Checks and Balances, principiul care asigură democraţia. Exemple din România. Să fim optimişti!

În România există câţiva actori importanţi în democraţie: parlamentul, preşedintele, guvernul, magistraţii, CCR, presa independentă. Problema nu este cine să aibă putere mai mare. Aplicarea principiului din titlu, control şi echilibru, exercitat de fiecare actor asupra celorlalţi, aceasta este cheia dezvoltării echilibrate şi normale a unei societăţi.

Societatea românească are anticorpii necesari pentru a se feri de „bolile” democraţiei

Condamnarea şi arestarea lui Dragnea. Nu cred că am evaluat, încă, ce a însemnat acest moment pentru noi. Dragnea se erijase într-un dictator de facto, conducea totul ca pe moşia proprie, sub pretextul că România este asediată de „statul paralel”. Pe 10 august 2018 am văzut de ce sunt în stare instituţiile statului care se răspundeau ordinelor lui Dragnea. Şi totuşi. Magistraţi, poliţişti, nu s-au speriat de puterea dictatorială a lui Dragnea. L-au umflat în seara zile de 27 mai şi l-au dus la puşcărie, la Rahova. Unde se află şi acum. Magistraţii nu s-au sfiit să iasă în stradă, cu pancarte, să protesteze împotriva încălecării justiţiei iniţiate de fostul ministru Tudorel Toader. Tot un exemplu de control şi echilibru.

Electoratul şi-a venit în fire pe 26 mai. După ce s-a lăsat păcălit în 2016, de promisiunile fără acoperire în realitatea economică a ţării, pe 26 mai electoratul a spus, stop! A înţeles încotro duce actuala guvernare şi i-a înjumătăţit scorul electoral. Iar ALDE nici nu a făcut pragul. După care, PSD a intrat în degringoladă. Acum nu are guvern valid, premierul Dăncilă se teme să meargă în parlament, dar nici să funcţioneze fără majoritate, şi fără guvern validat în parlament, nu este posibil. Electoratul a pus „cu botul pe labe” guvernarea PSD-ALDE.

Preşedintele Iohannis. Fără să depăşească litera Constituţiei, a blocat funcţionarea guvernului prin refuzul de a desemna candidaţi pentru funcţiile de ministru rămase vacante. Iar prin ieşirile vehemente împotriva actualei guvernări, a pus liderii PSD în situaţia în care mai nimeni nu mai crede ce spun.

Presa independentă. Scormoneşte, află şi publică toate „măgăriile” actualei guvernări, în special modul cum fură şi utilizează funcţiile publice pentru a-şi îmbogăţi clientela politică. Iar modul în care presa independentă a executat-o pe premierul Dăncilă, pentru toate gafele lingvistice, politice, de ţinută vestimentară, demonstrează că-şi merită numele de câine de pază al democraţiei.

Parlamentul. După ani în care a jucat în strună PSD, după ce ALDE s-a trezit din „pumnii” aplicaţi de electorat pe 26 mai, parlamentul nu mai este majoritar pro PSD. Dimpotrivă. Opoziţia pare că are majoritate parlamentară. Că opoziţia încă nu s-a pus de acord ce urmează să facă, este adevărat. Dar ţara trebuie guvernată, şi sub medierea preşedintelui trebuie să ajungă la o concluzie.

CCR. A jucat ani la rând în strună coaliţiei PSD-ALDE. Actuala problemă constituţională este aceea că 9 judecători ai CCR nu sunt controlaţi şi echilibraţi de nici o altă instituţie. Este bine, este rău? Specialiştii în drept constituţional să lămurească această problemă. Pe 18 septembrie vom vedea ce au înţeles judecătorii CCR din evoluţia societăţii româneşti, când vor judeca conflictul reclamat de premier referitor la nenumirea miniştrilor interimari. Normal şi logic nu pot face abstracţie de art. 85 din Constituţie. Aşteptăm să vedem ce au înţeles judecătorii CCR.

Instituţiile de forţă ale statului. Parchetele, serviciile de informaţii, judecătorii, cu mici excepţii, nu s-au lăsat intimidate de puterea absolută pe care şi-o dorea Dragnea. L-au „executat” de nu s-a văzut, pentru infracţiuni clare. Magistraţii reprezintă cam singura breaslă care-şi face curăţenie în propria ogradă. Şi conducerea CSM-ului a basculat când de partea intereselor societăţii, când împotriva lor. Dar criticile pe care şi le-a luat din partea unor membri CSM, asociaţiilor magistraţilor, a presei independente, a mai tăiat avântul conducerii CSM, în perioadele în care cântă în strună unei puteri nocive pentru societatea românească.

Concluzie

Soluţia nu este ca unul dintre actorii importanţi în democraţie să aibă puteri foarte mari. Că nu ştim când se întoarce roata şi să ajungem ca un preşedinte cu tendinţe dictatoriale, de tip Dragnea, să încerce să dicteze celorlalte puteri din stat. Acum există instrumentele altei puteri, parlamentul, pentru a bloca un astfel de preşedinte. Electoratul poate controla parlamentul prin manifestaţii de strada, la alegeri, şi tot aşa. Aşa este bine. Checks and Balances. Este principiul care asigură funcţionarea democratică a statului, şi care apără interesele societăţii. În România funcţionează acest principiu de bază al democraţiei. Să fim optimişti!