România, prinsă între interesele opuse ale aliaților strategici, a votat la ONU împotriva Israelului
0Foarte interesantă și plină de curaj, având în vedere consecințele, decizia luată de doamna Țoiu, ministru de externe, probabil după o consultare cu Președintele Nicușor Dan, coordonatorul constituțional al politicii noastre externe, de a dispune ca ambasadorul nostru la ONU să voteze ieri în favoarea unei rezoluții inițiate aprobate majoritar de participanții la Adunarea Generală, adică așa numita „Declarație de la New York asupra rezolvării pașnice a chestiunii palestiniene și implementarea Soluției celor Două State”.
https://www.un.org/unispal/document/annex-new-york-declaration-06aug25/ Textul inițial a fost supus negocierii la inițiativa Franței și Arabiei Saudite, iar reuniunea s-a desfășurat doar la câteva ore după ce Primul Ministru al Israelului afirmase că „nu va exista niciodată un Stat Palestinian”. Atenție la rezultatul votului care, dacă ONU ar mai însemna cu adevărat ceva pe plan internațional ca vector de putere, credibilitate și influență, atunci ar fi profund semnificativ pentru ceea ce înseamnă condamnarea cvasi-unanimă a politicilor israeliene în teritoriile ocupate.
Rezoluția a fost adoptată cu 142 de voturi „pentru” (printre care și România), 10 „”Împotrivă” (printre care Israelul și Statele Unite” și 12 de abțineri. Comparați acest rezultat cu situația votului din octombrie, o altă condamnare a Israelului: atunci erau doar 120 de țări în favoarea rezoluției, 14 țări împotrivă și 45 de abțineri, numărul de voturi „împotrivă” de acum fiind chiar mai mare decât cel care a marcat Rezoluția privind situația din Ucraina și condamnarea acțiunilor Rusiei.
Rezoluția de acum se constituie ca un răspuns la o cerere urgentă venită din partea lui Antonio Guterres, Secretarul General al ONU care a spus că se teme de „prăbușirea totală a sistemului de ordine publică” în Gaza și cere o încetarea imediată a focului, protejarea civililor, acces liber la ajutorul umanitar precum și, evident, eliberarea imediată și necondiționată a ostaticilor. Greu de crezut că ar exista vreun semn că ceva se va putea întâmpla în acest sens, mai ales că avem semnale forte din partea israeliană, cu declarații că va fi amplificată intensitatea loviturilor militare, în paralel cu pregătirea de trimitere de coloniști care să primească terenuri în Gaza.
România este prinsă acum, extrem de vizibil, între două blocuri de interese complet și se pare irevocabil antagonice: cele ale Israelului (susținut total de SUA) care refuză orice discuție despre soluția celor două state, cea care ar presupune recunoașterea Statului Palestinian (ceea ce vor face foarte rapid, la ONU, diferite mari puteri din emisfera occidentală, partenerii noștri din UE și NATO) și, de partea cealaltă, blocul super-majoritar de state care susțin că tocmai această soluția ar fi singura cale de ieșire din haosul ucigaș din Orientul Apropiat. Decizia de a vota în favoarea „Declarației New York” este una strategică și arată că, pe fond, diplomația românească a rămas fidelă unei tradiții care, pe vreme regimului trecut, adusese pentru ‚țara noastră un statut special ca loc în care s-au pregătit multe dintre deciziile care, în final, au ajuns la împăcarea istorică între OLP și Israel, conducătorii politici ai acelui moment primind Premiul Nobel pentru pace.
Acum, după relativ mult timp, votul României a fost împotriva unui text strategic pe care Israelul „îl respinge la modul categoric...este o decizie rușinoasă” așa cum afirma imediat Oren Marmorstein, purtătorul de cuvânt al Ministerului israelian al afacerilor externe care mai adăuga că Adunarea Generală a ONU este „un circ politic detașat de realitate”. Greu de imaginat care vor fi consecințele ulterioare, mai ales dacă Israelul va ordona anexarea Gaza și va începe, cum spun unele surse, același tip de acțiuni în Cisiordania.
Se încarcă comentariile...
