Video Orașul antic din România descoperit de pe Dunăre. Ce îi așteaptă la țărm pe turiștii ajunși la Drobeta-Turnu Severin
0Podul lui Traian este primul reper al turiștilor care ajung pe Dunăre la Drobeta-Turnu Severin. În apropierea sa se află vestigiile Drobetei romane, cetatea medievală și centrul istoric, animat de fântâna cinetică și vegheat, de la înălțime, de Castelul de Apă.

Mai puțin de 100.000 de oameni trăiesc în Drobeta-Turnu Severin, municipiul reședință al județului Mehedinți, care și-a legat întreaga istorie de Dunăre. În ultimele trei decenii, populația orașului de pe malul stâng al fluviului a fost într-o continuă scădere, din cauza declinului industrial al zonei din sud-vestul României și a migrației multor localnici.
Orașul strategic din sud-vestul României
Dunărea a rămas o punte de legătură a orașului cu sudul României și cu vestul Europei, în timp ce drumurile naționale îl conectează cu marile orașe ale țării. DN6 leagă Drobeta-Turnu Severin de Orșova, Timișoara și Craiova, DN56A coboară spre Calafat și frontiera cu Bulgaria, iar DN67 continuă spre Târgu Jiu și Râmnicu Vâlcea. Datorită acestor rute, municipiul s-a dezvoltat în ultimul secol ca un nod strategic de comunicații.
Municipiul este traversat de magistrala feroviară București–Craiova–Drobeta-Turnu Severin–Caransebeș–Timișoara, construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Localitatea Vârciorova, aflată în vecinătatea orașului, între Drobeta-Turnu Severin și Orșova, a devenit în 1879 punctul în care se întâlneau rețeaua feroviară austro-ungară, care cuprindea atunci Banatul și Transilvania, și cea a României. Între 1879 și 1918, în vechea gară de frontieră de la Vârciorova, călătorii coborau din tren și treceau prin clădirea stației pentru a urca în garnitura celeilalte țări.
În anii ’60, calea ferată dintre Orșova și Drobeta-Turnu Severin a fost reconstruită pe un traseu nou, odată cu amenajarea Sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier I. Vechea cale ferată și vechiul drum de pe malul stâng al Dunării au ajuns sub ape, în urma creșterii nivelului fluviului, fiind înlocuite cu rutele spectaculoase construite mai sus, pe versanți.
Noul lac de acumulare de pe Dunăre a acoperit suprafețe întinse din Defileul Dunării, vechea vatră a Orșovei, insula Ada Kaleh și localitățile Vârciorova, Eșelnița, Dubova, Tufări, Jupalnic, Ogradena, Tișovița și Plavișevița. Unele dintre aceste așezări au fost inundate în întregime, iar altele doar parțial, populația fiind strămutată.
În anii următori, calea ferată dintre Drobeta-Turnu Severin și Caransebeș va intra într-un amplu proces de modernizare. Începând din februarie 2027, circulația feroviară va fi închisă complet pe traseul lung de peste 110 kilometri, pentru o perioadă de cinci ani. Lucrările vor cuprinde modernizarea liniilor, a stațiilor, a instalațiilor de electrificare și semnalizare, reabilitarea podurilor, podețelor, viaductelor și tunelurilor de pe traseu.
Dunărea, la porțile Drobetei Turnu Severin
Mulți turiști ajung în Drobeta-Turnu Severin pe Dunăre, iar unul dintre cele mai cunoscute puncte de oprire pentru nave se află în apropierea piciorului Podului lui Traian, păstrat pe malul stâng al fluviului, la marginea așezării romane Drobeta.
„Turiștii ajung aici mai ales în timpul verii. Coboară de pe vasele de croazieră la pontonul din apropierea Podului lui Traian, apoi vizitează Muzeul Regiunii Porților de Fier, ruinele podului și Parcul Arheologic Drobeta, unde se păstrează vestigiile castrului și ale termelor romane, amfiteatrul descoperit în urma cercetărilor arheologice începute în 2010 și ruinele unei biserici medievale cu contraforți. Se pot plimba apoi pe faleza Dunării, iar, dacă au timp, pot vizita Cetatea Medievală a Severinului și centrul istoric, unde se află Castelul de Apă, din turnul căruia poate fi admirată panorama orașului”, spune un ghid al Muzeului Regiunii Porților de Fier din Drobeta-Turnu Severin.
Podul lui Traian, emblema Drobetei
Reperul turistic al orașului Drobeta-Turnu Severin a rămas Podul lui Traian, una dintre cele mai grandioase construcții ale Antichității. Podul a fost ridicat între anii 103 și 105, în timpul campaniilor militare desfășurate de împăratul Traian în Dacia. Proiectat de faimosul arhitect Apolodor din Damasc, acesta avea o lungime de peste 1,1 kilometri.
Suprastructura din lemn se sprijinea pe 20 de piloni masivi din piatră, ridicați în albia Dunării. Pentru construirea lor, romanii ar fi deviat cea mai mare parte a apelor fluviului pe un vechi braț al Dunării și ar fi lucrat pe porțiunile de albie rămase uscate. Mii de soldați au fost implicați în pregătirea materialelor și în ridicarea podului, iar blocurile de piatră, unele cu o greutate de aproape o tonă, au fost coborâte de pe corăbii cu ajutorul macaralelor.
„Minunate sunt și celelalte construcții ale lui Traian, dar acesta este mai presus de toate acelea”, relata istoricul antic Dio Cassius, impresionat de cei 20 de piloni ridicați în mijlocul fluviului.




















