Cum au ajuns fermierii din Dăbuleni să-şi arunce pepenii la ciori. „Ni se rupe sufletul”
0Tone de pepeni sunt abandonate în acest moment pe terenurile din Oltenia. Oamenii nu reuşesc sa-şi vândă marfa nici cu 20 de bani, aşa că ajung să-i lase pe câmp neculeşi să-i mănânce ciorile
În anii trecuţi, când ajungeai in Dăbuleni nu aveai unde să-ţi parchezi maşina în zona pieţei de desfacere din localitate. Acum, numeri pe degete fermierii care-şi aşteaptă clienţii cu remorcile pline. Clienţi care nu mai apar in zonă de zile întregi. „Aşa ceva nu am trăit niciodată”, spun fermierii.
Cu feţele brăzdate de trecerea vremii, câţiva bărbaţi stau sprijiniţi de o remorcă. “Să ştiţi că mă tot gândesc. De ce am ajuns aici? Nu mai mănâncă românii lubeniţă? Ăsta să fie motivul? Nu cred”, spune unul dintre ei. Consăteanul din dreapta intervine imediat. “Mănâncă, Virgile, mănâncă! Dar când noi ieşim cu lubeniţa pe piaţă, ei sunt sătui de ăia din Grecia. S-au dus vremurile când aşteptau oamenii primii pepeni”, spune supărat bătrânul in timp ce aranjează o lubeniţa ce părea să pice din remorca.
Anul acesta, producţia de pepeni a fost nu bună, ci foarte bună. Familia Ştefănel a rămas, însă, cu patru hectare neculese.
“E greu. Am muncit atâtea luni şi acum suntem nevoiţi sa ne abandonam pe câmp marfa. Ni se rupe sufletul când vedem cum ciorile mănâncă lubeniţele. E câmpul plin. Şi, uitati-vă ce pepeni. Unii au şi 28-30 kg. Miezul este dulce, noi avem un soi care nici nu are multe seminţe. Ce să facem cu ele? Nu are rost să le mai recoltam. Munca inutilă. Bani aruncaţi. Stau în piaţă cu remorca plină de trei zile şi nu am vândut o lubeniţă. Înţelegeţi? Şi preţul a scazut la 20 de bani”, povesteşte supărat Marin Ştefănel.
Pe câmp o găsim pe soţia omului. Mergea printre pepenii uriaşi şi alunga ciorile. “Parcă-mi pare rău când le văd că mănâncă pepenii. Ştiu că nu-i mai putem vinde, dar sper sa găsesc pe cineva sa-i ia. Nu ştiu, de la o casă de copii, un cămin de bătrâni. Mă gândesc că sunt oameni care nu au pus gura pe lubeniţă anul ăsta. Îi dau degeaba, numai să vină să-i ia”, spune femeia.
Când vine vorba de profit, oamenii îşi fac cruce. „Doamne, ce profit? Eu sunt fericit că am scos cât de cât investiţia. Aşa cred, încă nu am făcut calculul final”, spune unul dintre fermieri.
„Eu cred că am o pierdere uriaşă. Nu ştiu ce voi face. La 20 de bani ce profit să mai ai? Din păcate, nimeni nu se gândeşte la noi. Dacă cei de la putere ar impune anumite condiţii, ar încerca să ne protejeze pe noi, producătorii autohtoni, nu am fi ajuns in halul asta. Şi nu e vorba doar de producătorii de pepeni. Toţi fermierii trăiesc vremuri grele. La televizor, ii vedem pe toţi cum vorbesc, promit, dar nimeni nu face nimic. De ani de zile”, spune Mihai Stoian, un alt fermier din Dăbuleni.
De pe un hectar, un agricultor strânge cam 40 de tone de pepeni, iar cheltuielile se ridică la cel puţin 20.000 de lei. Autorităţile au promis că lubeniţa de Dăbuleni va fi recunoscută ca produs tradiţional şi comercianţii din toată Europa vor veni la faţa locului să vadă calitatea produsului. Dar, la uşa fermierilor nu a bătut până acum niciun străin.