Amnistia socialistă pentru independentiștii catalani, prețul contestat pentru un scaun de prim-ministru în Spania
0O situație extrem de interesantă și care, cu absolută certitudine, deschide un precedent pe cât de ciudat, pe atât de periculos în ceea ce era până acum principiul considerat sfânt și intangibil al existenței, respectării și apărării cu orice preț a suveranității statului unitar, așa cum este el stipulat în constituție.
Dar mulți dintre cei care contestă principiul respectiv, în Europa și în lume, adepți fiind ai formule federale sau confederativă și promotori ai tuturor schemelor acum în discuție (unele în curs de intrare în aprobare legislativă) care prevăd „autonomia extinsă”. Tuturor acestora, dar și celor care se luptă acum să declanșeze procese de spargere a autorității naționale, le parvine un semnal neașteptat de susținere a validității politice a demersului lor din moment ce Pedro Sanchez a reușit să fie reinvestit în funcția de Prim Ministru în Spania cu voturile socialiștilor, stângii radicale dar și, mare atenție la această dimensiune excepțională în viața politică spaniolă, cu sprijinul independentiștilor din Catalonia, a naționaliștilor și independentiștilor din Țara Bascilor.
Prețul este excepțional și unic în istoria spaniolă: Pedro Sanchez le-a promis că va propune o lege prin care să se ofere amnistie pentru toate delictele comise în perioada 2012-2017 prin organizarea de către luptătorii pentru independență din Catalonia a celebrelor referendumuri din 2014 și 201ș7, declarate, în acea perioadă, ca ilegale și acte de sedițiune pentru care liderii catalani au fost condamnați de justiția de la Madrid.
Practic, chiar dacă situația este prezentată doar ca un foarte normal pact politic car să asigure formarea unui guvern cu susținere stabilă în Parlament, decizia asta mere cu mult, mult mai departe prin implicațiile sale constituționale care, mai devreme sau mai târziu, vor fi provoca o rediscutare, pe fond, a prevederilor constituționale, caz în care, urând chiar decizia de acum, vor fi modificate și codurile penale și civile și prevederile care pedepsesc, adesea foarte serios, mișcările autonomiste, independentiste și propaganda în favoarea acestora. Exact acesta este motivul pentru care, imediat, o parte dintre reprezentanții magistraților spanioli dar și chiar unii moderați dintre socialiștii lui Sanchez au contestat mișcarea , ieșind în stradă alături de sutele de mii de manifestanți care au protestat în toată Spania în primul rând la chemarea partidelor de dreapta, Partidul Popular și cei din extrema-dreaptă de la VOX, Santiago Pascal, șeful celor din urmă chemând deja la o „mobiliare permanentă și radicală” pentru evitarea „loviturii de stat” pe care o reprezintă, din punctul său de vedere, alianța dintre socialiști și independentiștii catalani.
Problema spaniolă (devenită acum „soluția socialistă spaniolă”) poate să fie un exemplu de urmat și care, de acum înainte, să ducă mai departe decât o amnistie, în definitiv limitată și doar pentru cele petrecute îtr-o regiune? Tehnic, obiecția asta poate fi valabilă teoretic dar , de fapt, conține în ea o dimensiune juridică extrem de posibil de codificat legislativ. Aici stă primejdia reală și absolut nimeni nu poate da garanția că așa ceva nu va fi posibil în măsura în care, iată ca acum în Spania, prevederile constituționale și legile aferente apărării unității naționale pot fi extrem de simplu și rapid anulate pentru a se obține o majoritate de voturi în Parlament și a asigura socialistului Sanchez încă un mandat de Prim Ministru?
Revine în actualitate, nimeni nu știe să spună cu ce grad de actualitate și cu ce procent de risc, mai vechea imagine cu răspunsul la ce se întâmplă în Europa dacă regiunile vor deveni tot atâtea state independente. Iaginea asta e circulată de ani de zile, iată cu câtă dreptate, de adepții diverselor mișcări de autonomie extinsă sau independență în Europa:
Context în care e foarte interesant să așteptăm o reacție din partea premierului nostru (care-i urase „multă baftă” lui Sanchez înainte de alegeri) care ar putea să amintească cu această ocazie angajamentele naționale ale socialiștilor români și, din această cauză, să ridice măcar un semn de întrebare, gândindu-se că situația ar putea deschide și nun orizont oarecare de risc și pentru țara noastră. Poate ar fi și o ocazie pentru partidele noastre politice să spună dacă, și în ce condiții, ar putea accepta un pact pe model spaniol în pregătirea alegerilor viitoare, mai ales că în discursul unor oficialități de la Budapesta apare acum cererea de acordare a unei autonomii și unor drepturi colective pentru maghiarii și secuii din Transilvania.
Dar va zice cine ceva sau, cum ne e obiceiul, ne vom face că nu știam, n-am văzut și, ca atare, nici nu s-a întâmplat ceva tocmai acum când preocuparea principală este număratul becurilor din Târgurile de Crăciun și comentariile despre vizita prezidențială cu safari și dansuri tribale în Africa?
Se încarcă comentariile...
