Ce caută Ungaria în Africa? (II) Cum se vede Ungaria pe sine. Are Viktor Orban o „Mare Strategie”?

Foto: Premierul ungar a purtat un fular unde o parte din teritoriul actual al Ucrainei (și al României!) apare ca fiind al Ungariei. (Viktor Orban/ Facebook). Sursa aici.

Sub titlul „Ce caută Ungaria în Africa?”, LARICS începe un alt serial – după cel prezentat pe parcursul anului 2022 - dedicat „chestiunii maghiare”, cu mai multe episoade, care încearcă să releve o realitate (geo)politică și strategică pe care încă ne temem să o privim în față. Ungaria este un actor politic care, pe de-o parte, a încălcat tot ceea ce înseamnă normă de comportament euro-atlantic, ieșind din orice tipar acceptabil, și, pe de alta, are o anvergură strategică fără precedent. Nu doar că premierul Orban – acest „Petrov al politicii ungare” - se mișcă senin pe ruta Kiev-Moscova-Beijing-Washington, dar Ungaria are o prezență complet disproporționată în regiuni de mare dispută și confruntare geopolitică și geoeconomică, cum este, de pildă, Africa.

Cum s-a ajuns aici? Și care este explicația acestui paradox? Cine deschide ușile Ungariei în Africa? Și de ce admite Vestul „dizidența” aproape de tip ceaușist a lui Viktor Orban în sistemul euro-atlantic?

Sunt, toate, întrebări pe care le punem, încercând să sugerăm, împreună cu experții LARICS, inclusiv o serie de răspunsuri.

Primele patru episoade ale serialului nostru săptămânal sunt următoarele:

1.     Viktor Orban – un Ceaușescu al Vestului. Cum vede Occidentul Ungaria

2.     Cum se vede Ungaria pe sine? Are Viktor Orban o „Mare Strategie”? (două părți)

3.     Rusia deschide ușa Budapestei în Ciad.

4.     China deschide ușa Ungariei în Sierra Leone

(LARICS)

Prima și cea mai importantă întrebare este aceasta: Are Ungaria o Mare Strategie? Iar de aici derivă o serie de alte întrebări subsecvente precum: dacă da, cum se manifestă acesta, ca un „Mare Plan”, ca un „Mare Principiu” sau ca un „Comportament Măreț”, ca să folosim expresiile uzuale din literatura de specialitate? Care este obiectivul final și real al acestei Mari Strategii, dacă ea există? A avut (are) primul-ministru maghiar un rol în conceperea, evoluția și implementare acestei Mari Strategii? Această Mare Strategie ar putea explica comportamentul controversat al establishmentului maghiar și inclusiv a statului maghiar în mediul de securitate actual ?

Îmi propun să realizez o analiză de conținut pe trei documente strategice, strategiile de securitate ale Ungariei din 2004 până în prezent. Datele utilizate, în acest caz se regăsesc în Strategia Națională de Securitate a Republicii Ungaria adoptată prin Hotărârea de Guvern nr.  2073 din 2004, Strategia Națională de Securitate a Ungariei adoptată prin Hotărârea de Guvern nr. 1035 din 2012 și Strategia Națională de Securitate a Ungariei adoptată prin Hotărârea de Guvern nr. 1163 din 2020. Urmăresc, în primul rând, modul în care acesta a evoluat ca structură, ca formă și ca nivel de detaliu. Mă interesează să identific elementele conceptuale, dar și evoluția lor, care ar putea confirma existența unei Mari Strategii ca „Plan Măreț”. În aceeași măsură, mă interesează să identific eventuale idei sau principii ale căror permanentizare ar putea confirma un eventual „Principiu Măreț”.

