Video Explozia care a însemnat sfârșitul minei Anina, cea mai veche și mai adâncă mină de cărbune din România
0Marți, 14 ianuarie, s-au împlinit 19 ani de la tragedia care a dus la închiderea celei mai vechi mine de cărbune din România. Mina Anina fusese timp de peste două secole locul în care munceau majoritatea localnicilor din orașul aflat în Munții Banatului.
Peste 1.000 de oameni au murit de-a lungul timpului în adâncurile minei de cărbune Anina, din Caraș-Severin.
Exploatarea minieră din Munții Banatului a fost deschisă la sfârșitul secolului al XVIII-lea, însă în lunile care au urmat după explozia din 14 ianuarie 2006, soldată cu șapte morți, mina de cărbune unde mai lucrau circa 600 de oameni, și-a încetat activitatea.
Înaintea tragediei, Mina Anina se afla pe lista unităților miniere care pe cale de a fi conservate, iar Ministerul Economiei și Comerțului urma să decidă ce se va întâmpla cu ea, având în vedere că zăcământul de cărbune cu putere calorică ridicată, mai putea fi exploatat decenii în șir. După accidentul din subteran, soarta ei a fost tranșată fără cale de întoarcere.
În primele zile ale anului 2006, circa jumătate dintre minerii de la Anina se aflau în preaviz, urmând să fie disponibilizați până la sfârșitul lunii ianuarie, de societatea minieră Banat, care cuprindea minele Anina și Baia Nouă.
Unii dintre ei nu au mai apucat să plece din minerit la încheierea contractelor, pentru că în 14 ianuarie 2006, o explozie petrecută în subteran, cauzată de o eroarea unui artificier - arătau procurorii, a ucis șapte oameni și a rănit alte persoane. Printre victime se aflau trei dintre minerii înscriși pe lista disponibilizaților
Orașul Anina, în declin după epoca mineritului
În vara anului 2006, mina Anina a fost închisă definitiv, iar în prezent unele dintre clădirile sale au rămas în conservare, fiind promovate într-un circuit turistic. Orașul Anina (video) mai are puțin peste 5.000 de locuitori, care trăiesc în casele din „coloniile” vechi ridicate unele încă din secolul al XVIII-lea în vecinătatea minei, ori în blocurile construite în timpul regimului comunist.
„În anii 2000, la mina de cărbune Anina mai lucrau vreo 800 de oameni, însă mina era una dintre cele mai adânci din România. Ajunsese la aproape 1.400 de metri. Jos, cărbunele se aprinde adesea, iar riscul era mare. În ianuarie 2006, au murit șapte oameni și alții au fost răniți. A venit atunci la Anina fostul președinte, Traian Băsescu, și ni s-a spus: „Gata cu mina”. Tineretul a plecat apoi, iar din 9.000 de oameni, puțini au mai rămas”, relata Vasile Butnaru, un fost miner din Anina.
Locuitorii cartierului ridicat în centrul orașului, pe locul unei vechi halde de steril și praf de cărbune, se plâng că cenușa se auto-aprinde în subteran, degajând gaze toxice și producând alunecări de teren.
„Zona parcului - unde nu mai putem sta acum din cauza mirosului înțepător - și cea a bisericii din vecinătatea lui sunt cele mai afectate de acel steril depozitat acolo de la o veche termocentrală. La centrala bisericii se încălzește apa fără să fie foc. Arde pământul sub noi. Vegetația este pârjolită, gazele se simt, iar în unele locuri, chiar sub biserică au fost alunecări de teren. Arde mocnit sub pământ”, povestea, pentru Adevărul, Maria, o localnică din Anina.
Mina de cărbune Anina a fost deschisă în jurul anului 1773. De la mijlocul secolului al XIX-lea, Anina și Oravița au fost legate printr-una dintre cele mai vechi căi ferate din România. Linia ferată montană, de 33 de kilometri, extrem de spectaculoasă, mai este folosită și în prezent, în scop turistic, însă în trecut era transporturile miniere și de bușteni de pe vechea cale ferată au contribuit semnificativ la dezvoltarea și stabilitatea economică zonei din Munții Banatului.
Mina în care au murit peste 200 de oameni într-o zi
Istoria minei de cărbune din Anina a fost marcată de un șir de tragerii. Cea mai mare catastrofă din istoria ținutului minier și a României s-a petrecut aici, în 7 iunie 1920. Atunci, cel puțin 217 oameni au murit , în urma unor explozii din mina de cărbune. Accidentul a fost cauzat de cantitatea mare de explozivi, peste trei tone, depozitată în două camere din subteranele minei.
Dinamita fusese confiscată în timpul unor operațiuni militare, dar se afla în stare de degradare, iar locul său nu trebuia să fie în subteranele unei mine de cărbune.
Puțul în care avusese loc explozia nu a mai fost deschis, în schimb, mina de cărbune a continuat să fie exploatată și extinsă în deceniile de comunism, ajungând la o adâncime de peste 1.000 de metri. După 1990, numeroasele mine de cărbune și metalice din Munții Banatului au fost închise pe rând, definitiv.