Adevărul din sondajele lui Putin: oboseala de război în Rusia

Sondajele din Rusia arată fără drept de apel faptul că sprijinul pentru Putin, pentru război și pentru Armată este la top în rândul respondenților ruși, undeva în jur de 80%. Acest fapt, care decurge însă invariabil din indiferența față de temele acestea la nivelul unei vaste majorități a populației, circa două treimi. Dar nu este în măsură să asigure că avem de a face cu un sprijin real și nu unul determinat de complezență și conformism. Cel mai respectabil centru de sondare a opiniei publice, Lavada, notează faptul că mai puțin de jumătate dintre ruși sunt interesați de evoluțiile din războiul de agresiune al lui Putin din Ucraina și urmăresc aceste evenimente, ceea ce arată formalismul din răspunsurile care marchează 75% sprijin pentru armată din care 45% sprijin puternic pentru aceste acțiuni militare. Pentru că, în același timp, peste jumătate dintre responsanți susțin începerea negocierilor de pace mai degrabă decât continuarea războiului, chiar dacă o majoritate dintre aceștia susțin că ar trebui să păstreze teritoriile cucerite. Cât e adevăr și cât mit sau conformism în sondaje, cât de puternică este oboseala de război sunt întrebări cu răspunsuri sensibil diferite față de încredințările solide cu care merge Putin la prezidențialele din 2024.

Ritualul unanimităților și evitarea problemelor prin răspunsuri conforme

Cea mai clară evoluție în materie este faptul că majoritatea de susținere a lui Putin, a războiului și a acțiunilor militare ale Armatei ruse sunt rezultatul formalismului și al conformismului. Formalismul, pentru că peste 70% din alegători preferă să nu se implice în temele confruntaționale și să susțină ce spune Kremlinul atât timp cât acesta respectă contractul social sau, cel puțin, acordul de a nu implica marea parte a populației în război și de a-i impune costuri cât timp aceasta nu chestionează deciziile lui Putin. Conformismul, pentru că preferă să nu intre în contestări sau să asume poziții critice știind cum arată structura de represiune și aneantizare a oricărui oponent, critic sau persoană cu o abordare nuanțată.

Formalismul, ca și conformismul, sunt susținute de injecții masive de bani în societate. Or Fondul de Stabilizare monetară este deja epuizat, iar spațiul de mișcare al tehnocraților din Guvern și de la Banca Națională s-a cam epuizat. În același timp, perioada 2024-2026 este prima în care cheltuielile militare s-au dus la peste 6,5% din buget, partea formală și oficială, pentru prima dată din 2004 peste cheltuielile sociale. Disciplina bugetară, ca să nu vorbim de austeritate, a impus un transfer de responsabilitate către subiecții federali, inclusiv Cecenia, pentru deficit, în timp ce salariile tuturor bugetarilor au înghețat în următorii trei ani cu excepia celor ale militarilor și angajaților serviciilor de informații implicați în război, ale căror salarii vor suferi ajustarea la inflație.

Formalismul din abordarea rusă este dependent și de impactul real al costurilor războiului pentru fiecare familie în parte. Aici familiile rudelor celor mobilizați, deși li s-au interzis protestele de stradă, manifestă nemulțumiri, ca și cei al căror nivel de trai a scăzut dramatic în ultimii doi ani de război. Ei privesc războiul personal și consideră că acel contract social a fost încălcat de Putin, care a adus războiul la ușa fiecărui rus. Și în cazul conformismului, principiul funcționează de asemenea atât timp cât nu atinge interese particulare sau existențiale ale familiilor implicate. Cert este că, în ambele cazuri de mecanisme de tolerare a politicilor lui Putin, nu s-a atins masa critică ce ar putea determina o schimbare de opinie vizibilă și măsurabilă în sondaje. Dar lucrurile clocotesc sub aparența aceasta.

