cît să le ajungă la jocul de cărţi. O ştiu de la Liviu, proprietarul locului, fost baschetbalist din Braşov, care i-a gătit regizorului anul trecut cînd acesta turna „To Rome, with love”. 

- Ce a mîncat? 

- Simplu, ca orice om complicat. 

- Cum era?

- Trist, ca orice comic, raspunde acelaşi Liviu.

La finalul mesei nu i-a făcut nicio poză pentru că nu face asta cu niciun client, dar a doua zi, revenit să ia prînzul la el, marele regizor l-a întrebat.

- Nu vrei o poză cu mine aici? Poate o să-ţi folosească.

Şi a comandat la fel, simplu şi trist.

Ce întrebare nu vi s-a pus niciodată şi răspunsul era esenţial?

Mi-ar fi plăcut să mă întrebe cineva la ce nu pot renunţa. În răspuns ar fi fost toţi prietenii pe care i-am pierdut, pe unii de tot, pe alţii între două mesaje, fără de care lumea mea şi-a  stins aura. Ireversibil.

Irina Păcurariu este realizatoare şi producătoare de emisiuni la TVR. A fost primul reporter român care a realizat un documentar în Himalaya - „Ţara Şerpaşilor", desemnat şi cel mai bun documentar al anului de APTR. A primit numeroase premii, cele mai importante fiind: Jurnalistul Anului pentru documentarul Marţi, Joi, Sâmbătă, Premiul Consiliului Naţional al Cinematografiei pentru reportajul EU - marginea Europei sau cele şase premii APTR, între care trebuie amintit Marele Premiu APTR pentru reportajul Codrina. A urmat stagii de pregătire la BBC, Thomson Foundation, Discovery Campus, France 3, ARD, Circom Regional. Printre cele mai importante programe realizate şi prezentate se numără: Poveşti în halate albe, România deşteaptă, Zona Zero, Culoarele Puterii, Poveste fără sfârşit , Mari români ,Un european ca mine ,Cealaltă Românie.

Nota Bene: „Ce mai faceţi?” este un proiect jurnalistic de salut (etimologic, salut însemnă reverenţă dar şi salvare, mîntuire). Trei întrebări tipizate cu răspunsuri atipice, o invitaţie de a ne saluta unii cu alţii – scriitori, politicieni, artişti, jurnalişti, oameni obişnuiţi şi neobişnuiţi –cînd ne întîlnim la răscruce, prin ecran interpus.

Au răspuns: Ana Blandiana, Bodo George Bodocan, Virgil Tănase, Teodor Baconschi, Daniela Nane, Codrina Pricopoaia, Gabriela Lupu, Axia Marinescu, Savatie Baştovoi, Irina Păcurariu.