Ar fi o mare greșeală ca Israelul să invadeze terestru Gaza, spune Joe Biden. Cine-l ascultă?

Reocuparea zonei Gaza de către trupele israeliene ar fi „o mare greșeală” avertiza Joe Biden, afirmând în același tip că este nevoie ca organizația Hamas să fie distrusă dar, lucru esențial, „trebuie să existe un drum către înființarea Statului Palestinian”.

FOTO Profimedia

 Ok, dar cine, în afară de câteva state mici și total dependente de ajutorul american, îl mai ascultă acum pe odinioară atât de influentul Președinte al Statelor Unite ale Omericii? Foarte puțină lume, în orice caz nu israelienii, cu atât mai mult comandanții militari care sunt convinși că, în fine, a venit clips atât de mult visată în care vor primi oficial mână liberă pentru a declanșa coi operațiune combinată, cu invazia  terestră a Bandei Gaza ca ultimă componentă care să se adauge ofensivei aeriene și maritime.

Și de aici începe co9șmarul tuturor celorlalți actori, nu numai al palestinienilor, actori externei regionali și mari puteri cu interese directe, istoric motivate sau economic justificabile în ceea ce a fost starea de pace, oricât de precară ar fi fost ea pe parcursul ultimelor decenii. Mai precis formulată, singura întrebare importantă este dacă guvernul de război e care îl are acum Israelul va decide, ca urmare a unei invazii terestre în Gaza, să dea ordinul securizării de lungă durată a teritoriului cucerit”, ordin care să însemne pregătirea pentru scenariul următor, adică începerea colonizării în urgență a regiunii. O anexare oficială administrativă în logică militară, tocmai pentru a extinde cordonul de securitate în proximitatea granițelor Israelului și, dacă lucrurile sunt lăsate să escaladez în ritmul de acum, să vedem curând o extindere a aceluiași tip de raționament de auto-apărare, formulat în termenii Cartei ONU, înspre Liban, pe zona unde sun masate comunitățile palestinieni și unde acționează Hezbollah.

Aceasta este varianta pe care o presupune prima extindere posibilă de conflict și care, într-o succesiune posibil rapidă, să ducă la un război regional, odată cu intrarea în joc fie a unor entități statale (Iranul este cel mai des invocat) dar și a unităților de luptă aparținând  unor organizații teroriste subordonate, afiliate sau asociate Al Qaeda sau ISIS. Caz în care americanii au anunțat că vor putea interveni în conflict de partea Israelului. Alt scenariu de tragedie regională și conflict militar de foarte mare intensitate care presupune, cât de rapid posibil, să auzim formulat un apel către toate statele din lumea democratică să participe la un fel de „coaliție a voinței”, întru totul similară cu cea constituită la chemarea americanilor după atacurile din 11 Septembrie. Caz în care nu va mai fi vorba despre ceea ce americanii fac deja în acest moment, adică trimiterea unor cantități mari de echipamente și arme în ajutorul Israelului, ci despre implicarea forțelor armate ale Aliaților (posibil ca și NATO să decidă intre în conflict dacă va aprecia că este vorba despre o amenințare directă de mare amploare împotriva intereselor și securității Alianței) și atunci vom vorbi despre ceva cu mult superior efortului de război într-atât de costisitor în favoarea Ucrainei.

Posibil? Sigur că da, spunea Hussein Amir-Abdollah, ministrul de externe al Qatarului care s-a referit în mod expres la o „extindere a conflictului”: „în cazul în care vor continua atacurile regimului sionist împotriva populației fără apărare din Gaza, nimeni nu poate garanta controlul situației”. În cursul unei convorbiri telefonice cu omologul său iranian Ibrahim Raisi, Macron  „la pus în gardă” pe acesta „împotriva oricărei escaladări sau extinderi a conflictului...mai  ales în Liban...Iranul, ținând cont de relațiile sale cu Hezbollah și Hamas, are o mare responsabilitate...și trebuie să facă totul pentru a evita o extindere regională”.

Baletul diplomatic a devenit deosebit de intens în regiune, chiar frenetic și, spun unele surse, preventive în vederea posibilității extinderii conflictului. Caz în care unele țări, spun aceleași surse, pe modelul anunțurilor făcute pentru prietenii și frații ucraineni, vor ajunge cât de curând în Israel pentru a spune cu cât sunt gata să contribuie consistent la paradigma unui ajutor internațional de solidaritate în lupta contra terorismului. Deocamdată, lumea se află suspendată de speranța că nimeni nu-și va lua riscul să învenineze conflictul. Dar dacă așa se va întâmpla, puțin sunt speranțele că s-ar mai găsi mecanisme de intervenție internaționale de tip ONU sau iluzoriile instituții de mediere a conflictelor care să poată stopa alunecarea în infern. Din nou, tot în Orientul Apropiat.