Credibilitatea sondajelor și reținerea rușilor în proteste publice

Pentru că cele mai bune elemente de discrepanță se văd comparând și analizând răspunsurile la întrebări distincte. Ca și în cazul preocupării pentru război, numerele respondenților nu se mai potrivesc cu cele ale susținerilor masive, nici măcar al celor care declară susținerea puternică a lui Putin, a războiului și a politicilor sale. Discrepanțe apar și în alte cazuri. Carnegie Russia Eurasia Center notează că majoritatea rușilor “s-au obișnuit” să trăiască în coexistență cu războiul din vecinătate (care se revarsă și dincolo de frontierele Rusiei, în regiunile de vecinătate precum Kursk și Belgorod). Sancțiunile nu par să fi ajuns la cetățeni chiar dacă lipsesc multe produse, iar cele chineze de înlocuire au inundat piața rusă. Însă nivelul cheltuielilor pentru a menține această situație s-ar putea să nu mai fie sustenabil pentru Rusia.

Raportul studiului sociologic realizat împreună cu Centrul Levada atenționează că orice observator și analist ar trebui să privească cu atenție tendința de a spune că toți rușii sunt susținători entuziaști ai războiului. Susținerea ar fi împărțită între o minoritate de așa-numiți “turbo-patrioți” și majoritatea apatică care acceptă propaganda, sunt conformiști și s-au adaptat la situația realității de război. Legislația draconică adoptată de Rusia din februarie 2022, în plus față de cea existentă deja, sancționează critica asupra invaziei de unde și avertismentele analiștilor asupra rezultatelor care reies la asemenea sondaje.

Astfel, de la mobilizarea numită parțială de către Putin, în septembrie 2022 – urmată de nenumărate valuri de crypto-mobilizare, fără a fi declarată ca atare, în penitenciare și în zonele etnice îndepărtate, din fundul Siberiei, cu precădere, soldații ruși și membrii familiilor lor au înregistrat și difuzat nenumărate video-uri de protest plângându-se de discriminarea recrutării, de condițiile proaste pe care le îndură în pregătire și în război, despre lipsa echipamentului și pregătirea precară, despre pierderile grave și lipsa de furnituri logistice și chiar alimente în linia întâi. Nu s-au înregistrat, însă condamnări directe ale războiului sau denunțări ale ordinelor criminale sau suicidare ale comandanților la diferite niveluri. Nici cei din diaspora nu au organizat manifestații masive anti-război, care au fost mai degrabă rare.

Consiliul Mondial al Poporului rus: limita susținerii lui Putin a fost deja atinsă

Faptul că războiul din Ucraina a devenit mult mai nepopular între ruși de la începutul acestui an rezultă dintr-un sondaj regulat care s-a realizat de către un institut independent din Moscova, dat publicității marți, 28 noiembrie, când Putin însuși s-a adresat Consiliului Mondial al Poporului Rus făcând apel la patriotism și susținând că Rusia luptă pentru suveranitate și justiție, fără a menționa războiul din Ucraina direct sub această interpretare. Sondajul grupului Chronicles indică faptul că, înainte de alegerile prezidențiale din martie 2024, se resimt și consecințele economice la nivelul populației și scade, implicit, și sprijinul pentru război. În fapt, maximum susținerii pentru Putin a fost deja atins iar scăderea este evidentă cu fiecare lună.

Și aici, cei care susțin războiul din Ucraina reprezintă o minoritate, ca și în cazul sondajului Levada, iar majoritatea solicită un acord de pace. Chronicles, fondat de Aleksei Miniailo, un politician de opoziție, împreună cu o echipă de sociologi, rotesc întrebările și formulările într-o formă creativă pentru a decripta susținerile reale ale populației pentru Putin și războiul lui Putin împotriva Ucrainei. Sondajul, efectuat pe 1199 de adulți din întreaga Rusiei, telefonic, între 17 și 22 octombrie, a descoperit că miezul susținerii pentru război este de doar 12% din populație, comparativ cu 22% în februarie 2023, la un an de la începerea războiului.

Miniailo a declarat pentru Newsweek faptul că susținerea consistentă a războiului reprezintă poziția celor care susțin invazia din Ucraina, nu doresc ca Putin să-și retragă trupele și să înceapă negocieri de pace înainte de a atinge toate dezideratele militare și susțin cheltuielile militare drept principal element de budget. Acestora le urmează 18,5% dintre ruși (o scădere de la 20%) care au poziții consistente pentru pace: nu susțin războiul, vor retragerea trupelor și acorduri de pace fără neapărat atingerea obiectivelor politice și cred că cheltuielile sociale ar trebui să domine bugetul, și nu cele militare.