Strategia Națională De Securitate din 2004

Pentru început, trebuie să identific strategia de securitate a Ungariei de dinainte de era Orban, pentru a putea semnala eventuale evoluții și modificări paradigmatice ale strategiilor de securitate. În consecință, voi începe cu Strategia Națională de Securitate din 2004 (care înlocuiește de fapt prima strategie adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 2144/2002 privind strategia de securitate națională a Republicii Ungaria). Adoptată în anul accederii Ungariei în Uniunea Europeană, acesta este un document realizat de guvern și nu unul realizat de către președinție, cum este în cazul României.

Documentul nu face o introducere amplă în contextul de securitate, însă se consideră în acord cu Strategia de Securitate Europeană și cu Concepția Strategică NATO. Stabilește ca valori fundamentale pacea, securitatea, stabilitatea, suveranitatea, democrația, statul de drept, libertatea de întreprindere, respectul pentru drepturile omului și libertățile fundamentale. În fapt, statul maghiar își propune asigurarea siguranței, bunăstării și prosperității cetățenilor săi, precum și păstrarea moștenirii culturale și a identității maghiarilor. Interesele naționale le definește astfel: păstrarea suveranității, a integrității teritoriale și a ordinii constituționale, a democrației, a pluralismului politic, a statului de drept, a libertății de întreprindere și a respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, stabilitatea, dezvoltarea economică, socială și culturală, dezvoltarea potențialului, dezvoltarea resurselor economice, tehnologice și umane, creșterea economică durabilă, promovarea siguranței și a bunăstării cetățenilor săi și crearea unui mediu de securitate care să faciliteze realizarea acestora. Promovarea păcii globale, prevenirea și soluționarea conflictelor în cadrul dreptului internațional și al Cartei ONU, solidaritatea și echilibrul între statele membre UE, consolidarea cadrului comunitar (inclusiv cadrul de securitate și apărare), aprofundarea integrării Ungariei în structurile UE și  NATO, creșterea rolului țării în parteneriatul euro-atlantic, consolidarea capacității și a rolului NATO, creșterea securității colective în cadrul NATO sunt iarăși o serie de interese naționale definite de strategie. Acestea sunt completate de dorința aplicării valorilor democratice, valorificarea drepturilor minorităților din țările vecine, stabilitatea țărilor din regiunea centrală, est și din sud-estul Europei, susținerea stabilității și al parcursului democratic în Ucraina și Rusia, stabilitatea regională și a zonei euro-atlantice și colaborarea constructivă cu toți actorii sistemului internațional.

Printre amenințările și riscurile de securitate identificate, strategia abordează pe primul loc terorismul, apoi proliferarea armelor de distrugere în masă, regiunile instabile și statele eșuate, migrația ilegală, instabilitatea economică, securitatea energetică, provocările războiului informațional (securitatea cibernetică), poluarea apelor și al aerului, catastrofe naturale, epidemii. Provocările mediului de securitate sunt stabilite ca fiind: calitatea de membru ori dorința statelor din Europa Centrală de a devenii membru UE are un efect benefic privind relația dintre state; în zona Europei de Sud-Est rămân problemele privind unele diferende naționale, etnice sau religioase nerezolvate care încetinesc eforturile statelor și favorizează fenomenul terorist, criminalitatea organizată, traficul de arme, de ființe umane, de droguri, etc; nefinalizarea trasformărilor fostelor țări sovietice respectiv parcursul Ucrainei și a Rusiei nu exclud posibile destabilizări al zonei, instaurarea unor regimuri autoritare, dezvoltarea unor situații de criză politică, economică, socială sau de mediu și chiar conflicte militare. Dintr-o perspectivă mai largă, conflictele din Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu sunt considerate ca fiind strâns legate de securitatea resurselor energetice (strategic) ale regiunii, precum și de eforturile de a le controla. Pe lângă terorism, eforturile de a deține arme de distrugere în masă în regiune reprezintă riscuri grave de securitate, inclusiv pentru Ungaria.

Din perspectiva provocărilor de securitate interne, strategia abordează problema criminalității organizate, corupția și piața neagră, traficul de droguri, extremismul religios și politic, îmbătrânirea populației și declinul demografic.

