berlinala - ultimele știri
fără imagine Pe vremuri, serialele aveau 12 episoade, apoi s-a trecut la 8... Eu, pentru Berlinală, am încercat să țin un cinejurnal, pe măsură ce mai trăiam o experiență filmică. Dintre cele 63 de titluri, m-am gândit să vi le sugerez, pe cele care nu vă vor plictisi și nici n-o să vă fure ore din viață.
fără imagine Filmul „Între revoluții” al regizorului cu har și răbdare: Vlad Petri, pe un text al scrisorilor puse cap la cap și recompuse cu migală și stilizate după cele păstrate în Arhivele securității de către Monica Braniște și produs de Monica Lăzurean-Gorgan a luat premiul FIPRESCI
fără imagine Chiar așa sună titlul unei melodii interpretate cu pasiune de unica Amalia Rodrigues, și care e pe genericul final al unei pelicule ce părea că nu se mai termină niciodată.
fără imagine Numele în sine pare predestinat: Un munte de joacă, pe care ni-l dăruiește, îndemnându-ne să ne bucurăm sau să reflectăm temeinic, la cele mai variate subiecte cu putință.
fără imagine Dimineața n-a început prea promițător: cu Totem un mexican-franco-danez, care este o incursiune mult prea indiscretă, cu detalii scabroase și inutile din viața unei familii extrem de numeroase. Genericul însă are o grafică memorabilă!
fără imagine Uneori mi se pune această întrebare. Care ar fi. Și ezit. După ce vezi peste 30.000 e greu de ales. De azi înainte însă, voi știi exact care e și sper să nu mai trăiesc o asemenea experiență neplăcută!
fără imagine Filmul chinezesc : The Shadowless Tower, de o tandrețe infinită, plin de umor neașteptat, despre o familie obișnuită, dar nu banală, cu un tată dispărut din peisaj după ce are o altercație într-un autobuz pentru hărțuire sexuală...
fără imagine Primul titlu a venit filmat tocmai în Tasmania, de Rolf de Heer, un regizor de origine olandeză, stabilit în Australia: The Survival of Kindness, (de ziua bunătății spontane?), descris drept un road -movie on foot.
fără imagine Berlinala s-a deschis cu un covor roșu nesfârșit, cu rochii foarte decoltate (din fericire n-a fost prea frig) și mai ales cu o gală lungă și extrem de politizată, cu nelipsitul mesaj al lui Zelinski, introdus de principalul său admirator, cu o voce tremurată: Sean Penn.
