„Blestemul BREXIT” lovește din nou și haosul continuă în UK
0Lovește necruțător această combinație ce pare să nu aibă sfârșit între lipsa de viziune politică și incapacitatea de a aloca un program de guvernare coerent care să dea încredere populației că va putea cumva, măcar într-un orizont de timp previzibil, să depășească ceea ce analiștii britanici și diverși actori sociali relevanți caracterizează a fi cea mai solidă criză în ultimele decenii.
A început nu odată cu BREXIT, ci înaintea pronunțării acestuia, în momentul când electoratul britanic, foarte ușor de manipulat, a primit seturi de asigurări solemne și definitive în care se vorbea nu numai de orizonturi trandafirii în general, ci se dădea, ca rezultat al unor calcule foarte precise efectuate de infailibilele echipe de cercetători, firește britanici, care va fi procentul de creștere pentru fiecare domeniu al vieții economice și sociale. Totul după ce Marea Britanie avea să se desfacă din lanțurile infernalei conspirații a birocraților de la Bruxelles care împiedicau țara, înfășurând-o în lanțurile dependențelor de nefericiții de pe Continent. Trezirea la realitate a fost brutală, rapidă și nemiloasă: a apărut ceea ce părea imposibil de crezut, a început să se instaleze solid o sărăcie ce acum este pe cale să devină endemică și care atinge zone din ce în ce mai largi ale populației, sursă majoră de confuzie. Inclusiv pentru partenerii externi ai UK.
Demisia răsunătoare a doamnei Liz Truss (cel mai scurt mandat în istorie pentru un prim ministru britanic) este, astfel, nu numai rezultatul lipsei de știință politică și incapacității de guvernare de acolo, ci mărturisește despre această extindere a insecurității politice și economice post-BREXIT, fenomene care au devenit acum vectori importanți și de o intensitate fără precedent.
Ce se petrece acum în UK este important pentru că, deocamdată, pesemne în mare parte datorită îndelungii memorii organizaționale a sistemelor administrative și politice din lume, acum ele înseși în criză, referințele cu care se operează încă mai iau în calcul forța UK și lira sterlină ca monedă de refugiu recunoscută internațional. Marea Britanie are statutul de membru permanent în Consiliul de Securitate, este o țară posesoare de armament nuclear...în consecință, aceste evenimente de acum pun o problemă de context pentru toți cei care, chiar dacă economic mai au din ce în ce mai puțin sau chiar deloc de câștigat din relația cu piața britanică, nu pot să nu sufere, măcar prin efectul contaminării, de orice dezechilibru în postura externă și de securitate a țării cu care suntem și noi aliați în NATO.
Acesta este contextul în care ceea ce are loc acum în UK ca seism politic, poate dublat și triplat pe viitor prin reîntoarcerea festivă a unei guvernări Boris Johnson redividus, cel mai strălucit exemplu de adevărate convingeri conservatoare în acțiune socială, fac extrem de credibile întrebări despre momentul în care această creștere fără precedent a sărăciei în UK va produce neliniști sociale majore. Se poate> Păi da, chiar se poate în condițiile în care Biroul național de statistică din UK avertiza că inflația va atinge în acest an cele mai înalte cote din 1982 încoace. Iar cei de la Watch, un grup de analiză a comportamentului consumatorilor, avertiza joi că există milioane de britanici care obișnuiesc acum să sară peste o masă pe zi, situație existentă în aproximativ jumătate din gospodării (sondaj pe 3000 de subiecți) . Mi se absolut tragic apelul disperat făcut de cei de la Free Schools Maeal, citiți și analizați argumentația lor, neverosimilă situația într-o țară care ar avea standarde minime de civilizație și umanitate , puneți-le alături de datele prezentate săptămâna asta de la cei de la The Food Foundation care spuneau că aproximativ 14 milioane de persoane dintre care patru milioane sunt copii, suferă de foame în Marea Britanie. Există și rportul publicat de cei de la New Economics Foundation care, deja în martie acest an, avertiza că jumătate dintre copiii din UK vor ajunge să trăiască în familii care nu-și pot permite să suporte costul în creștere continuă al vieții cotidiene. Adică, se spune în raport, 23,4 milioane de oameni din UK vor fi nevoiți să supraviețuiască cu mai puțin de 8500 lire anual. Sunt lansate apeluri de urgență pentru ca cei care mai au de unde să aprovizioneze cu ce pot băncile de alimente destinate celor mai săraci, așa cum fac cei la The Trussell Trust care spun că „n-am fi vrut niciodată să lansăm o chemare ca asta...dar suntem la limita costului vieții și nu mai avem niciun fel de altă opțiune”.
Asta este realitatea profundă a unei povești de tip eroic care se termină într-un haos greu de imagina. Și nu numai atât căci, în definitiv, britanicii să se descurce cu rezultatele propriilor alegeri care interesează din ce în ce mai puțină lume, pe măsură ce povestea începe să miroasă a scandal prelungit de tabloid.
Să vedem ce va decide și Europa unde lupta începe să fie cea între extremele spațiilor politice și se aud accente care seamănă foarte tare cu ce s-a mai auzit odată, ca mesaje de intoleranță, xenofobie și ură, cu se striga ăe străzile europene ale începuturilor marii nemulțumiri sociale care a adus la putere demența ucigașă a dictaturilor.
P acest fundal, oră de oră, revine întrebarea: ni se întoarce Boris Johnson? Dacă da, atunci perspectivele sunt de mare spectacol...
Se încarcă comentariile...