Obiectivele de securitate, strategia le stabilește astfel:

Ø  Consolidarea parteneriatului euro-atlantic prin implicarea și rolul Ungariei în NATO;

Ø  Consolidarea unei UE  în care primează principiul egalității și al solidarității țărilor membre, cu păstrarea unui echilibru instituțional. Participarea activă la implementarea politicii europene de securitate și apărare, la implementarea operațiunilor militare și civile de gestionare a crizelor, în mediul imediat al țării, dar și în zone îndepărtate, consolidând contribuția la activitățile Uniunii Europene de gestionare a crizelor.

Ø  De a deveni un partener strategic al Statelor Unite și un aliat care întărește implicarea europeană în NATO.

Ø  Să contribuie în mod constructiv la adaptarea ONU la noile provocări de securitate, să participe activ la reforma Națiunilor Unite, precum și la misiunile de menținere a păcii sub egida ONU;

Ø  Participarea la misiunile OSCE, la protecția democrației, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la dialogul cultural;

Ø  Să-și dezvolte apartenența la organizații economice regionale sau globale care au o importanță decisivă în formarea mediului de securitate al statelor proprii și ale statelor vecine;

Ø  Sprijinul minorității maghiare de dincolo de granițe într-un cadru legal, diplomatic și economic, în colaborare cu organele reprezentative legitime ale comunităților respective și cu guvernele statelor în cauză.

Ø  Participarea la inițiative euro-atlantice și alte inițiative internaționale pentru analiza, evaluarea și gestionarea în comun a riscurilor terorismului;

Ø  Să contribuie activ la consolidarea și dezvoltarea instrumentelor și acordurilor juridice internaționale cu scopuri de neproliferare a armelor de distrugere în masă;

Ø  Să contribuie la eforturile internaționale politice, diplomatice, militare, de aplicare a legii și de asistență umanitară care vizează eliminarea amenințărilor la adresa securității regiunii euro-atlantice;

Ø  Să sprijine în cadrul structurilor UE, dezvoltarea în continuare a politicilor comune privind refugiații și migrația, inclusiv reprezentarea sarcinilor comune în buget, care se aplică și integrării gestionării frontierelor externe. Să adopte abordarea Uniunii Europene, care contribuie la eliminarea factorilor care provoacă migrația printr-o politică de dezvoltare supusă unor condiții clare. Să se asigure că receptivitatea societății maghiare atinge nivelul mediu caracteristic Uniunii Europene, chiar să crească. 

Ø  Să sprijine dezvoltarea economică și socială a țărilor subdezvoltate și contribuie la reducerea sărăciei și reducerea efectelor negative ale globalizării;

Ø  Coordonarea strânsă cu aliații și cu furnizorii de soluții IT și telecomunicații respectiv cu centrele de cercetare în privința securității cibernetice;

Ø  Participarea la eforturile comune, internaționale privind schimbările climatice;

Ø  Eliminarea resurselor economice extinse ale grupurilor criminale și prevenirea legalizării fondurilor acestora;

Ø  Dezvoltarea, modificarea legilor penale și de procedură penală, astfel încât să crească eficiența controlului fiscal și lupta împotriva corupției;

Ø  Împiedicarea eforturile de perturbare a exercitării drepturilor fundamentale ale omului, a ordinii democratice a țării sau a funcționării instituțiilor constituționale;

Ø  Regândirea politicilor demografice;

Ø  Asigurarea securității colecțiilor publice și a siturilor de patrimoniu cultural, stoparea comerțului ilegal cu lucrări de artă;

Obiectivul general pe termen lung al Ungariei este stabilit ca fiind accederea în rândul statelor europene dezvoltate prin performanța sa economică.

