Ilie Năstase împlinește 80 de ani. Top 5 întâmplări antologice cu primul lider mondial ATP

Ilie Năstase împlinește duminică, 19 iulie 2026, vârsta de 80 de ani. Primul lider din istoria clasamentului ATP a câștigat turnee de Grand Slam, a disputat două finale la Wimbledon și a dus România de trei ori până în ultimul act al Cupei Davis. Dincolo de trofee, „Nasty“ a rămas însă în istorie și ca unul dintre cei mai mari oameni-spectacol pe care i-a avut tenisul.

Ilie Năstase făcea show și când se certa, nu doar când juca (FOTO: Profimedia)

În cazul lui Ilie Năstase, cifrele spun doar o parte a poveștii. A fost numărul 1 mondial, campion la US Open și Roland Garros, de patru ori câștigător al Turneului Campionilor și unul dintre cei mai talentați jucători ai generației sale. Dar românul nu s-a mulțumit să trimită mingea peste fileu.

Într-o perioadă în care tenisul era dominat de reguli stricte, politețe și costume aproape imaculate, Năstase a adus pe teren teatrul, improvizația, ironia, furia și comedia. Putea inventa o lovitură imposibilă, putea imita un adversar sau putea transforma o simplă decizie a arbitrului într-un spectacol urmărit cu sufletul la gură de mii de oameni.

ATP îl descrie drept unul dintre cei mai înzestrați și mai greu de descifrat jucători din istorie, un sportiv capabil să facă aproape orice cu racheta atunci când reușea să-și țină temperamentul sub control. „Bufonul din București“, „Prințul-clovn“ și „Nasty“ au fost poreclele care au însoțit un personaj imposibil de confundat.

Uneori, glumele sale i-au cucerit pe spectatori. Alteori, au depășit limita și au provocat amenzi, suspendări ori descalificări. Tocmai această combinație de geniu, umor și autodistrugere l-a transformat într-o legendă.

Top 5 întâmplări antologice cu Ilie Năstase

Cel mai controversat meci al carierei sale s-a disputat în 1979, în turul al doilea al US Open, împotriva lui John McEnroe. Era o întâlnire între două dintre cele mai explozive personalități din istoria tenisului, numai că, în acea seară, americanul de 20 de ani a părut aproape calm în comparație cu adversarul său.

Năstase a tras de timp, a contestat deciziile arbitrilor, s-a certat cu oficialii și a încercat permanent să-l scoată din ritm pe McEnroe. După ce arbitrul Frank Hammond l-a sancționat mai întâi cu un punct, apoi cu pierderea unui ghem, românul s-a așezat pe scaunul unui arbitru de linie și a refuzat să continue.

Când Hammond a anunțat descalificarea lui Năstase, tribunele vechiului stadion Louis Armstrong au explodat. Spectatorii au aruncat pahare și cutii pe teren, iar forțele de ordine au fost nevoite să intervină. Oficialii turneului au revenit asupra deciziei, l-au înlocuit chiar pe arbitrul de scaun și au reluat partida de la scorul anterior incidentului.

McEnroe a câștigat în cele din urmă cu 6-4, 4-6, 6-3, 6-2, într-un meci încheiat după miezul nopții. Directorul turneului, Bill Talbert, avea să declare că nu mai văzuse niciodată ceva asemănător în aproape cinci decenii petrecute în tenis.

Finalul a fost în stilul inconfundabil al lui Năstase. După ore de insulte, proteste și haos, românul l-a invitat pe McEnroe la masă. Cei doi s-au întâlnit mai târziu într-un restaurant McDonald’s și au încheiat noaptea la aceeași masă, ca și cum pe teren nu se întâmplase nimic. McEnroe avea să câștige în acel an primul său titlu de Grand Slam.

Cearta cu arbitrul de la US Open 1979 (FOTO: Profimedia)

Racheta „spaghete“ cu care a oprit seria incredibilă a lui Guillermo Vilas

În toamna anului 1977, tenisul era tulburat de apariția unei invenții controversate: racheta cu racordaj dublu, supranumită „spaghetti racquet“. Firele, tuburile de plastic și banda folosite pentru racordaj imprimau mingii un efect atât de puternic, încât traiectoria și săritura deveneau aproape imposibil de anticipat.

La început, Năstase fusese una dintre victimele noii rachete. După ce a pierdut în fața francezului Georges Goven, românul a protestat și a declarat că nu va mai accepta să joace împotriva unui adversar care folosea un asemenea echipament.

