Hărțile viziunii globale a Chinei

Foarte adeseori, hărțile (cu poveștile lor fabuloase) reprezintă cea mai bună – chiar dacă uneori foarte complicată – poartă pentru înțelegerea exactă a tuturor elementelor care compun realitatea timpului pe care-l trăim, doar în aparență aleatoriu și, ca atare, extrem de surprinzător.  

Asta deoarece hărțile consemnează transcrierea fidelă, firește cu mijloacele pe care le permitea epoca în care au fost create, a traseului unei expediții, cel mai adesea de cucerire dar și, foarte important, prezentând pentru posteritate modul în care se împlinea viziunea politică a conducătorilor unei țări sau unui imperiu. În cazul Chinei, viziunea s-a construit, structurat și amplificat timp de milenii, într-un ritm și cu reguli specifice, foarte greu de înțeles din exterior, dar extrem de coerent cu obiectivele transmise din generație în generație.

Un exemplu cu valoare excepțională, mai deloc cunoscut la noi îl reprezintă povestea tradusă în hărți a celor 7 expediții maritime ale Amiralului Zhen He desfășurate între 1405 și 1433, în perioada dinastiei Ming. A comandat o flotă colosală care număra 27.000 de oameni, având sub comanda sa o flotă care număra între 40 și 63 de nave, cele mai mari dintre acestea depășind în lărgime și înălțime oricare dintre navele din lemn create vreodată în istorie (în imagine, un model restaurat al unei nave de mărime mijlocie din flota amiralului chinez).

Expediții acestea au fost o combinație unică de scopuri diplomatice, militare și comerciale, stabilind contacte cu peste 30 de regate și regiuni de coastă, aducând de fiecare dată la curta Împăratului ambasadori și daruri din partea țărilor respective. Imediat după moartea sa în 1433, la Calicut în India, imensa flotă se întoarce în China și, din ordinul Împăratului, vasele sunt arse și toate, absolut toate documentele legate de călătoriile amiralului sunt ascunse, din acel moment China renunțând la orice expediție maritimă și adoptă o politică izolaționistă.

Hărțile acelea nu au dispărut, au fost puse doar la păstrare, exact cum s-a întâmplat și cu celelalte, cel care prezintă traseul variantei tradiționale a Drumului Mătăsii. Între timp. Noua viziune globală a Chinei a semnalat lumii că țara decisese relua celor două mari trasee ca parte a noii sale viziuni care actualmente schimbă în favoarea sa raporturile internaționale de putere. Suprapuneți vechea hartă a Amiralului Zhen peste aceasta cu cele două trasee, maritim și terestru, ale Noului Drum al Mătăsii și veți vedea cum se construiește marea aventură de acum a Chinei. Pentru a face un calcul corect, pentru prezent și viitorul fie și numai pe termen mediu, porniți de la statisticile care însoțesc hărțile. Pentru povestea noastră, cea mai relevantă mi se pare cea care spune că, în acest moment, China posedă cea mai mare flotă din lume, căutând acum parteneri europeni pentru utilarea porturilor principale în vederea primirii navelor gigant de containere. Nu există o discuție în acest sens cu România. De asemeni, reflectați la faptul că China a construit deja și exploatează o imensă rețea feroviară destinată transporturilor grele care ajung în terminalele europene. În cazul nostru, o asemenea perspectivă este doar o glumă tristă.

România a ales să nu figureze pe traseele respective, decizie politică majoră care va genera efecte multiple și de lungă durată. Poate este un calcul bun și merită să așteptăm conectori cu alte sisteme, numai că timpul trece și natura piețelor se schimbă accelerat, odată cu dezechilibrarea celor vechi și apariția marilor tentații generate de oferta imediată a „Sudului Global”. Nu știu cât timp mai avem de așteptat și care este capacitatea logistică reală a României de mâine în cazul în care continuă criza actuală.

Drept care, o întrebare simplă și foarte serioasă: are cineva din România o asemenea hartă însoțind propria viziune de dezvoltare?