Ce învățăm de la oamenii geniali ai României?

Vineri seara, la Ateneu, a avut loc un eveniment de excelență științifică, academică, culturală, socială și de diplomație. Marea Lojă Națională a României împreună cu Academia Română, Ministerul Culturii și cu sprijinul a 12 Universități a premiat (pentru a 11-a oară) șapte români de excepție pentru contribuția lor la dezvoltarea cunoașterii și progresului în România și în străinătate.

Am cunoscut astfel că România este o țară unde mințile luminate lucrează în cercetare și știință într-o serie de domenii reușind să influențeze viața a mii și sute de mii de oameni și mai ales viitorul unei națiuni. De cele mai multe ori cercetătorii României sunt cunoscuți doar în mediile de cercetare, medii restrânse și specializate, publicul larg nefiind interesat sau informat de ceea ce se întâmplă în laboratoarele științei.

Gala aceasta a avut mai multe aspecte speciale și unice. În primul rând, premiile nu au fost simbolice. Instituțiile statului, asociațiile profesionale și ONG-urile organizează des evenimente de apreciere pentru unele persoane și personalități (uneori în mod subiectiv) și aprecierea se face aproape de fiecare dată prin oferirea unor diplome, însă vorba lui Florin Piersic ”fără să primim și diri-dari”. De această dată toți cei 7 laureați, din cele 7 domenii diferite, au primit un premiu de 10.000 de euro. Cu alte cuvinte, recunoaștem meritele dumneavoastră, le apreciem dar vă și susținem să continuați, nu doar verbal, cât mai ales financiar. Este un exemplu de urmat pentru multe instituții din România, care va trebuie să gândească și să distribuie fonduri consistente pentru a încuraja cercetarea și cercetătorii de diferite vârste să rămână în România, să lucreze pentru România.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la toți cei premiați că pe lângă excelența în domeniilor lor de cercetare, au prezentat o deosebită modestie, o onestitate morală și intelectuală și au avut discurs plin de bunătate, de căldură, de dragoste de țară și față de propria familie. Aproape toți au mulțumit familiilor lor pentru susținere. Și este de înțeles că un cercetător fie medic sau matematician lucrează multe ore zilnic, până târziu în noapte, pentru a ajunge la rezultatele dorite, ceea ce presupune că deseori familia este pe plan secund.

De fapt, moderatorul serii, domnul Dan Cărbunaru, a sesizat acest aspect sensibil, al faptului că oamenii de știință au prezentat o anume căldură și sensibilitate și s-au adaptat perfect la muzica Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „George Enescu” fie că vorbim de interpretarea unor piese de Verdi, Puccini, Bizet, Vivaldi sau Beethoven. Mi-a plăcut că domnul Cărbunaru nu a fost doar o simplă gazdă cu un unic rol de a citi cuminte programul și de a introduce participanții pe scenă, ci a legat frumos și inteligent fiecare moment al serii, cu contribuții persoanele inclusiv cu referire la mesajele creațiilor muzicale interpretate de orchestră și cor.

Vreau să vă ofer câteva exemple ale oamenilor deosebiți, care merită a fi apreciați și urmăriți pe viitor.

Domnul dr. Victor Velculescu, profesor de oncologie și codirector al Diviziei de Genetică și Epigenetică a Cancerului la Universitatea Johns Hopkins, a primit premiul Carol Davila pentru Medicină. Deși plecat de mult timp din țară, domnia sa este mai aproape de țara natală decât mulți români care trăiesc fizic în România.

În discursul de laudatio, am aflat de la Rectorul UMF București, prof. univ. dr. Viorel Jinga că dr. Velculescu și-a pus la dispoziție casa proprie din București pentru a fi sediul unui institut de cercetare. Cine ar mai face acest gest onorabil și voluntar? Cine nu și-ar dori în schimb un venit frumos printr-o eventuală chirie ?

Când a mulțumit pentru premiu, dr. Velculescu, absolvent al Facultății de Științe Biologice la Universitatea Stanford a mai făcut un gest unic: a declarat public că premiul, cei 10.000 de euro vor fi donați cercetării. Spiritele mari fac gesturi de bunătate și generozitate. Nimic pentru sine, totul pentru societate. Dr. Velculescu produce cercetare în genomică pentru a salva viața bolnavilor de cancer folosind tehnologiile noi. Analizele domniei sale au scopul de depista incipient cancerul la persoanele fără simptome. Ceea ce categoric va schimba destine.

Mi-a plăcut de profesorul Marinca de la Universitatea Politehnică din Timișoara (maramureșean de origine) care în discursul de mulțumire și-a amintit de bunicii săi de la care a învățat trei lucruri ”muncă, muncă și iar muncă”. Și a avut atât de multă dreptate.

