Ce înseamnă că o persoană este strâns legată de debitor?

Insolvența unei firme: ce se întâmplă cu banii și contractele celor apropiați de conducere

Când o firmă intră în insolvență, relațiile sale cu acționarii, administratorii sau persoanele apropiate acestora sunt privite cu mai multă atenție. Dar apropierea nu înseamnă automat fraudă, iar cei care au împrumutat firma nu își pierd, doar din acest motiv, dreptul de a-și recupera banii, se arată într-un studiu publicat pe JURIDICE.ro de Anca Cristina Buta, fost judecător la Curtea de Apel Timișoara.

Foto: Arhiva Adevărul

Modificările aduse Legii insolvenței prin Legea nr. 239/2025 au introdus noțiunea de „persoană strâns legată de debitor”. În cazul unei firme, aceasta poate cuprinde persoane și societăți care au anumite legături cu ea: de proprietate, de conducere, de familie sau, în condițiile legii, de acces la informații confidențiale și de influență asupra activității.

Scopul este verificarea mai atentă a unor relații care pot afecta interesele celorlalți creditori, adică ale celor care au bani de recuperat de la firmă. Nu este însă vorba despre o etichetă de vinovăție.

Cine poate fi considerat „strâns legat” de firmă

În această categorie pot intra, în condițiile prevăzute de lege, persoane care dețin sau controlează firma, membri ai conducerii, anumite rude ori alte societăți legate prin structura de proprietate sau prin conducere.

Definiția privește legăturile existente la orice moment în cei doi ani anteriori deschiderii insolvenței. Așadar, încetarea unei funcții sau schimbarea acționariatului înainte de deschiderea procedurii nu exclude, prin ea însăși, încadrarea.

În schimb, simplul fapt că cineva a oferit servicii firmei nu este suficient. Pentru consultanți, contabili sau auditori trebuie analizate condițiile concrete ale relației. Un contract și un onorariu obișnuit nu demonstrează, singure, existența unei asemenea legături.

Apropierea nu anulează automat contractele

O tranzacție cu o persoană apropiată poate necesita verificări suplimentare. Dar anularea ei presupune îndeplinirea condițiilor legale aplicabile, nu doar constatarea relației dintre părți.

De exemplu, dacă două societăți au încheiat un contract, iar ulterior una a devenit acționar al celeilalte, această schimbare nu transformă retroactiv contractul într-un act ilicit. Relația nouă poate justifica o examinare mai atentă, fără să rescrie trecutul.

Aceeași distincție contează și în privința răspunderii: apropierea de firmă nu obligă automat o persoană să îi plătească datoriile. Pentru o asemenea măsură trebuie dovedite separat condițiile prevăzute de lege.

Ce se întâmplă cu împrumuturile acordate firmei

Un asociat poate împrumuta firma pentru a o ajuta să depășească dificultățile financiare. O astfel de finanțare nu este, prin natura ei, suspectă.

Totuși, legea stabilește reguli speciale pentru anumite împrumuturi acordate de asociați sau acționari. Acestea pot fi plătite după alte categorii de datorii. Ordinea de plată rezultă însă din regulile aplicabile împrumutului, nu din simpla calificare a creditorului drept „persoană strâns legată”.

Nici dreptul de vot asupra planului de reorganizare nu dispare automat. Restricțiile au condiții proprii, care trebuie verificate în fiecare situație.

Mai mult control, nu vinovăție presupusă

Ideea esențială este simplă: relațiile apropiate justifică transparență și verificări, dar nu înlocuiesc dovezile.

Pentru cei care au bani de recuperat sau contracte cu o firmă în insolvență, contează nu doar cine sunt în raport cu firma, ci și natura operațiunii, momentul încheierii ei și regula legală aplicabilă. Apropierea este un motiv de atenție, nu un verdict.