A doua zi cu o vizionare specială

Abia astă seară se trece la black tie și lume multă la Palat (cel al Berlinalei) din Piața Marlene Dietrich. Cred că i-ar fi plăcut acest film curajos și tandru, mai puțin scena care a vrut să șocheze, cu un sex cu baterie. Să nu uităm că ne aflăm într-o țară foarte lovită de soartă, în Afganistan, puțin înainte de o scurtă perioadă de acalmie relativă, și aproape de haosul diperării. Evacuarea de la Kabul era magistral redată în pelicula de la Cannes : „13 zile ,13 nopți”cu Roschdy Zem și Lyna Khoudri.

Acum regizoarea, scenarista și protagonista :Shahrbanoo Sadat(35 de ani) , născută în Iran,  pornește de la condiția unei tinere despărțită, dar nu în divorț, pentru că ar rămâne fără copilul de câțiva anișori, și care filmează pentru canalul de știri din capitala Afganistanului.Pedepsită să facă doar interviuri pe stradă, în ajun de Sfântul Valentin (surprinzător că au importat obiceiul occidental) cele intervievate, recunosc, cu resemnare, că nu le-a spus nimeni „te iubesc” și că bătăile sunt la ordinea zilei. Iar ele le spun bărbaților, din viața lor , doar în gând afecțiunea ce le-o poartă, ca să nu și-o ia în cap, și să fie și mai violenți. Trist și atât de adevărat. Un strop de speranță totuși, pe ecran, cu o dragoste interzisă, cu un bărbat fermecător, dar mă tem că e doar în filme.

P.S. Și dacă vreți să mergeți la cinema, în România, pe 14 februarie, cu cineva drag, „Efectul Pufi” și „Ultima rețetă” vă așteaptă și vă vor îndemna să ieșiți și la o cină romantică după, poate chiar cu patrupedul, dacă găsiți locul potrivit. Sau măcar niște bomboane de ciocolată, ca să nu rămână doar Parole, melodia lui Dalida cu Delon. Și neapărat o floare cu care se face primăvară, uneori, ca în filmul afgan, care începe cu petale fabuloase, dar se termină cu un cactus. Dar și el înflorește o data la o sută de ani, se spune.