Instrumentarul propus de strategie pentru realizarea obiectivelor este compus din: instrumente politice (diplomație, parteneriate economice și culturale), instrumente militare (capabilități militare flexibile, dislocabile rapid, integrabile în forțele aliate și NATO), structuri de intelligence (interne și externe), capabilitățile de reacție la dezastru sau situații de urgență (resurse umane și materiale), structurile de ordine și siguranță publică (printre care Poliția de Frontieră care necesită reformată). În încheiere, strategia propune elaborarea unor planuri pe direcții de acțiune ca politici sectoriale, care în ansamblu vor asigura implementarea strategiei.

În concluzie, această strategie ne lasă impresia că a fost realizată într-un moment de liniște, într-un mediu de securitate sigur, previzibil, când Ungaria încă se considera un stat oarecare din Europa Centrală și de Est cu ambiții geostrategice modeste, dorindu-și cu ardoare să devină un membru UE oarecare, cu nimic mai deosebit decât orice altă țară din fostul bloc sovietic, care încă se uita la marile puteri capitaliste cu invidie. Strategia abundă de valori, de obiective naționale, fără să insiste în vreun mod deosebit pe vreo valoare anume, iar obiectivele sunt definite cu caracter ultra-general. Nici instrumentele de aplicare a strategiei nu aduc nici o noutate ca abordare sau concept. În consecință, în cazul de față, nu putem vorbii de o Mare Strategie în sensul de Plan Măreț. Nici măcar vreun principiu Măreț nu poate fi identificat în documentul studiat, astfel încât să putem vorbii de o Mare Strategie ca Principiu Măreț. Dar să vedem cum evoluează lucrurile în continuare.

Strategia Națională de Securitate din 2012

De la începutul guvernării Orban (2010), observăm că există două documente strategice importante: Strategia Națională de Securitate din 2012 (care înlocuiește strategia din 2004) și cea actuală, în vigoare, Strategia Națională de Securitate din 2020. Pe ambele le regăsim în colecția Monitorului Oficial al statului maghiar (disponibile on-line). Prin definiție, ambele reflectă strategia statului pentru înfăptuirea obiectivelor și a intereselor naționale într-un mediu de securitate specific perioadei în care au fost realizate.

Strategia Națională de Securitate din 2012 își propunea să stabilească nu doar interesele și obiectivele naționale de securitate, ci și instrumentele prin care se vor realiza acestea. (Ca o paranteză, nu trebuie să uităm nici faptul că Ungaria este membru ONU din 1955, este membru NATO din 1999 și este membru al Uniunii Europene din 2004. Mai mult, din 1990 este considerat un stat democratic, suveran, eliberat de sub incidența Tratatului de la Varșovia).

Analizând mediul de securitate de la aceea vreme (2012), autorii strategiei observă că o poziție adecvată la acesta impune o perspectivă tripartită: politic, economic și militar. Globalizarea și amenințările neconvenționale transpun problema securității cu mult dincolo de granițele statale, nici probabilitatea izbucnirii unor conflicte militare în regiune nefiind exclusă. În acest context, documentul stabilește faptul că Ungaria este adepta rezolvării oricărui diferend pe cale pașnică, care respectă principiile și normele dreptului internațional. Consideră ca valori fundamentale pacea, securitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a statelor, democrația și statul de drept, drepturile omului și a minorităților precum și  libertățile fundamentale. Acestea dar și apărarea acestora definesc obiectivele și interesele naționale. De fapt, interesele naționale sunt stabilite, într-un mod foarte clar, ca fiind: protecția suveranității, integrității teritoriale și a ordinii constituționale, stabilitatea țării, dezvoltarea economică, socială și culturală și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, menținerea păcii, securității și cooperării internaționale, ascensiunea democrației, stabilitatea regiunii euro-atlantice (în special a regiunilor apropiate geografic de Ungaria și țările învecinate), precum și aprofundarea în continuare a integrării euro-atlantice. UE și NATO asigură cadrul politicii de securitate al țării, propunându-și să contribuie la eforturile ONU și a Cadrului European Comun de Securitate în realizarea păcii și a securității internaționale.