Mi-a plăcut de prestanța domnului Paul Vasos, cercetător la Institutul de Fizică Nucleară de la Măgurele, care după ani de cercetare în străinătate (doctorat internațional la Florența, stagiu postdoctoral la Maryland, fellow la Lausanne, profesor de chimie la Paris) s-a întors să lucreze în România.

Am apreciat discursul domnului Sorin Anagnoste care a primit Premiul Eugeniu Carada pentru Economie și pasiunea profesorului Tibor Hartel de la Cluj, poate cel mai cunoscut ecologist român specializat în conexiunea om-natură.

           Premiul Brâncuși pentru Artă și Cultură a fost acceptat de managerul Constantin Chiriac de la Sibiu pentru organizarea în 2023 a celei de-a 30-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) care a reunit peste 800 de trupe de teatru din 80 de țări și un număr record de peste 1 milion de spectatori cu prezență fizică și peste 30 milioane de spectatori virtuali. Ministrul Culturii, doamna Raluca Turcan, i-a oferit personal premiul pentru artă.

Președintele Academiei Române, Prof. Univ. Dr. Ioan Aurel Pop a subliniat fiecare contribuție a celor 7 personalități care au fost alese să denumească cele 7 premii: Grigore Moisil, Henri Coandă, Carol Davila, Eugeniu Carada, Spiru Haret, Nicolae Titulescu și Constantin Brâncuși, amintindu-ne de Carol Davila că nu a fost român, dar că a făcut enorm de multe pentru România: a organizat și modernizat serviciul sanitar, învățământul medical, serviciul de ambulanțe (inclusiv cele militare), a creat primul azil de orfane, prima facultate de medicină (1869), grădina botanică din București, a eradicat epidemiile din țară salvând viața a mii de romani. Pe cartea sa de vizită nu era scris decât un singur cuvânt: DAVILA. Era suficient pentru toată lumea. Când citești toate aceste realizări ale unui italian pentru Romania, te întrebi ce l-a motivat, domne, să facă atâtea pentru țara noastră, cum de a iubit atât de mult România (fără să fie cetățean al ei) și ce ne împiedică pe noi să nu ne iubim țara și patria și să nu muncim pentru prosperitatea ei?

Deloc întâmplător, cel de-al 7-lea premiu a fost acordat domnului ambasador Sorin Dumitru Ducaru. Vă este cunoscut?

Oamenii de rând, publicul general, nu au prea multe cunoștințe despre munca unui ambasador și în mod eronat opinia larg răspândită este că un ambasador, un diplomat, este acel reprezentant al statului care participă la recepții oficiale și ține discursuri de promovare pentru interesele statului pe care îl reprezintă.  

Noi criticăm cu ușurință ceea ce nu cunoaștem. În realitate, diplomația reprezintă o muncă și o responsabilitate enormă, iar diplomatul și echipa sa poartă o presiune uriașă deoarece în fișa postului nu e vorba de atribuții simple, personale, de un program de 8 ore, ci de interesele și viitorul unei întregi națiuni. Excelența Sa, domnul ambasador Ducaru, lucrează la Ministerul de Externe încă din 1993 și a ajuns să lucreze la New York ca ambasador, reprezentant permanent al României pe lângă Organizația Națiunilor Unite, apoi ca ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Statele Unite ale Americii și ulterior ca șef al Misiunii Permanente a României pe lângă NATO (când încă nu intrasem în NATO). În ultimii ani a fost Director al Centrului Satelitar al Uniunii Europene.

Seara a fost deschisă de discursul domnului Cătălin Tohăneanu, Mare Maestru al MLNR care i-a numit pe cei 7 ”lideri, inovatori și veritabile modele pentru semeni”, iar producătorul Galei a fost domnul Remus Borza care a depus un întreg efort înainte și în timpul galei pentru a reuși realizarea unui eveniment de succes.

Conceptul Galei a fost inteligent, fiecare anunț al premiantului era urmat de o piesă de muzică clasică, iar premiantul era însoțit de un membru al juriului, care avea de asemenea un discurs elogios. Mi-a părut rău că domnul Daniel Dăianu, fost ministru al Finanțelor, nu a înțeles că organizatorii au libertatea absolută de a alege pe oricine doresc în componența unui juriu și că într-o Românie cu mulți economiști de frunte nu există o personalitate obligatorie sau absolută să aparțină juriului, din orice parte a țării ar proveni.  

În final, artiștii de pe scenă au creat o seară specială, o seară de suflet și nume precum Lilia Istratii (mezzosoprana), Veronica Anușca (soprană) sau Alin Stoica (tenor) merită reținute și onorate cu prezența la fiecare apariție pe scenă.