Mai puțin de două săptămâni mai târziu, a aplicat însă principiul: dacă nu-i poți învinge, alătură-te lor. În finala turneului de la Aix-en-Provence, Năstase a intrat pe teren împotriva lui Guillermo Vilas având chiar o asemenea rachetă. Argentinianul traversa sezonul vieții sale și ajunsese la 46 de victorii consecutive în circuit, respectiv la o serie de 53 de meciuri câștigate pe zgură.

Năstase a dominat primele două seturi, 6-1, 7-5. Exasperat de efectele și săriturile mingii, Vilas și-a strâns echipamentul și a abandonat înaintea setului al treilea. „Năstase plus racheta, asta este deja prea mult“, a fost concluzia argentinianului.

Ironia era completă: forurile internaționale hotărâseră deja interzicerea racordajului, însă decizia urma să intre în vigoare abia în ziua de după finală. Năstase profitase de ultima fereastră posibilă și pusese capăt uneia dintre cele mai impresionante serii de victorii din istoria tenisului.

Așa arăta rachete „spaghete” folosită de Ilie Năstase (FOTO: Profimedia)

A primit serviciul cu umbrela în mână la Wimbledon

În 1974, Ilie Năstase îl întâlnea pe americanul Dick Stockton în optimile de finală de la Wimbledon. Ploaia, tensiunea și perspectiva unei înfrângeri au creat decorul ideal pentru o nouă improvizație.

Românul a luat umbrela unui spectator și s-a așezat la primire ținând racheta într-o mână și umbrela în cealaltă. Imaginea a devenit una dintre cele mai cunoscute fotografii din istoria turneului londonez. Nu încerca, avea să explice el peste ani, să-i distragă atenția adversarului. Voia să diminueze tensiunea și să ofere publicului un moment de amuzament într-un meci pe care simțea că îl scapă din mână.

Stockton s-a impus în cele din urmă cu 5-7, 6-4, 6-3, 9-8, dar fotografia lui Năstase pregătit să primească serviciul sub umbrelă a supraviețuit rezultatului. Arhivele fotografice Associated Press datează scena pe 2 iulie 1974.

Era esența personajului: chiar și atunci când pierdea un meci, încerca să câștige publicul.

Ilie Năstase cu umbrela în mână la Wimbledon (FOTO: Captură video)

Și-a scos pantoful și l-a aruncat spre arbitru

În 1975, la turneul de la Washington, Năstase juca împotriva americanului Cliff Richey. După ce un oficial a strigat „greșeală de picior“ la unul dintre serviciile sale, românul și-a scos pantoful și l-a aruncat în direcția arbitrului.

A urmat o adevărată piesă de teatru. Năstase s-a prefăcut că nu mai poate desface șireturile pentru a se încălța. Richey, exasperat de întrerupere, a părăsit terenul, dar a revenit după ce arbitrul a acceptat să-i ofere românului numai zece secunde pentru executarea serviciului.

Năstase a refuzat condiția și a fost descalificat pentru că nu a reluat jocul. Rezultatul oficial al turneului consemnează eliminarea sa în sfertul de finală cu Richey, însă episodul pantofului a rămas mult mai cunoscut decât scorul partidei.

Pentru „Nasty“, un avertisment al arbitrului nu era niciodată doar un avertisment. Era începutul unei scene.

Ilie Năstase, la Monte Carlo 2016 (FOTO: Profimedia)

A „împrumutat“ șapca arbitrului la Roland Garros

În 1981, aproape de finalul carierei, Năstase demonstra că nu-și pierduse instinctul pentru spectacol. În timpul meciului cu americanul Terry Moor de la Roland Garros, ploaia începuse să cadă peste arena pariziană. Deranjat de picături, românul s-a apropiat de un arbitru de linie, i-a luat șapca și s-a pregătit să servească având capul acoperit.

A renunțat repede la idee și i-a aruncat șapca oficialului, numai că aceasta a căzut pe zgură și s-a murdărit. Năstase a alergat după ea, a ridicat-o, a scuturat-o cu grijă și i-a restituit-o arbitrului, spre amuzamentul spectatorilor.

Presa franceză a păstrat imaginile momentului, descriind scena drept una dintre improvizațiile prin care românul reușea să transforme inclusiv o întrerupere provocată de ploaie într-un mic spectacol.

