Ce poate însemna „întărirea coordonării strategice” între China și Rusia?

La modul ideal, absolut teoretic, ar trebui să avem și noi un răspuns în raport cu prioritățile strategice românești pe termen mediu și lung dar și al dezvoltărilor estimate la un orizont foarte lung de timp. N-avem, deci nu se pune. 

FOTO Shutterstock

Păcat, căci vedeți cum, doar câteva zile, pe plan mondial se schimbă axa de securitate profund influențată de apariția acordurilor de liber-schimb MERCOSUR și cu India, acoperind acum o piață cu peste 2 miliarde și jumătate de oameni, totul având o extrem de evidentă dimensiune de securitate, complexă și pe multiple planuri. Și, de cealaltă parte, avem declarația de pe 27 ianuarie a ministrului chinez al apărării care, în timpul unui apel video cu omologul său rus, a declarat că cele două țări trebuie să acționeze în vederea întăririi coordonării lor strategice, „China fiind dispusă să întărească această coordonarea strategică, să îmbogățească cooperarea și să amelioreze mecanismele de schimb”, ceea ce înseamnă că „cele două țări trebuie să întărească în comun capacitatea lor de a răspunde la diverse riscuri și provocări pentru a aduce o energie pozitivă în domeniul securității și stabilității mondiale”. 

Afirmații generale? Nu cred, deoarece, imediat, Andrei Belousov, ministrul rus al apărării a spus că, mare atenție, „exemplele Venezuelei și Iranului fac necesar ca ministerele noastre să organizeze o analiză permanentă a situației în domeniile securității și să ia toate măsurile apropriate”.  

Cel mai ușor și, de aceea, cel mai tentant ar fi să traducem aceste afirmații exclusiv prin aplicarea lor la domeniul militar, en inevitabila enumerare a rachetelor, tancurilor, trupelor de asalt de care dispun fiecare dintre cele două super-puteri, tablou eventual completat prin alăturarea forțelor aliate din BRICS sau Organizația de cooperare de la Shanghai. Cred că ar trebui să extindem analiza prin adăugarea unei componente esențiale: cooperarea în domeniul energiei care, din mai multe considerente care vă sunt evidente, se constituie într-un argument cu valoare strategică de prim rang.  

Că așa este o dovedește faptul că, la acest început de an, China își menține prima poziție în clasamentul importatorilor de petrol rusesc, cu importuri care ajung la 1,4 miliarde de barili pe zi transportați pe cale maritimă și 900.00 de barili pe zi transportați prin rețeaua terestră de conducte. Dar, per ansamblu, începând cu finele anului trecut, în peisaj apăruse o problemă care nu era deloc ușor de rezolvat: sancțiunile sever americane și europene asupra petrolului rusesc care provocaseră o cădere a valorii importurilor chineze și, în orice caz, costau Rusia în sensul că obligau producătorii de acolo să identifice noi rute de transport, mai lungi, folosind intermediari sau vase di de acum celebra „flotă fantomă” a Rusiei.  

„Întărirea cooperării strategice”, în acești noi termeni din epoca „post-Maduro și Iran” înseamnă însă o reacție în primul rând în zona energiei: conform unor analize difuzate de Reuters, China așteaptă acum, lunar, 1,5 milioane de barili zilnic, față de 1,1 milioane în decembrie. Cantitatea suplimentară provine din restrângerea cantităților de petrol importate de India sau Turcia, două țări care, până acu, rafinau și apoi exportau mari cantități de diesel în Europa. 

În acest context, care ar putea fi următoarele mișcări în cadrul noului stadiu de coordonare întărită?  

Spre exemplu, se vorbește din ce în ce mai intens despre sponsorizarea comună a construcției unei salbe de rafinării independente presărate pe traseul celor două trasee ale Noului Drum al Mătăsii, toate gândite pe sistemul străvechi al „salbei de perle” care să reducă pierderile, să ajute la evitarea de către unele națiuni a actualelor sancțiuni și, mai ales, spun unele surse, pentru a susține câteva dintre țările-cheie din Africa. O mișcare care ar fi logică dar să vedem cât va fi posibil pe piețele de acum, bulversate profund de șirul de decizii ale lui Trump.  

Se pregătește o mișcare de mare amploare a europenilor după acordul gigantic care ar veni să combine MERCOSUR cu India? Ochii se îndreaptă din ce în ce mai insistent către Africa, intens curtată și se pare din ce în ce mai aproape de finalizarea unei mari înțelegeri care să deschidă continentul către aceste noi piețe combinate. De cealaltă parte, este în plină desfășurare operațiunea de seducție din partea rușilor și chinezilor, sosiți cu marea lor ofertă de a livra petrol și alte bunuri conform ofertei BRICS, adică parțial cu plata în monede naționale, parțial în sistem barter, oricum ocolind folosirea dolarului american, referință pe care vor s-o elimine și europenii. 

Mai există o etapă, una despre care se tot povestește în culisele diversele negocieri între organisme discrete: posibilitatea ca, pe baza intereselor financiare și comerciale, piețele care se unesc acum și construiesc primele poduri de cooperare strategică întărită, să evolueze într-o formulă unitar comprehensivă, urmând, ca întotdeauna în istorie, pe cine se profilează drept câștigător final și simțind unde, mai nou, se concentrează banii.