Podul a fost folosit pentru trecerea trupelor și a proviziilor romane în timpul celui de-al doilea război pentru cucerirea Daciei. Unii istorici susțin că a fost distrus parțial în vremea împăratului Hadrian, de teama dacilor răzvrătiți, iar alții consideră că a rămas în folosință până în secolul al III-lea, când romanii s-au retras din Dacia.
Din construcția monumentală se mai păstrează pilonii de la cele două capete și fundațiile mai multor piloni aflate sub apele Dunării.
Cetatea medievală a Severinului
O plimbare de 10–15 minute pe malul Dunării îi aduce pe turiști de la Podul lui Traian și Parcul Arheologic Drobeta la celălalt monument emblematic al orașului: Cetatea Medievală a Severinului. Fortificația a fost ridicată la mijlocul secolului al XIII-lea, într-un loc strategic de pe fluviu, aflat la granița dintre regatele medievale și teritoriile controlate de voievozii români.
Potrivit unor istorici, cetatea ar fi fost construită de Cavalerii Ioaniți și a devenit centrul militar al Banatului de Severin. A avut atât un rol defensiv, în fața invaziilor tătare și otomane, cât și unul economic, fiind așezată la întâlnirea unor importante drumuri comerciale și rute navale. În jurul zidurilor sale s-a dezvoltat treptat un oraș de negustori.
Cetatea a fost disputată timp de secole de Regatul Ungariei și Țara Românească. În 1524, a fost cucerită și distrusă în urma unui atac al oștilor otomane conduse de sultanul Suleiman Magnificul. Din vechea fortificație a mai rămas în picioare un singur turn, cunoscut de localnici drept „Turnul lui Sever”. Restaurată în ultimii ani, cetatea a reintrat în circuitul turistic și oferă o priveliște întinsă asupra Dunării și a orașului.
Reperele istorice din centrul orașului Drobeta Turnu Severin
Odată ce părăsesc faleza Dunării, turiștii se îndreaptă spre centrul vechi al orașului, unde se păstrează mai multe clădiri istorice și construcții emblematice, unele reabilitate, iar altele afectate de trecerea timpului și de lipsa îngrijirii. Cea mai apropiată de fluviu este clădirea monumentală a Palatului Cultural „Teodor Costescu”.













Inițiativa construirii unui teatru la Turnu Severin a apărut la începutul secolului al XX-lea, într-o perioadă în care orașul se dezvolta rapid, dar nu avea o sală modernă pentru spectacole.
„Hotărârea de a da orașului Turnu Severin un teatru a fost luată de un grup de profesori ai Liceului Traian în ziua de 3 noiembrie 1909. Cu banii adunați prin contribuția cetățenilor și cu cei obținuți de la buget, în primăvara anului 1913 începe construcția clădirii. Teodor Costescu, directorul liceului Traian și-a închinat întreaga viață acestei opere mărețe. La 15 octombrie 1924 a fost pusă la dispoziția publicului prima sală”, arată reprezentanții Palatului Culturii „Teodor Costescu”.













Palatul plănuit ca un centru cultural al orașului, urma să cuprindă, pe lângă sala teatrului, o bibliotecă, un muzeu și alte spații destinate vieții culturale. Construcția a fost inaugurată în 1924, înainte ca toate încăperile sale să fie finalizate.
În fața palatului, fântâna cinetică animă Centrul Civic. Inaugurată în 1979 și cunoscută de localnici drept „Hora de la Bălăcița”, fântâna a fost realizată din oțel inoxidabil de sculptorul Constantin Lucaci. Artistul a creat fântâni asemănătoare și în Reșița, Constanța, Brăila, București, Giurgiu, Vaslui și Alba Iulia.













La câteva străzi distanță, Castelul de Apă oferă, de la înălțimea sa de 27 de metri, o panoramă asupra orașului și a țărmurilor Dunării. Monumentul a fost proiectat de inginerul Elie Radu, în 1910 și a fost inaugurat în 1914, în prezența prim-ministrului de atunci Ion I.C. Brătianu. În ultimii ani, clădirea a fost reabilitată și poate fi vizitată, fiind și un punct de informare turistică al orașului.























































