Dan Puric, despre cinematografia românească: „Tot ce este premiat afară e cu scuipat pe România. În teatru e blasfemie, se poartă patologii sexuale“
0“Ce însemnă să fii român” este întrebarea la care a răspuns Dan Puric la o conferinţă organizată la Cluj. Artistul este de părere că astăzi "a devenit interzis să iubeşti poporul român, să vorbeşti despre acest popor, nu în termeni laudativi, dar măcar normal. Se poartă culpabilizarea, se poartă înjurătura". El a criticat tendinţele din cinematografie şi teatru de a se apleca asupra problemelor sociale şi de a nu trata problemele fundamentale.
“Căderea Sarmizegetusei este cea mai mare tragedie a lumii antice. Din puţinele documente care au rămas de atunci aflăm că Decebal s-a sinucis, iar toţi generalii lui, când au văzut că cetatea e pierdută, au luat cucută şi s-au omorât. Nu era vorba despre o sinucidere în care omori instictul de supravieţuire, era vorba despre o sfidare a morţii. Decebal n-a vrut să meargă târât de carele romane pe sub arenele romane. Strabo spunea despre daci că sunt pregătiţi întotdeauna să moară. Dacii când luptau, ei nu-şi apărau teritoriul şi viaţa, ci nemurirea. E un soi de nemurire extraordinară. Esenţa nemuririi dacice cu nemurirea creştină e tonusul major al acestui popor care se va manifesta de-a lungul istoriei”, a susţinut Dan Puric în prima parte a conferinţei “Să fii român”, organizată la iniţiativa Mitropolitul Clujului, ÎPS Andrei Andreicuţ. Evenimentul s-a desfăşuat în sala Auditoriul Maximum a UBB, care a fost umplută până la refuz de clujeni. Cunoscutul actor a povestit despre martirii şi eroii poporului român, de la daci până la rezistenţa anti-comunistă. El spune că acest “aliaj deosebit dintre nemurirea dacică şi cea creştină” s-a manifestat de-a lungul istoriei în personaje precum Constantin Brâncoveanu, Mihai Viteazul, Horea, Cloşca şi Crişan sau Eminescu.
Credeţi dumneavoastră că George Manu, Grigore Gafencu ar fi fost fericiţi că l-au arestat pe Vişinescu? Nu domnule, era vorba despre o instanţă morală. Ce bătaie de joc a justiţiei române şi a ocultei internaţionale. L-au luat pe unul, care sigur că a fost o fiară la viaţa lui, dar restul au scăpat.
Dan Puric
Despre arestarea lui Vişinescu
Puric a abordat şi teme de actualitate, cum ar fi arestarea torţionarului Alexandru Vişinescu: “V-aţi dat seama de bătaia de joc cu arestarea lui Vişinescu. Mircea Vulcănescu a zis <<să nu ne răzbunaţi>>. Era unda de şoc târzie a lui Horea, care a spus <<îi iert din toată inima mea>> (înainte de a fi executat, Horea a spus aceste cuvinte despre cei care l-au trădat-nr). Credeţi dumneavoastră că George Manu, Grigore Gafencu ar fi fost fericiţi că l-au arestat pe Vişinescu? Nu domnule, era vorba despre o instanţă morală. Ce bătaie de joc a justiţiei române şi a ocultei internaţionale. L-au luat pe unul, care sigur că a fost o fiară la viaţa lui, dar restul au scăpat. La Aiud sunt încă foşti deţinuţi cu 6 milioane lei de vechi şi torţionarul are 200 de milioane. Această situaţie există prin grija statului Român.”
“Tot (producţiile cinematografice româneşti-nr) ce a luat premii pe-afară e cu scuipat pe România. În teatrul românesc de astăzi este o blasfemie. Vă spun eu calitatea la Teatrul Naţional şi peste tot în festivaluri internaţionale de teatru se poartă patologii, sexuale, cu minorităţi sexuale, cu perversiuni, cu terorism.