Mai mult decât un „clovn“ al tenisului

Momentele comice, certurile și controversele riscă uneori să ascundă dimensiunea reală a jucătorului Ilie Năstase.

Românul avea o viteză extraordinară, un lob considerat printre cele mai bune ale epocii, un simț excepțional al mingii și capacitatea de a evolua atât de pe linia de fund, cât și la fileu. În 1973, anul său de vârf, a câștigat 15 turnee și 118 meciuri de simplu. La Roland Garros a cucerit trofeul fără să piardă vreun set, devenind primul jucător care reușea această performanță la turneul parizian.

La 23 august 1973, când ATP a publicat primul clasament computerizat din istorie, numele aflat pe prima poziție a fost Ilie Năstase. Românul a rămas lider mondial timp de 40 de săptămâni.

Jocul și comportamentul său au influențat inclusiv felul în care tenisul avea să fie reglementat. Publicația britanică „The Guardian“ nota, cu ocazia lansării documentarului „Nasty“, că excesele produse în jurul său au contribuit direct la apariția unui cod profesionist de conduită în tenis.

Ilie Năstase a fost un paradox ambulant: unul dintre cei mai iubiți jucători de public și, în același timp, unul dintre cei mai greu de suportat pentru arbitri și adversari. Putea distruge concentrarea celui de peste fileu, dar la fel de bine își putea sabota propriul joc.

„Sunt puțin nebun, dar încerc să fiu băiat bun“, spunea el despre sine.

Ilie Năstase cu trofeul de la US Open (FOTO: Profimedia)

Ilie Năstase – recorduri și borne ale unei vieți ieșite din tipare

• S-a născut la 19 iulie 1946, în București, și a început tenisul la CCA București, actualul CSA Steaua.
• A fost primul lider din istoria clasamentului ATP, la 23 august 1973. A ocupat poziția de numărul 1 mondial timp de 40 de săptămâni.
• A câștigat 58 de titluri importante la simplu, între care US Open 1972 și Roland Garros 1973, potrivit International Tennis Hall of Fame. A disputat și două finale la Wimbledon: în 1972, pierdută în cinci seturi cu Stan Smith, și în 1976, pierdută în fața lui Björn Borg.
• A câștigat 45 de titluri la dublu, inclusiv Roland Garros 1970, alături de Ion Țiriac, Wimbledon 1973 și US Open 1975, ultimele două împreună cu Jimmy Connors.
• A cucerit două titluri de Grand Slam la dublu mixt, ambele la Wimbledon, în 1970 și 1972, alături de Rosemary Casals.
• Are în palmares șapte trofee de Grand Slam: două la simplu, trei la dublu masculin și două la dublu mixt.
• A câștigat de patru ori Turneul Campionilor, în 1971, 1972, 1973 și 1975. În clasamentul all-time al competiției se află după Novak Djoković, șapte titluri, Roger Federer, șase, Ivan Lendl și Pete Sampras, câte cinci.
• A obținut 780 de victorii și a suferit 305 înfrângeri la simplu, având un procentaj de succes de peste 71%.
• A încheiat sezonul 1973 cu 118 victorii, una dintre cele mai ridicate cifre înregistrate vreodată într-un singur an.
• A disputat trei finale ale Cupei Davis cu România, în 1969, 1971 și 1972, toate împotriva Statelor Unite.
• Deține principalele recorduri ale României în Cupa Davis: 109 victorii, dintre care 74 la simplu și 35 la dublu, precum și 52 de întâlniri disputate.
• În 1976 a devenit primul jucător european care a depășit un milion de dolari câștigați din tenis, iar premiile totale ale carierei au ajuns la 2.076.761 de dolari.
• A fost primul mare sportiv profesionist asociat comercial cu Nike, semnând la începutul anilor ’70 un contract cu compania care avea să devină unul dintre giganții mondiali ai echipamentului sportiv.
• S-a retras din activitatea profesionistă în 1985, dar a continuat să participe la meciuri demonstrative și turnee ale veteranilor.
• A fost inclus în International Tennis Hall of Fame în 1991.
• A candidat la Primăria Capitalei în 1996, fără succes.
• A condus Federația Română de Tenis între 1999 și 2008.
• În 2009 a primit rangul de Cavaler al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincție acordată de statul francez.
• A fost senator al României între 2012 și 2016.
• La împlinirea vârstei de 70 de ani, în 2016, a fost decorat de președintele Klaus Iohannis cu Ordinul Național „Steaua României“ în grad de Comandor.