Apare și problema minorităților maghiare din diaspora, în special cele din statele vecine Ungariei, documentul consacrând această problemă ca o chestiune specială de politică de securitate. Susținerea comunităților maghiare de pe teritoriul statelor vecine este privită ca un factor de stabilitate în regiune.

Printre amenințările și riscurile de securitate abordate în cadrul acestui document strategic numărăm:  conflicte locale neașteptate din considerente etnice, religioase sau de altă natură; posibile conflicte regionale; proliferarea armelor nucleare și a celor de distrugere în masă; terorismul; securitatea financiară; securitatea cibernetică; securitatea energetică; schimbările climatice; catastrofe naturale sau industriale; criminalitatea organizată; traficul de droguri; migrația; organizațiile extremiste;

Strategia Națională de Securitate din 2020

Apoi avem Strategia de Securitate Națională a Ungariei în vigoare. Intitulată „Ungaria, o țară în siguranță, într-o lume în schimbare” a fost adoptată în 2020 (prin Hotărârea de Guvern nr. 1163/2020) și este un document cuprinzător, care subliniază obiectivele și prioritățile de securitate națională ale Ungariei. Acesta oferă un cadru pentru abordarea amenințărilor interne și externe, ghidează politicile de securitate ale țării și actualizează strategia din 2012 (adoptat tot sub tutela primului-ministru Orban). De fapt, documentul actual este al patrulea program detaliat (cel mai detaliat) de acest gen de la înlăturarea regimului comunist și este primul care integrează aspecte ale strategiei mari și stabilește obiective specifice, măsurabile și cuantificabile pentru viitor. Structural, documentul este cel care se apropie cel mai mult de un Plan. Este structurat pe 10 capitole detaliate astfel:

v Cap. I. Introducere

v Cap. II. Viziunea națională în lumina securității

v Cap. III. Valorile noastre fundamentale

v Cap. IV. Caracteristicile noastre fundamentale

v Cap. V. Mediul de securitate al Ungariei

v Cap. VI. Interesele noastre fundamentale

v Cap. VII. Riscuri de securitate majore

v Cap. VIII. Obiectivele strategice de securitate ale Ungariei

v Cap. IX. Sarcini și instrumente cuprinzătoare

v Cap. X. Dispoziții finale

După introducere, strategia stabilește viziunea pe termen lung ca fiind crearea unui stat sigur și de succes printr-un efort și colaborare națională generală, inclusiv prin păstrarea culturii și a limbii maghiare, între și dincolo de granițe. Aspect deosebit de important din perspectiva cercetării mele, pentru că deja putem identifica câteva elemente definitorii ale unei posibile Mari Strategii: obiectivul pe termen lung, implicarea tuturor resurselor statale (inclusiv a celor de peste graniță) precum și o idee, un principiu fundamental, limba și cultura maghiară. Dar nu numai atât. Obiectivul național general este formulat pentru prima dată în termeni SMART și este stabilit foarte clar că Ungaria trebuie să devină una dintre cele mai sigure cinci țări din Europa și una dintre cele mai sigure zece țări din lume până în 2030. Hotărârea și determinarea statului în cea ce înseamnă asumarea strategiei, a valorilor și a intereselor fundamentale reiese clar din formularea „Respectăm culturile diferite dar insistăm pentru păstrarea identității noastre maghiare în toate circumstanțele” (în magh. Tiszteljük a különböző kultúrákat, önazonosságunkhoz, magyar identitásunkhoz ugyanakkor minden körülmények között ragaszkodunk). Aceași hotărâre și determinare (am putea spune și asumare formală a discursului de distanțare de directivele comunitare europene) reiese și din prevederea expresă din capitolul Valori fundamentale, privind migrația: „Considerăm contrar suveranității naționale și ca fiind inacceptabil orice efort care impune relocarea obligatorie a apatrizilor sau a cetățenilor străini” (în magh. Hazánk nemzeti szuverenitásával ellentétesnek és elfogadhatatlannak tart bármely olyan törekvést, amely hontalanok vagy külföldi állampolgárok kötelező betelepítését írja elő.). Un alt aspect prevăzut de același capitol al Valorilor fundamentale, este definirea interesului principal al politicii de securitate: „Interesul principal al politicii noastre de securitate este de a proteja, păstra și întări autodeterminarea și libertatea de acțiune a statului maghiar în condiții de continuă schimbare” (în magh. Elsődleges biztonságpolitikai érdekünk a folyamatosan változó viszonyok között a magyar állam önrendelkezésének, cselekvési szabadságának oltalmazása, megőrzése és erősítése.).