Frica, anxietatea și depresia de război la ruși

Cetățenii ruși au început să experimenteze toate traumele unei populații aflate în război, chiar dacă funcționează negarea și propaganda. Astfel, au răbufnit mai întâi traumele răscolite de faptul că încarcerații condamnați din penitenciare care pleacă în război servesc doar 6 luni apoi sunt iertați și liberi, întorcându-se acasă și mulți reluându-și activitățile infracționale și criminale cu maximă ferocitate, chiar în comunitățile unde săvârșiseră primele crime care-i aduseseră în spatele gratiilor și unde trăiesc rudele victimelor lor. În același timp, cei recrutați și mobilizați sunt în război de peste un an neîntrerupt, fără rotație, fără a reveni să se odihnească, să se refacă și să-și vadă rudele.

Apoi este vorba despre efectele grave, pe scară largă, ale sindromului post-traumatic, cunoscut în Rusia drept sindromul Afghanistan. Toți cei reveniți din război, răniți, invalizi, supraviețuitori ai dezastrului din linia întâi, își traumatizează mai departe rudele și vecinii, afectând fundamental comunitățile în care se întorc. Și cum sunt recrutați din comunități entice mici sau din localități la fel de mici, ei se regăsesc în număr comparativ mare în acest localități și crează mase critice complexe la acest nivel.

De altfel, potrivit sondajului, o majoritate dintre ruși, 52%, susțin că trăiesc episoade de anxietate și depresie, în creștere de la 32% față de martie 2022. Principala preocupare este nemulțumirea față de război în privința preocupărilor financiare cu care se confruntă gospodăriile ruse. 44% din respondenți au înregistrat scăderea veniturilor în timp ce 20% nu mai găsesc medicamente cruciale. Doar 5% cred că veniturile lor vor crește concomitent cu creșterea cheltuielilor militare în 2024.

Scăderea veniturilor crește nemulțumirea legată de război

Miniailo a identificat și corelația clară între nivelul veniturilor, problemele economice sau cele de zi cu zi ale rușilor și scăderea susținerii pentru război. Cu cât crește sărăcia și problemele colaterale, cu atât scade și mai mult susținerea pentru război, văzut ca elementul ce consumă și distruge resursele care ar putea ajunge la cetățeni.

Nu ajută foarte mult nici propaganda și legătura constantă făcută între războiul de agresiune din Ucraina și Cel de-al Doilea Război Mondial, mai ales atunci când este vorba despre costurile și suferința îndurate de familiile ruse și sovietice acasă. Mai mult, când mai apar și îndemnuri sau referiri la cât au reușit să îndure rușii atunci, nemulțumirea crește exponențial, pentru că sunt puse costurile unui război pe care nu l-a vrut nimeni pe seama rușilor de rând și a suferințelor și perioadelor de restriște ale acestora, un lucru contrar contractului social angajat de Putin.

Lucrul acesta se vede și în numărul de respondenți care ar fi de acord cu retragerea trupelor ruse din Ucraina chiar fără a atinge obiectivele militare, număr care a ajuns  la 47% în octombrie 2023 de la 33% în februarie 2023. Analiza lui Miniailo este că "cetățenii sunt obosiți, sunt nemulțumiți și nu mai vor să continue războiul deoarece viața lor a devenit mai grea și mai nesatisfăcătoare. Iar acest lucru atinge pături din ce în ce mai mari din populația Rusiei.

De altfel, toate aceste rezultate se potrivesc cu cele ale Carnegie Russia Eurasia Center și Centrul Levada care susțin că rușii au obosit în urma războiului dar sunt divizați asupra modului în care și-ar dori ca acesta să se încheie. Astfel, 68% susțin continuarea războiului dintre care 22% susțin cu tărie acest lucru și se opun încetării focului în orice circumstanțe, față de doar 20% care se opun războiului la Levada. Totuși și aici apare discrepanța când 72% afirmă că susțin negocieri de pace dintre care, însă, doar 19% sunt doritori să facă concesii Ucrainei pentru a dobândi pacea, potrivit acestui sondaj.