Tensiunile trans-atlantice amenință structurile de securitate ale lumii

În urmă cu foarte puțin timp, dacă ai fin evocat posibilitatea ca tensiunile din spațiul trans-atlantic vor putea afecta grav alianțele politico-militare strategice de importanță globală pentru echilibrul mondial, te loveai instantaneu de zidul unei reacții cel puțin de neîncredere, dacă nu chiar de acuzația, explicită sau nu, că începi să reproduci o narațiune provenită din laboratoarele de propagandă ale statelor ostile Occidentului.

FOTO Arhivă

Problema este că, oricât ne-am dori să credem asigurările date privind soliditatea de granit a actualelor alianțe din spațiul occidental, suntem asaltați de știri dintre cele mai ciudate, aproape la limita credibilului dacă nu ar veni din surse oficiale și ar fi confirmate de luări de poziții la cel mai înalt nivel al ierarhiilor politice și miliare din spațiul occidental. Spre exemplu, acum, cele care privesc o tensiune brusc apărută care implică NORAD (North American Aerospace Defense Command), organizația comună americano-canadiană apărută pe 12 septembrie 1957 cu sediul la Peterson Space Base în Colorado, acolo unde se află și comandamentul US Northern Command (USNORTHCOM). Misiunea sa esențială este de a asigura apărarea a trei regiuni: Alaska, Canada și zona Americii continentale, având la dispoziție efectivele Primei Divizii aeropurtate canadiene, apoi a două mari structuri americane, Eleven Air Force în Alaska și First Air Force pentru zona continentală a Americii.

Problema neobișnuită, ajunsă acum la stadiul de amenințări deschise, a început în momentul în care Pete Hoekstra, ambasadorul american în Canada, a avertizat că Pactul „NORAD ar putea fi modificat” în cazul în care canadienii nu mai continuă, așa cum promiseseră, să cumpere 88 de avioane F-35 care costă între 80 și 100 milioane de dolari bucata din care au plătit până acum 15 aparate.

Este posibil? Surse multiple vorbesc despre faptul că, fiind confruntat cu nevoia de a face economii și de a găsi soluții raționale competitive, Primul Ministru canadian trebuie urgent să ia o decizie privind eventuala înlocuire a promisiunii inițiale făcute americanilor privind achiziționarea de F-35 produse de Locheed Martin cu un produs similar dar ales acum de mai mulți aliați din NATO, adică avioanele de luptă suedeze Gripen JAS 39 din generația 4.5.

„Dacă vor face asta -a spus ambasadorul american – vor merge mai departe cu un produs inferioare nu este interșanjabil și interoperabil precum F-35 și asta va afecta capacitatea noastră de apărare...și în cazul în care Canada nu va oferi în continuare această capacitate, va trebui ca noi să umplem acest gol”.

Această ultimă remarcă ridică seria de întrebări care vizează viitorul apropiat al NORAD și relațiile între doi foarte importanți NATO, căci afirmațiile ambasadorului implică faptul că SUA ar putea să încalce fără permisiune spațiul aerian al unei țări prietene dar care este posibil să-și schimbe politica de achiziții militare în favoarea producției europene de apărare.

Un simplu joc diplomatic? Bine ar fi să fie doar atât, dar contextul actual indică, în urma episodului amenințărilor americane extinse în cazul Groenlanda și după discursul lui Trump la Davos, că se multiplică apelurile unor oficiali europeni de a schimba ordinea priorităților în achizițiile de apărare, modificând ordinea care era până acum, prin decizie politică, în favoarea produselor americane.

Spre exemplu, Jarlov Rasmus, șeful comitetului danez pentru apărare, a avertizat public aliații europeni ai țării sale „să aleagă alt avion de vânătoare” argumentând că programul F-35 necesită un flux constant de piese de schimb care, astfel, conferă SUA controlul asupra forțelor aeriene al celorlalte țări, adăugând că „avioanele respective sunt în reparații mai mult de jumătate de timp sau chiar mai mult. Situație în care americanii au posibilitatea de a ne distruge forțele aeriene pur și simplu oprind aprovizionarea cu piese de schimb”. Și danezii nu sunt singurii care vin cu asemenea idei. Aveți aici proiectul de Rezoluție https://www.lachambre.be/FLWB/PDF/56/1312/56K1312001.pdf inițiat acum câteva zile de șase deputați belgieni care, în lumina recentelor declarații ale președintelui american, văd un argument supliumentar pentru a solicita guvernului belgian să renunța la achiziționarea de avioane F-35, „achiziție totalmente inutilă pentru apărarea clasică a spațiului nostru aerian”.

Propunerea este complicat de pus în discuție deoarece, din 2018, Belgia a decis să înlocuiască complet cu F-35 vechea flotă de F-16, achiziționând 34 de aparate, plus, foarte recent, încă 11 bucăți , (în valoare de 1,672 miliarde Euro).

Nu sunt singurii. În luna martie a anului 2025, Portugalia a anunțat oficial că renunță să înlocuiască flota sa de F-16 cu avioane F-35 căci, cum spunea Nuno Melo, ministrul portughez de al apărării, „poziția recentă a SUA în contextul NATO și la nivelul geostrategic internațional ne face să ne gândim la opțiuni mai bune, căci previzibilitatea aliaților noștri este un factor care trebuie luat seamă. Și vecinii lor spanioli, în august 2025, au renunțat la un potențial contract cu americanii în valoare de 26 miliarde de Euro (care era și trecut în bugetul aprobat pentru 2023) pentru avioane noi....

Tema de-abia se deschide și, în acest context, nu mai e vorba doar despre NORAD ci, din nefericire pentru noi toți, ar putea să fie afectate și relațiile de cooperare din cadrul NATO și protocoalele de operațiuni aliate. Deocamdată însă, vorbim doar despre o perspectivă care agită însă piețele politice, militare și noile calcule privind alianțele în perspectivă în cadrul proiectului unitar de apărare europeană. Asta este miza reală și să vedem următoarele mișcări.