Vikingul shaolin

Mao Sun şi Xing Er sunt doi expaţi chinezi din Chengdu, care locuiesc acum în cartierul Fredericksberg din Copenhaga. S-au mutat în Danemarca în luna mai, anul acesta, dar până în noiembrie au locuit, ca toţi expaţii, în condiţii provizorii.

Deşi casa special construită pentru ei de cea mai cunoscută firmă daneză de arhitectură, BIG, a fost inaugurată la momentul sosirii, finisajele au mai durat până în noiembrie. Locuinţa este o replică a mediului din care provin, dar care vrea să se integreze şi în peisajul local, să placă şi prietenilor celor doi, care au început să-i viziteze imediat după sosirea lor în primitoarea dar cam umeda ţară nordică.

Primul prieten este o doamnă distinsă care i-a şi ajutat să devină rezidenţi danezi. Localnicii îi spun regină, altcineva îi spunea ”Daisy”, regina Margrethe, şi o iubesc foarte mult mai ales de când nu mai fumează în public.

De fapt chiar regina i-a primit pe cei doi, în dar, urmare a unei vizite din 2014 în China. La acel moment, Mao Sun abia vedea lumina zilei, iar Xing Er avea un an. A durat cinci ani până au fost îndeplinite toate formalităţile, până când tânăra familie de urşi panda a fost pregătită de călătorie. El, Xing Er, şi ea, Mao Sun, sunt acum proaspeţii locuitorii ai Panda House, o aripă nouă a Grădinii Zoologice din Copenhaga, construită în forma împerecheată a simbolurilor Yin şi Yang. Casa a costat  160 de milioane de coroane daneze, aprox. 24,2 milioane de dolari, dar, cum se spune uneori, a meritat fiecare bănuţ.

Unii ar spune că donaţia perechii de urşi e formă a diplomaţiei chineze, chiar astfel denumită ”diplomaţia Panda”. Poate există ceva adevăr aici.

În februarie 2018, Finlanda a primit şi ea o pereche panda. O altă familie de urşi panda a ajuns în iunie 2017 la Berlin, iar primii vizitatori au fost cancelarul Angela Merkel şi preşedintele Xi Jinping. O pereche de urşi panda, expediaţi în SUA în anul 1972, a marcat încheierea perioadei de 25 de ani de izolare a Chinei.

Iar diplomaţia nu e o artă în sine, pentru sine, cât de cele mai multe ori, un mijloc, o recompensă, o aluzie, o promisiune, chiar o armă.

Ce are asta cu Danemarca? În primul rând, marchează o percepţie politică, China este considerată o ţară prietenă. În al doilea rând, însoţeşte o realitate economică, China este un partener comercial şi de afaceri important.

Numai că... undeva, pe drum, calculul şi diplomaţia au dat cu rest.

Insulele Feroe sunt un teritoriu danez autonom care, pe lângă faptul că uneori ne produce dureri de cap în competiţiile de fotbal, se numără şi printre locurile de pe planetă unde internetul funcţionează ireproşabil. Doar o singură ţară, Coreea de Sud, este mai agilă în această competiţie on-line.

Succesul are o explicaţie: cooperarea dintre compania locală de telecomunicaţii, Telecom, şi firma chineză Huawei. Poate nu ar fi apărut necazurile dacă localnicii feroezi nu ar fi dorit mai mult, nu s-ar fi mulţumit doar cu reţeaua 4G construită tot de firma chineză.  Au vrut 5G şi de aici li s-a tras.

Parteneri strategici de bine ai Danemarcei le-au adus aminte că nu se face să intri în afaceri cu competitorul, strategic şi el. Feroezii aşteaptă dovezi dar, cu ele sau fără ele, contractul cu Huawei va avea, se pare, viaţă scurtă. Chiar dacă asta va însemna să încheie o colaborare de patru ani cu compania chineză. Priorităţile europene, temerile de dincolo de Atlantic, sunt altele.

În prezent, o reţea de antene amplasate în cele mai izolate locuri au făcut Internetul accesibil în toate cele 18 insule ale arhipelagului, chiar şi la o distanţa de 120 de kilometri în largul mării. Sistemul de comunicaţii din Feroe funcţionează la o viteză de 73 MB pe secundă (în Coreea de Sud este 76 MB), de trei ori peste viteza mondială, ceea ce permite apeluri video inclusiv din tunelurile care leagă unele dintre insule.

Directorul General al Telecom Feroe, Jan Ziskasen, face în aceste zile  calculele renunţării la cooperarea cu compania chineză. Sunt deja 120 de milioane de coroane daneze (aproximativ 16 milioane de euro) investite, iar pasul înapoi ar duce la probleme şi în utilizarea actualei reţele 4G.

”Este fascinant cum este acum conectat totul, cum un război comercial poate avea impact chiar şi micile noastre insule” spune Ziskasen, adăugând că încă aşteaptă dovezi (de la SUA) şi direcţionări (de la Copenhaga, poate de la Bruxelles) pentru soluţionarea diferendului.

Din căsuţa lor din Frederiksberg, Copenhaga, Mao Sun şi Xing Er nu au habar ce se întâmplă în afara spaţiului lor conceput în spiritul armoniei. Nu ştiu nici că după 15 ani se vor întoarce în China.

Poate, până atunci, o parte din efectele ”diplomaţiei panda” nu vor mai fi probleme de gâlceavă într-un arhipelag de insule din nordul Atlanticului.