Bacalaureatul, rețeta noastră secretă

Examenul Maturității. Așa îl mai „alintăm” noi pe examenul de final de liceu.

Dacă vom întreba un număr mare de părinți de ce țin ei musai să dea copiii lor BAC-ul, unii vor spune „să aibă și el o diplomă” și ceilalți - „ca să meargă la facultate”.

Voi încerca să pornesc de la ideea că obsesia hârtiilor colorate poate fi ignorată - deși e mare cât o țară. Adunatul de medalii, certificare și diplome pe care le păstrăm în vitrine e ceva ce ne ține mai aproape de excepționalismul daco-mioritic pe care majoritatea doar îl clamăm, excepționalii fiind, cum le zice și numele, fericite excepții ale unei nații altfel profund relaxate în propria mediocritate.

Colecționarii de diplome

Ajung așadar la scopul BAC-ului, de a atesta capacitatea absolventului de 12-13 clase de a accede în învățământul superior. Așadar, tânărul absolvent de liceu (secundar superior, cum îi zice legea) dă un examen prin care demonstrează sistemului nu că a absolvit cu bine 12-13 clase, după caz. Ci ceva mai mult: că este pregătit ți corect mobilat pentru a accede în învățământ superior.

Așadar, ar demonstra ceea ce numim competențe superioare, necesare pentru a aprofunda un domeniu superior. Mai exact, că deține cunoștințe fundamentale pentru a parcurge o facultate, dar și capacitatea de a aprofunda cunoștințe serioase: că deține spirit critic, capacitatea de analiză, de sinteză, că are strategii metacognitive ce-i permit atât să aprofundeze cunoștințe superioare, dar și să jongleze corect între cunoștințele în volume mult mai mari pe care un student le va avea în față. În acest context, Examenul Maturității sună potrivit.

Ce primește în schimb elevul român, pe-o tavă pe care întreaga societate se străduie să o mai țină strălucitoare, dar care e din ce în ce mai pătată de vreme și de feluri speciale de a o falsifica, e o serie de rețete regurgitate de mii și mii de colegi din generațiile anterioare pe care trebuie să le parcurgă și internalizeze pentru a bifa corect bareme la Română, celebrele 36 de grile la Istorie, cele câteva tipuri de subiect-șablon la Mate și așa mai departe.

Despre cât de fericiți sunt copiii din anii terminali de liceu să fie așa dresați, știm. Despre cât de liniștiți contribuie părinții la sistemul național de pregătire complementară pentru BAC (meditații, adică), știm și asta. Despre cum acest examen gândit mileniul trecut, prin 1998, e apărat de sistem în lipsa altui artefact de apărat, și asta știm, avem pasiuni vechi pentru întâmplările „vintage” ale sistemului.

Despre inadecvarea lor la mediul universitar am aflat deja: auzim mereu de profesori de matematici avansate care se plâng că au din ce în ce mai puțini studenți care știu măcar să deseneze, necum să rezolve, o integrală. Despre copii la litere care nu au citit vreo carte de la abecedar încoace și așa mai departe.

De când am descoperit felul în care se dă Bacalaureatul internațional, am un ritual: iau subiectele de eseu la Teoria Cunoașterii și le vorbesc cu prieteni. De câțiva ani, mă gândesc cu groază cât de îngrozitor de mult ne îndepărtăm de formarea adolescenților să gândească atât de profund.

Las aici câteva dintre subiectele anului 2024. Închideți ochii, gândiți-vă la câțiva liceeni din jurul vostru și cum ar fi să-i puneți în fața lor:

1. Este subiectivitatea excesiv de celebrată în artă, dar pe nedrept condamnată în istorie? Discutați cu cu referire la arte și istorie.2. Cum putem reconcilia exigențele opuse de specializare și generalizare în producția de cunoaștere? Discutați cu referire la matematică și la un alt domeniu al cunoașterii.
2. Cum putem reconcilia exigențele opuse de specializare și generalizare în producția de cunoaștere? Discutați cu referire la matematică și la un alt domeniu al cunoașterii.
3. Nimic nu este mai incitant decât ideile noi, totuși de ce domeniile de cunoaștere le adoptă atât de lent? Discutați cu referire la științele umane și la un alt domeniu de cunoaștere.
4. Subestimăm provocările pe care le presupune scoaterea cunoștințelor din contextul lor original și transferarea acestora într-un context diferit? Discutați cu referire la două domenii de cunoaștere.
5. Avem nevoie de custozi ai cunoașterii? Discutați cu referire la două domenii ale cunoașterii.
6. Ne grăbim prea mult să presupunem că cele mai recente dovezi sunt inevitabil cele mai solide? Discutați cu referire la științele naturii și la un alt domeniu al cunoașterii.

Și-acum, în mii de „da, dar”- uri pe care le veți enumera, întreb, naiv, cum ar fi dacă, în locul diplomelor pe care ne cățărăm să nu ni se mai vadă golurile, am alege să studiem puține, dar profund și serios, n-am fi cu toții mai câștigați?