Datoriile firmei, plătite din buzunarul administratorului? Ce poate și ce nu poate face Fiscul

O firmă are datorii la buget. Poate Fiscul să ceară plata lor din banii personali ai administratorului? Răspunsul este da, dar numai în condițiile prevăzute de lege. Simplul fapt că o persoană conduce societatea nu o transformă automat în datornic pentru taxele acesteia, se arată într-un studiu publicat pe JURIDICE.ro.

Foto: Stutterstock

Mecanismul se numește „răspundere solidară” și permite statului să urmărească, în anumite situații, și patrimoniul altei persoane decât firma care datorează impozitele sau taxele. Tocmai pentru că poate afecta bunurile personale, aplicarea lui trebuie justificată prin temeiuri legale și probe, nu doar prin funcția ocupată în societate.

Firma și administratorul nu sunt același debitor

Regula este că societatea răspunde pentru propriile obligații fiscale. Pentru a cere plata și administratorului, organul fiscal trebuie să identifice situația concretă prevăzută de Codul de procedură fiscală și să demonstreze că sunt îndeplinite condițiile acesteia.

Așadar, existența datoriei firmei și calitatea de administrator nu sunt, singure, suficiente. Contează faptele imputate persoanei și condițiile cerute de lege pentru atragerea răspunderii.

Stabilirea acesteia se face printr-o decizie a organului fiscal. Persoana vizată trebuie să poată cunoaște motivele pentru care i se cere plata și să le conteste efectiv.

Ce a stabilit Curtea Constituțională

Decizia Curții Constituționale nr. 49/2025 a evidențiat o cerință esențială: legea trebuie să ofere criterii suficient de clare pentru stabilirea răspunderii solidare.

Este important însă ce anume a analizat Curtea. Decizia privește anumite dispoziții referitoare la răspunderea solidară a unei persoane juridice, nu desființarea generală a răspunderii administratorilor.

Prin urmare, ea nu înseamnă că administratorii nu mai pot fi obligați să plătească datoriile fiscale ale firmei. Arată însă de ce o asemenea măsură nu poate fi construită pe reguli neclare sau pe interpretări care extind răspunderea dincolo de lege.

Pentru TVA, contează și regulile europene

Dacă datoria privește taxa pe valoarea adăugată, analiza nu se oprește la legislația română. TVA este reglementată și la nivelul Uniunii Europene, iar mecanismele de recuperare trebuie să respecte garanțiile europene.

Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene admite mecanisme de răspundere solidară, dar impune limite: măsurile trebuie să fie proporționale, iar persoana obligată la plată trebuie să își poată apăra efectiv drepturile.

În cauza Adjak, Curtea a subliniat că persoana vizată trebuie să poată contesta constatările relevante pentru propria răspundere și să aibă acces la documentele necesare apărării, cu respectarea drepturilor celorlalte persoane. Nu este obligatoriu să fi participat la controlul fiscal inițial al firmei, dar apărarea sa în procedura privind propria răspundere trebuie să fie reală.

Recuperarea banilor nu justifică o răspundere automată

Statul poate recupera creanțele fiscale, inclusiv prin atragerea răspunderii altor persoane, atunci când legea permite acest lucru. Dar interesul bugetar nu înlătură obligația Fiscului de a demonstra de ce persoana respectivă trebuie să plătească.

Pentru administrator, distincția decisivă este aceasta: a conduce o firmă cu datorii nu înseamnă, automat, a datora personal acei bani.