Deja devine evidentă evoluția conceptului de strategie de securitate față de documentul din 2004. Citind documentul se poate observa o schimbare de atitudine față de mediul de securitate. În locul formulărilor care se rezumă la ce a ce trebuie să facă statul maghiar (obiective autoimpuse sub efectului mediului de securitate) regăsim formulări prin care descoperim așteptări față de alți actori din mediul de securitate. Sau chiar arogarea dreptului de a impune un comportament anume din partea acestora pe scena relațiilor de putere. Pentru prima dată Ungaria apare ca un actor care își cunoaște drepturile și obligațiile, care știe ce are de făcut și ce pretenții poate avea, care nu mai acceptă să facă ce trebuie făcut ci ce consideră că este bine pentru el. Tot pentru prima dată conceptul de securitate națională acoperă și dimensiunea externă apropiată, cea a comunităților maghiare din țările vecine, abordând problema națiunii maghiare ca un întreg, indivizibil în termeni de securitate, și nu ca o parte internă națională disparată de chestiunea externă a minorităților maghiare din statele vecine.  

Strategia actuală, încă de la început, stabilește faptul că orice efort care impune relocarea obligatorie a apatrizilor sau a străinilor pe teritoriul Ungariei este contrar suveranității naționale a țării și este inacceptabilă. Totodată, insistă asupra caracterului creștin al națiunii maghiare și stabilește ca fiind interese fundamentale ale națiunii: păstrarea suveranității, integrității teritoriale și ordinii constituționale; garantarea siguranței cetățenilor; stabilitatea țării, dezvoltarea economică, socială și culturală durabilă; menținerea păcii, securității, stabilității și cooperării internaționale; promovarea principiilor democratice și altele.

Aceeași strategie, stabilește faptul că situația maghiarilor de peste graniță este o problemă inseparabilă de securitatea Ungariei, iar evoluția situației minorității maghiare din țările vecine este o preocupare permanentă a țării. În context UE și NATO, problema securității și a stabilității regiunii Europei Centrale și de Est, precum și a țărilor vecine cu Ungaria non-UE, are fără tăgadă, o importanță deosebită. Într-adevăr, ideea interesului de securitate prin proiectarea stabilității în vecinătatea imediată, mai ales în Balcanii de Vest, este greu de contrazis.  Tocmai de acea, strategia abordează în mod special și problema Ucrainei: Ungaria este interesată de o Ucraină puternică, democratică, stabilă în dezvoltare economică și în relații bilaterale echilibrate, cu mențiunea că eforturile legitime de consolidare a conștiinței naționale ucrainene nu trebuie să conducă la afectarea drepturilor dobândite ale comunității maghiare transcarpatice. O importanță remarcabilă este atribuită și Orientului Mijlociu și Africa de Nord, regiunii Sahel și Asiei Centrale, unde consolidarea stabilității sunt legate de securitatea regiunii transatlantice. Documentul recunoaște cadrul internațional principal al politicii sale de securitate și apărare ca fiind apartenența la NATO și UE, admițând inclusiv posibilitatea construirii unei forțe de apărare europene comune. Dar nu cu o Uniune Europeană ca o federație, ci ca o alianță a statelor „națiuni suverane”, care își exercită o parte limitată a suveranității lor în interes național. În acest context, procedurile UE de luare a deciziilor care sunt transparente și respectă interesele statelor membre sunt considerate dezirabile.

