Video Viața românilor în satele arhaice din Apuseni. „Cerbii au ieșit la bocănit. Am întâlnit adesea și lupi și urși”

Natura oferă un spectacol grandios localnicilor din satele izolate din Munții Apuseni. Multe așezări aflate la limita județelor Hunedoara și Alba s-au depopulat și sunt cuprinse de sălbăticie.

Așezările din Munții Apuseni, aflate la limita județelor Hunedoara și Alba, s-au aflat într-o continuă depopulare în ultima jumătate de secol, care a dus dus la dispariția mai multor sate și cătune, locuite în trecut de zeci de familii.

Unele localități au supraviețuit trecerii timpului, chiar dacă au rămas fără școli și fără o mare parte din forța de muncă activă. Sunt locuite de familii de vârstnici și căutate de turiști, în special în zonele accesibile cu mașina.

Muntele Strâmba (video Adevărul) se înalță la aproape 1.200 de metri deasupra satelor din comunele Blăjeni și Bulzeștii de Sus din Hunedoara și, de cealaltă parte a masivului, peste așezările moților din comuna Avram Iancu (județul Alba).

Fiecare din satele care îl înconjurau aveau la începutul secolului XX câteva sute de locuitori. Unele s-au depopulat încă din anii ‘80, iar acum sunt înghițite complet de pădure.

„Am locuit în satul Dragu-Brad, în care nu mai rămăsese nimeni de vreo 30 de ani. În copilăria mea, aici mai erau vreo șase familii, iar oamenii creșteau animale. Nu era curent, biserică și nici școală. Primele patru clase le-am făcut la Ticera. Copiii din sat ne strângeam dimineața și mergeam la școala din Ticera, aflată la vreo 6 - 7 kilometri. Prin ploaie, pe zăpadă, prin pădure. Mai erau lupi, dar nu stăteau să ne întâlnim noi cu ei”, își amintește Sofia, o fostă localnică din Dragu Brad, stabilită în localitatea Grosuri, un sat mai accesibil al comunei Blăjeni din Hunedoara.

Satul Ticera, greu accesibil

Satul Ticera din comuna Bulzeștii de Sus (video) a rămas și el aproape pustiu și este greu accesibil .Aproape 200 de oameni locuiau aici în anii ’50, însă așezarea s-a depopulat începând din anii ‘70, când oamenii s-au îndreptat spre zonele de vale, mai accesibile și mai apropiate de centrul minier Brad. Alți localnici s-au mutat la Brad ori la Deva.

În ultimii ani, în satul aproape pustiu, s-au mutat câteva familii care își doresc să trăiască aproape de natură, la fel cum se întâmpla în urmă cu jumătate de secol. Același lucru s-a întâmplat și în Tomnatec (video Adevărul), un alt sat apropiat de Vârful Strâmba, unde două-trei familii adventiste s-au stabilit recent.

„Satul Ticera era odinioară o comunitate bine închegată, în stilul inconfundabil al crângurilor din Munţii Apuseni, în care oamenii îşi organizau viaţa folosind la maxim resursele naturale: lemnul oferit de pădure, piatra oferită de munte, fructele din livezi sau legumele şi cerealele din grădinile mutătoare specifice zonei. Fiecare coamă de munte găzduia una sau mai multe case, pe lângă care erau amenajate, de regulă, şuri, grădini de vară, fântâni sau coteţe. Puţinele resurse venite din exterior erau obţinute, în trecut, prin intermediul schimburilor sau vânzării de animale, lemn, fructe sau alte produse la târgurile din regiune”, informa Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA din Sibiu.

Școala veche de lemn, de peste un secol, din satul Ticera a fost abandonată odată cu așezarea, însă a fost adusă la Muzeul ASTRA din Sibiu, și restaurată în perioada 2013 - 2014.

„Din şcoală dispăruse tot mobilierul, erau distruse aproape în totalitate uşile şi ferestrele, căzuse tavanul. Situată oarecum singuratic pe un vârf de deal, şcoala din Ticera păstra urmele a mai bine de un secol de existenţă a comunităţii. Mobilierul era realizat în totalitate din lemn, iar sala de clasă putea găzdui în jur de 40 de elevi”, informa Ovidiu Baron, reprezentant al muzeului Astra.

Viața la poalele Vârfului Strâmba

În satul Reț (comuna Blăjeni din Hunedoara - video Adevărul), aflat la poalele vârfului Strâmba din Apuseni, drumul a fost modernizat în ultimii ani, iar puținii localnici rămași aici se declară mulțumiți că au mai ieșit din izolare.

Drumul din sat urcă abrupt de pe valea Crișului Alb până sub dealul vulcanic care se înalță peste culmile mai mici și mai domoale, unde pădurea a înghițit numeroase foste gospodării.

În Reț, spun localnicii, erau peste 100 de case, o școală, dar și o grădiniță. Aproape fiecare familie creștea animale, iar mulți localnici munceau la minele din zona Bradului.

„Oamenii coborau de pe culmi, pe jos, la drumul din Blăjeni, unde luau autobuzul către Mina Gurabarza și Brad, aflate la 20 - 25 de kilometri. Eu nu am lucrat în mină, am fost silvicultor, am muncit la pădurile de aici”, spune Ioan Mateș, un localnic din Reț, care trăiește la poalele Muntelui Strâmba.

În trecut, spune săteanul, localnicii treceau munții pentru a ajunge în Alba, la târgurile de la Muntele Găina. Câteva peșteri de la Strâmba și Dragu Brad, au fost folosite ca locuri de refugiu pentru moți, atât în timpul răscoalei lui Horea (1784), dar și, mai ales, în vremea lui Avram Iancu.

„Acum, munții sunt acoperiți de păduri pline de animale sălbatice. Cerbii bocănesc în jurul nostru (n.r. ritual de împerechere făcut de cerbi, mai ales toamna), iar lupi și urși am întâlnit adesea, dar nu au treabă cu noi”, povestește Ioan Mateș.

Drumurile de munte au rămas greu accesibile din cauza pantelor abrupte, însă numărul turiștilor a crescut în Munții Apuseni.