Dan Puric
“Scuipat pe România”
“Îi zicea Horea pentru că-i plăcea să horească. Nu avea preocupări cinice sau bestiale. Lui îi plăcea să horească. Ei pe roată au tras o horă. Lui Avram Iancu îi plăcea să cânte la fluier, să doinească. Ce au crucificat ei? O horă şi o doină. Ei sunt de esenţa aceasta a poporului român, în rest există marginali, degeneraţi, îi vedeţi deseară la televizor. Îi vedeţi în rândul unei populaţii decăzute, îi aveţi deseară, butonaţi şi în găsiţi pe toate canalele. Cum e ceva adevărat, cum se schimbă. Cum e ceva care te leagă de o esenţă a acestui neam... A început să devină interzis să iubeşti poporul român. A început să devină interzis să vorbeşti despre acest popor, nu în termeni laudativi, dar măcar normal. Se poartă culpabilizarea, se poartă înjurătura”, este de părere artistul. El şi-a continuat argumentarea dând ca exemplu cinematografia română: “Toţi care au luat premii pe-afară e cu scuipat pe România. În teatrul românesc de astăzi este o blasfemie. Vă spun eu calitatea la Teatrul Naţional şi peste tot în festivaluri internaţionale de teatru se poartă patologii, sexuale, cu minorităţi sexuale, cu perversiuni, cu terorism. Nu mai e nimic normal, n-o să mai găseşti niciodată o chestie de dragoste, o chestie de... Nu pentru că nu mai este în codul lor, ordinul este ăsta. Eu mă uit la festivaluri ce se premiază pe plan internaţional. Ce directive de partid sunt date internaţional pentru festivalurile de teatru. Au ajuns să aibă subiecte din astea: dacă nu eşti lesbiană nu intri, dacă nu ai probleme cu pedofilia nu intri. Adică astea sunt probleme sociale, care îţi mănâncă ţie problemele fundamentale, esenţiale ale neamului”, a arătat Puric.
În clipa în care te întorci la centrele de putere ale acestui popor, devii un alt român, adică cel adevărat”.
Dan Puric
Două lucruri ne salvează
“Ne salvează două lucruri o luciditate, în primul rând care aproape că nu ne aparţine, o luciditat hristică care are instictul acesta de discernământ, ce e bun şi ce e rău. (…) Şi în basmul românesc toată împărăţia suferă că Ileana Cosânzeana a fost răpită pentru că zmeul e urât, e rău, e ilegitim. Încă nu apăruseră Comisiile parlamentare europene cu drepturile zmeului. Cu geantă, cu avocaţi, cu cărţi despre drepturile zmeului. <<Domnule, dar zmeul este o nenorocire>>. <<Ne pare rău, eşti discriminatoriu>>”, a mai arătat Puric. Celălalt lucru care “ne salvează” este umorul: “Dracul, dacă-l iei la mişto se oftică, pentru că nu are umor. Românul scapă din situaţii limite prin umor, nu prin băşcălie. În toate conferinţele mele am făcut diferenţa între umor şi băşcălie. Băşcălia o vedeţi deseara la handicapaţii aia, chestii cu limbaj gregar, foarte bine plătiţi de televiziune, fac spectacole prin ţară, au turnee în care incită la vulgaritate, la proxenetism, la tot. Alea te duc în jos, te torpilează. Umorul te pune să gândeşti. Părintele Stăniloaie spunea că umorul te trezeşte. Umorul acesta te iluminează pe moment şi diluează în fracţiuni de secundă o situaţie limită”. Au urmat mai multe bancuri cu tâlc şi povestiri cu final neaşteptat care au făcut deliciul publicului. Concluzia lui Puric în faţa sălii arhipline a fost: “În clipa în care te întorci la centrele de putere ale acestui popor, devii un alt român, adică cel adevărat”.
Citeşte şi