Inclusiv ambițiile evidente ale liderului Orban, ca Ungaria să participe sau să joace un rol de lider în formațiuni multinaționale și inițiative de dezvoltare a capacităților la nivel regional (pe fundalul priorităților politicii de securitate a Ungariei și gravitatea amenințărilor), sunt preluate ca interese naționale ale statului. Lupta contra terorismului, războiul hibrid, securitatea cibernetică, suveranitatea și securitatea energetică, controlul armelor, relația cu grupul de la Visegrád și în special cu Polonia, sunt aspecte abordate în mod distinct, importanța lor fiind fundamentală pentru Ungaria. 

O serie de alte documente strategice cum ar fi: Strategia Militară și de Apărare a Ungariei (actualizată și adoptată în 2021), Strategia de Securitate Cibernetică, adoptată în decembrie 2018 sub titulatura Strategia Ungariei pentru securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, politica de migrație (subliniază importanța securității frontierelor și necesitatea unei gestionări eficiente a migrației), Strategia de securitate energetică dedicată (reducerea dependenței de sursele externe și dezvoltarea resurselor energetice interne), sunt modelate și reflectă abordarea specifică a cadrului larg de securitate UE, insistând pe aspecte care exced de multe ori principiile și valorile europene/occidentale liberale.

Concluzii intermediare

În final, mai am o curiozitate pe care vreau s-o cercetez și acesta se referă la ideea de „națiune maghiară” promovată insistent de leadershipul maghiar din ultima perioadă. Accepțiunea comună în care este utilizată această sintagmă este aceea de entitate informală de drept internațional, astfel că mă simt obligat să verific frecvența a două cuvinte care derivă din cel două dimensiuni ale conceptului: minoritate (dimensiunea externă a conceptului) și națiune (dimensiunea internă a conceptului).

Trebuie să notăm faptul că strategia de 2004 conține de 134 de ori cuvântul „nemzet” (trad. națiune) sau derivate ale acestuia, fără să atingă nici măcar o singură dată concepția de națiune extinsă ori națiune maghiară („magyar nemzet”). Strategia din 2012, conține de 104 ori cuvântul sau derivate ale acestuia, fără să apară deloc sub înțelesul de națiune maghiară. În strategia din 2020, cuvântul „națiune” ori derivate ale acestuia apar de 192 de ori și apare pentru prima dată acest concept de „națiunea maghiară” (în maghiară „magyar nemzet”) care este folosită pentru prima dată complementar și alăturat cuvântului „Magyarorszag” (în traducere Ungaria, ca stat), într-o sintagmă care propune abordarea răspunsurilor la provocările globale, europene și naționale din două perspective majore diferențiate pentru prima dată: statul (ca națiune internă) și națiunea maghiară (ca națiune extinsă).

Extrem de relevant în demersul meu acest aspect, pentru că utilizat în aceeași propoziție cele două cuvinte conferă un nou înțeles conceptului de națiune, aceea de națiune extinsă, încorporând inclusiv comunitățile maghiare din statele vecine. În mod clar, se schimbă paradigma abordării problemelor de securitate față de strategiile anterior analizate.

