Cum reușește un fermier din Olt să vândă pepenii de opt ori mai scump decât alți producători

În timp ce la poarta fermei prețul pepenilor a scăzut până la 0.5 lei/kg, un fermier din sudul județului Olt vinde lubenița cu 4 lei/kg. E drept, la 100 de km de locul în care o produce.

Fermierul așteaptă marfă nouă, culeasă de dimineață FOTO: Alina Mitran

Face asta într-o piață din Slatina, de peste 12 ani, iar secretul este, spune, că aduce doar marfă pe alese, doar în sezon, păstrând o relație directă cu clienții săi.

„Secretul este calitatea, întotdeauna am spus asta. Nu mă pot plânge. Pot să spun că mă ajută și pagina de TikTok, și de acolo îmi vin clienți, dar mă și știe lumea de atâta timp, aveam 14 ani când am venit în piața asta”, spune Laurențiu Stoica. Familia sa a plantat pepeni pe 4,8 hectare, în Obârșia, în sudul județului Olt, unde este singurul producător de pepeni din localitate.

La el în sat vinde pepenii cu 2 lei, „dar e normal să vinzi de acasă cu mai puțin”. Rareori, în vârf de producție, este nevoit să livreze și en-gros, însă nici pe departe la prețuri atât de mici cum se întâmplă la Dăbuleni. „La 0,5 lei/kg clar nu mă mai obosesc să-i culeg, e bătaie de joc”, susține tânărul fermier.

Producția în ferma tânărului Laurențiu Stoica este de puțin peste 20 de tone/ha, deși sunt producători care obțin și 40-45 t/ha. Chiar și din acestea valorifică jumătate, pentru că aleg să le recolteze doar pe cele mai de soi. „La noi fiecare lubeniță se taie și, tocmai din acest motiv, nu pot să iau la rând, de la o margine, cum se spune, pentru că nu pot să le aduc așa aici. Ce fac, aduc marfa aici și o arunc? Că dai omului și nu mai vine și a doua oară”, explică fermierul.

Reușește să vândă, într-o singură piață, cea din Slatina, din cartierul Progresul, unde și stăm de vorbă, zeci de tone de pepeni verzi. În vârf de producție, spune Laurențiu, mai vând și către intermediari, însă „dacă nu este cel puțin un leu nu intrăm să rupem”.

Spune că nu are cum să nu-și prețuiască munca. A avut cheltuieli mari, or prețurile la care se vând produsele sunt aceleași de ani buni. „Am cumpărat cu 4,20 lei firul de răsad. Cum să o vând cu 50 de bani/kg?”, adaugă fermierul.

Deși fermierii români încearcă de ani buni să concureze cu marfa adusă din țări mai însorite, anul acesta a cules pepenii la 1 iulie, a fost un an destul de răcoros. Din pepenii cu miez galben, pentru care familia produce răsadul în fermă, încă nu a cules.

„Lubenița de la 6 kg în sus putem să o catalogăm drept o lubeniță bună”

Cel mai mare preț pe care a reușit să-l obțină până acum la lubeniță a fost 4,5 lei/kg. La 10 zile de la prima vânzare prețul a scăzut la 4 lei/kg, însă în continuare este mult peste ce obțin producătorii vânzând de acasă. Realitatea este însă că puterea de cumpărare a scăzut și că oamenii nu-și mai permit să cumpere la fel de mult ca în anii trecuți. Și pepenii îi vor mai mici, din același motiv, deși „lubenița de la 6 kg în sus putem să o catalogăm drept o lubeniță bună, ce este sub 6 kg, de poftă”, spune fermierul.

Încearcă fiecare lubeniță în parte, deși rar se întâmplă să găsească printre ele și crude. „De aici nu pleacă lubenița neîncercată, mai ales că am pus și pe un teren nou, au vrejurile foarte mari, nu sunt așa bine văzute de soare, au fost și temperaturile scăzute seara față de alți ani și se poate întâmpla să nu fie...”, a mai explicat Laurențiu Stoica.

Pepenii de Obârșia se vând la preț bun FOTO: Alina Mitran

Ce de asemenea apreciază clienții tânărului este prospețimea. „De dimineață se recoltează, la cinci și jumătate se intră la cules, până la ora 12.00 trebuie să fie aici. Nu veți găsi lubenițe aduse cu mai mult de o zi înainte, rar se întâmplă să aducem o zi da, una nu, în funcție de cum merge vânzarea”, a mai precizat fermierul.

Vând și de acasă, la bucată, iar prețul este la jumătate, pentru că „totdeauna în capul bostanului prețul este altul”, nu au cheltuieli de transport, nu plătesc taxe cum se întâmplă la piață. Până acum nu au fost, în schimb, nevoiți să vândă către intermediari. „Prefer să-mi culeg eu din ele ce-mi place și să-mi aduc la tarabă. Vindem și de acasă, suntem singurii din comună care punem bostan și ăsta este un avantaj”, a mai spus tânărul fermier.

Tânărul, care așteaptă ca din moment în moment să-i vină lotul nou de marfă, spune că la fel procedează și cu legumele pe care le produce. Preferă să vândă mai puțin și la preț bun, care reflectă și costurile de producție și calitatea. „La noi s-au scumpit toate. Și noi vindem pe prețuri de acum 20 de ani. Totul e mai scump, și sămânță, și folie, și insecticide, și fungicide, și mâna de lucru, tot, tot, tot, tot. Nu-mi mai fac calcule și planuri, dacă am reușit de la an la an și ne-am menținut și suntem aici, încă e bine. Dar noi cu banii de acum achităm datoriile, pentru că nu lucrăm cu bani de la an la an. Pentru că o grădină nu se înființează cu 200-300 de milioane. Eu am dat, și am acte doveditoare, 470 de milioane numai pe răsad, fără folie, fără căldură, fără mână de lucru”, mai spune Laurențiu Stoica.

Aproae se epuizează stocul de pepeni galbeni de la o zi la alta FOTO: Alina Mitran

Are planuri să-și diversifice oferta, în schimb de mărirea suprafețelor lucrate nu poate fi vorba, deși inițial și-a propus să mai construiască încă două solarii, pentru legume. A revenit asupra planurilor, pentru că „ne sufocă foarte mult importurile”. „Clientul mănâncă toată iarna salată, din import, iar când ieșim noi cu a noastră lumea deja e sătulă. Lubenița, la fel. Lubenița de Maroc, lubenița de Grecia, lubenița de Italia. Clientul ia de poftă și îi înțeleg. Și când ieșim, lumea deja nu mai vrea. Nu este același lucru, nu este același gust, dar mulți se uită și la bani. Încă n-am intrat în supermarket, dar dacă vom găsi ceva, un contract în care să fim respectați, și noi să respectăm la rândul nostru contractul, și să fie oferta făcută pe săptămână, nu de la început, atunci poate ne vom gândi să renunțăm la tarabă și să rămânem acasă, să ne extindem. Altfel nu, pentru că nu avem unde să vindem, asta e problema tuturor producătorilor”, a mai spus fermierul.