Ana Ularu e ok într-un film care nu e

Jennifer Lawrence şi Bradley Cooper, un cuplu blestemat

Deşi o producţie hollywoodiană, filmul „Serena“, regizat de daneza Susanne Bier, o distribuie într-un rol important pe românca Ana Ularu şi este turnat în Republica Cehă, la legendarele studiouri Barrandov. Personajul româncei nu este însă unul neliniştitor, care să te bântuie multă vreme, ci mai degrabă de „fată bună şi săracă de la ţară (din Carolina de Nord)“, aşadar o apariţie ştearsă.

Nu se înţelege totuşi prea bine ce a intenţionat cu acest film titrata regizoare daneză şi producătorii aflaţi în spatele ei, atât americani cât şi francezi (contribuţie de la StudioCanal). Scenariul scris de Christopher Kyle (nu chiar un începător: printre altele, a co-scris la două filme de Kathryn Bigelow şi la „Alexandru“ al lui Oliver Stone, deşi asta a fost acum zece ani) ecranizează un roman de Ron Rash, autor practic necunoscut, dar cu încă un film după o carte a sa programat pentru 2015: „The World Made Straight“. Susanne Bier lucrează, nu pentru prima oară, în America, dar îşi păstrează colaboratorii ei de bază scandinavi (imagine, muzică, costume etc.) şi filmează în Cehia, la legendarele studiouri Barrandov.

„Aşa s-a tăiat pădurea“

Greu de spus ce este această „Serena“ şi de ce povestea, plasată în interbelic, a fost socotită atât de universală pentru a fi spusă în 2014. Nu este un western, nu atât pentru că acţiunea se desfăşoară în Carolina de Nord, aşadar în estul Statelor Unite (la urma urmei, şi filmele cu Mărgelatu au putut fi socotite, la vremea lor, aşa-zise „eastern“-uri), cât pentru că schema narativă nu o respectă pe cea a acestui gen literar şi cinematografic (aşa cum proceda, acum doi ani, un film ca „În afara legii“ / „Lawless“ al lui John Hillcoat, încât nu mai conta plasarea spaţială şi temporală). Cowboy-i şi indienii sunt înlocuiţi aici de tăietori de lemne şi de agenţi bancari, dar nu acest aspect este important, cât felul în care decurge acţiunea.

Mai degrabă „Serena“ ar putea părea un film-frescă, exemplar pentru sintagma „aşa s-a clădit America“ / „aşa s-a călit oţelul“ (de genul uitatului acum „Uriaşul“, din 1956, cu Liz Taylor, Rock Hudson şi James Dean – în, din păcate, ultimul său rol – sau al capodoperei recente „Va curge sânge“, de Paul Thomas Anderson). De data aceasta, în loc de petrolişti sau de crescători de vite, avem un tăietor de păduri (exploatator forestier) pe cale de a-şi desăvârşi imperiul, în persoana lui George Pemberton (Bradley Cooper), la rândul său însă oficiant al cultului „progresului“, şi totodată lipsit de scrupule în a-şi atinge ţelurile, ca şi predecesorii săi.

Nici această încadrare nu funcţionează, totuşi, până la capăt. Acţiunea nu se desfăşoară pe perioade largi de timp, ci este concentrată în doar câţiva ani, începând cu 1929, anul de debut al Marii Crize economice. În plus, scenariul virează spre „mărunţirea“ unor probleme familiale, aparent de genul celor din familiile nordice, expuse în filmele care i-au adus faima Susannei Bier şi conaţionalilor ei scandinavi, în fapt nişte simple clişee hollywoodiene. În centrul lor se află George Pemberton, scindat între dragostea faţă de tânăra sa soţie Serena (Jennifer Lawrence), frumoasă, energică şi autoritară, şi datoria faţă de o femeie sub condiţia sa socială, pe care o posedase în trecut, Rachel (Ana Ularu).

Taţi şi bastarzi

„The Falling“ („Căderea“) a fost titlul de lucru al filmului, iar în Italia el rulează cu titlul „Una folle passione“ („O pasiune nebună“; sic!). „Căderea“ este cea a cuplului George-Serena, care se degradează succesiv, ajungând de la „paradisul“ de care se bucurau iniţial la „infernul“ din final. Momentul-cheie este cel în care Serena, în urma unui accident, nu mai poate să aibă copii, iar Rachel dă naştere bastardului stăpânului, orice s-ar spune unui fiu. De aici încolo, lucrurile vor fi fără întoarcere.

Este cel de-al treilea film în care actorii Bradley Cooper şi Jennifer Lawrence apar împreună, şi cel de-al doilea în care ei sunt îndrăgostiţi unul de altul, iar criticii au început să se întrebe dacă este într-adevăr un lucru bun şi dacă „chimia“ dintre ei funcţionează. Din păcate, nu se poate spune că românca Ana Ularu o eclipsează pe Lawrence, pentru că rolul ei, deşi important, este foarte redus ca durată şi, mai ales, aproape lipsit de replici.

Prin urmare, actriţa trebuie să se descurce cu priviri şi expresii ale feţei şi, deşi se achită onorabil, nu cred că rămâne cu adevărat în memoria spectatorului occidental. Personajul ei nu este unul neliniştitor, care să te bântuie multă vreme, ci mai degrabă de „fată bună şi săracă din Carolina de Nord“, aşadar o apariţie ştearsă.

Info

Serena (SUA-Franţa-Cehia, 2014)

Regia: Susanne Bier

Cu: Bradley Cooper, Jennifer Lawrence, Ana Ularu, Rhys Ifans

3 stele