În completarea acestei cercetări cantitative, cuvântul „kisebbség” (minoritate sau minoritatea) ori derivate ale acestuia apare de 8 ori în strategia din 2004, de 3 ori în strategia din 2012 și din nou de 8 ori în cel din 2020. Cu următoarele mențiuni: în strategia din 2004, la capitolul 1 din strategie (Valori și interese, în magh. „Értékek és érdekek”)  cuvântul apare la introducere și lipsește din lista intereselor naționale de securitate (definite în 10 puncte). Ulterior apare la capitolul II, analiza mediului de securitate în contextul migrației, al provocărilor regionale; capitolul III Obiective și îndatoriri (în magh. Célok, feladatok) în context european, în contextul relațiilor bilaterale cu state din regiunea apropiată, în contextul diasporei maghiare respectiv în contextul Schengen și migrație. În strategie din 2012, apare în preambulul care prezintă mediul de securitate apoi la capitolul II Poziția și interesele de securitate ale Ungariei în lume (în magh. Magyarország helye és biztonságpolitikai érdekei a világban) în contextul enumerării valorilor fundamentale generale respectiv în contextul stabilirii chestiunii diasporei maghiare pe o poziție specială în politica de securitate. În strategia din 2020, apare de 4 ori doar la capitolul III Valori fundamentale (în magh. Alapvető értékeink) în contextul unei înșiruiri ale valorilor generale ca pacea, securitatea sau suveranitatea, dar și într-un context specific, în cadrul unui enunț distinct care tratează responsabilitatea statului față de minoritățile de peste graniță (punctul 13 din capitolul valori fundamentale unde se repetă insistent de 3 ori, cât în toată strategia din 2012!). Ulterior, cuvântul analizat apare la cap. V care prezintă mediul de securitate în contextul conflictelor religioase, la cap. VI. Interese Fundamentale (în magh.  Alapvető érdekeink) în contextul drepturilor generale ale minorităților, apoi în final la cap. IX Sarcini și instrumente cuprinzătoare (în magh. Átfogó feladatok és eszközök) în contextul reacțiilor umanitare la persecuția minorităților creștine.

Pe de altă parte, retorica insistentă privind suveranitatea statului maghiar, inclusiv în context UE sau euro-atlantic, mă provoacă să analizez și frecvența acestui cuvânt în cele trei strategii analizate. Observăm că în strategia din 2004 cuvântul apare de 4 ori, în cel din 2012 apare de 6 ori iar în strategia din 2020 apare de 11 ori. În documentul din 2004, cuvântul căutat apare de 3 ori la începutul documentului (în capitolul I. Valori și Interese) și o dată la sfârșitul documentului (capitolul final Instrumentele realizării strategiei naționale de securitate). În documentul din 2012, apare de 2 ori în contextul descrierii poziției și intereselor Ungariei în lume (începutul cap. II) iar o dată în contextul amenințărilor de securitate (pct. 26 din cap. II).

Observăm pe parcursul analizei celor trei documente și evoluția încadrării chestiunii minorităților maghiare de peste granițe în cadrul acestora. Obiectivul național este reformulat pornind de la inițiative de sprijinire a unor comunități externe (ca atitudine părintească a țării mamă față de copilul din străinătate) la includerea acestora ca parte componentă a conștiinței și a structurii statale, ca membru al familiei, cu drepturi, libertăți și obligații depline, ca un copil integrat în conceptul statal al securității, eliminându-se dimensiunea externă din conceptul relației dintre statul mamă și maghiarii din statele vecine.

Consider că este foarte important să avem în vedere această evoluție în strategiile naționale de securitate ale Ungariei, pentru că pusă în contextul retoricii și al comportamentului statal din ultima perioadă devine mai mult decât relevant. Mai mult, din acest moment, consider că modificarea abordării securității statale confirmă existența unui principiu – care prin noutatea sa și tipicul strategic al documentului în care apare – poate fundamenta inclusiv un obiectiv pe termen lung. Pe de altă parte, ultima strategie analizată (cea în vigoare) conține unele elemente concrete, obiective SMART, ce par să confirme un posibil Mare Plan (deși elementele de detaliu specifice unui plan sunt puține, în avantajul unor abordări generale specifice unei strategii mai degrabă decât unui plan). Totuși, în acest moment al analizei noastre cred că ar fi prematur să tragem concluzia că Ungaria are o Mare Strategie și propun continuarea cercetării noastre pe următoarele două fire logice: analiza discursului public a lui Viktor Orban și a acțiunilor statale.

(va urma)

Marton SZASZ este doctorand al Universității din București și expert LARICS pe chestiunea maghiară.