Articole scrise de Laurențiu Sfinteș

Ofensiva-incursiune ucraineană în stepa Kurskului a ajuns la etapa justificărilor și a exit strategiilor, așa cum pare a reieși din cele mai recente declarații ale președintelui Zelenski.

A sperat partea ucraineană că o operațiune militară care sfidează realitatea convențională a câmpului de luptă poate fi o soluție la actualul conflict?

Avem un război în poarta de la răsărit a Europei, nu foarte departe de granița României, iar, în ultimele zile, avem și o operație militară care nu se aseamănă cu nimic din ceea ce s-a întâmplat în ultimul an pe frontul din Donbas.

Se vorbește despre pace, dar în fiecare dimineață, buletinele de știri încep ziua anunțând bătăliile zilei și nopții precedente. Poate mâine dimineață va fi altfel.

Excelența sa, ambasadorul Ucrainei în Marea Britanie, Valeri Zalujnîi, se bucură de pauză binemeritată și încearcă senzațiile zborului în carusel, tari și ele, dar foarte diferite de cele de care a avut parte din februarie 2022 până în februarie 2024.

Noul ambasador ucrainean în Marea Britanie, fostul comandant al forțelor armate ucrainene, generalul inapt medical dar apt diplomat, Valeri Zalujnîi, abia instalat la Londra pe 11 iulie, a și avut prima misiune la nivel înalt.

O hartă desenată neglijent (pentru cei neinițiați, Lemberg este numele german al Liovului, ce vremuri...), poate pentru a arăta incertitudine, publicată de Bild, prezintă potențialele locații ale sistemelor Patriot care au fost promise deja Ucrainei.

Premierul maghiar Viktor Orban, de abia instalat la cârma rotundă și în mișcare bi-anuală a președinției Consiliului UE, s-a gândit ca prima șarjă europeană de husari să aibă loc spre est, către Kiev și Moscova.

Aniversările dureroase tind să fie trecute deseori sub tăcere, pentru că ele reamintesc cumpene cumplite prin care am trecut, clipe grele în care istoria nu a fost înțelegătoare cu noi.

România a decis să doneze Ucrainei un sistem Patriot din cele câteva achiziționate pentru propria sa apărare și, eventual, apărarea aliaților din NATO aflați în nevoie.

Reuniunea de pace din Elveţia s-a dorit a fi pe modelul competițiilor sportive internaționale din ultima perioadă, participă toată lumea mai puțin Rusia, nici măcar sub steag neutru.

Numărarea morților și răniților, dezvăluirea publică a acestui număr, au semnificații diferite dacă se întâmplă pe timpul războiului sau post conflict.

Preocupați de alegeri, ale noastre și ale altora, ne e din ce în ce mai greu să fim atenți și la ceea ce se întâmplă la est, în principiu dincolo de Nipru, dar și mai aproape, pentru că dronele și rachetele ruse continuă să se infiltreze către vest, uneori destul de aproape de teritoriul României.

Pentru Erik Prince, războaiele private sunt mult mai ieftine și mai eficiente.

Sigur, au fost și evenimente, declarații, evoluții care au ieșit oarecum din monotonia cu care ne-a obișnuit războiul în ultima perioadă.

La începutul lunii februarie, generalul Zalujnîi era înlocuit de la comanda forțelor ucrainene. La începutul lunii martie, generalul Zalujnîi era promovat ambasador al Ucrainei în Marea Britanie.

În fiecare seară, spectacolul televiziunilor de știri.

Când e vorba de bani, statele funcționează precum băncile: pun condiții, cer dobânzi, impun comisioane, au nevoie de gaj, nu dau nimic pe gratis iar cuvântul empatie nu există în vocabularul interbancar.

La prima oră a dimineții, când soarele de-abia reușește să se cațăre pe frontiera cețoasă a orizontului, deschid televizorul pentru a afla pulsul lumii.

Înainte de a pleca la un post, un fost șef al Apărării (Statul Major General, la acea vreme, n.n.) ne-a primit pe cei câțiva care urma să fim atașați militari în unele capitale prietene, partenere sau de interes.

Și anul acesta războiul va fi serios.

Un film video care circulă pe rețelele de socializare prezintă un luptător ucrainean care prognozează încheierea conflictului din Ucraina în acest an, „maximum în prima parte a anului 2025”.

Cu câteva zile în urmă, Le Monde a dezvăluit că, pe 21 februarie, în timpul unei activități oficiale organizate în memoria rezistenței armene, președintele Emmanuel Macron a afirmat că e posibil ca anul viitor (deci 2025? Ehehei, până atunci va mai curge apă pe Dunăre...)

Războiul din Ucraina intră în cel de-al treilea an calendaristic, a devenit realitate cotidiană pentru un continent râzgâiat de prea multă pace.

Au avut loc, în ultima perioadă, o serie de evoluții deosebit de interesante în și privind Ucraina.

Recent, The Wall Street Journal a publicat conținutul potențialului, dar atât de îndepărtatul deja, acord în Rusia și Ucraina, negociat în martie 2022.

Au trecut și primii doi ani ai războiului. Nu e chiar o aniversare rotundă, bine ar fi să nu existe una, dar nicio o prognoză nu bate realitatea prezentă și o perspectivă de pace nu pare a înmuguri în acest sfârșit de februarie mai cald ca de obicei.

Puține perioade din ultimii doi ani au fost mai dense în evoluții paralele, importante și contradictorii, ca săptămâna care tocmai a trecut.

Am făcut o prognoză, bazată pe sursele publice la dispoziție, afirmând că generalul Zalujnîi va fi înlocuit, probabil, de generalul Budanov

Nu mi-am propus să țin o cronică a războiului pentru simplul motiv că nu am crezut că pot face acest lucru.

Într-o altă viață, la Moscova, am călcat de câteva ori pragul unui centru de analiză, numit pompos ”Centrul de Analiză a Strategiilor și Tehnologiilor / CAST”, unde niște băieți, uneori și niște fete, cercetători vreau să zic, se ocupau să realizeze lucrări de analiză, desigur obiective și neutre...

Sunt multe asemănări între munca arheologilor și cea a media.

Unele războaie încep pentru că nu pot fi evitate, altele pentru că cine le pornește crede că vor fi plimbări în parc, sub clar de lună.