Fiecare vară cu ofensiva ei
0Și anul acesta războiul va fi serios.
Nu se va strica tradiția, iarna și primăvara au fost și sunt pentru încălzire, un fel de antrenament cu gloanțe și proiectile reale, după aceea vara și toamna se aplică ceea ce s-a învățat, de obicei se trece la ofensivă:
2022 – Rusia, la început / Kiev, Mariupol, a urmat Ucraina / Harkov, Herson;
2023 – Rusia / Bahmut, Ucraina / Zaporojie;
2024 – ar veni la rând, dacă se respectă planificarea...
Cam așa decurge ritualul ultimilor doi ani, probabil și al treilea, de-abia început, va repeta ceea ce a devenit rutină.
Sigur, în proces, se moare în toate anotimpurile, câteva sute de soldați pe zi de ambele părți, depinde cine comunică și cine citește.
***
Un soldat ucrainean din Brigada 30 Mecanizată ”Konstanti Ostrogski” este intervievat undeva pe front despre speranțele sale pentru viitor.
Răspunsul său: „Ei bine, nu cred că voi supraviețui. Nu pariez pe ce va fi după război.... Știu doar că toți își doresc să fie pace și liniște”.
Reporterul insistă să afle o explicație pentru pesimismul militarului, dar replica e în aceeași notă: ”Așa văd eu tabloul frontului”.
***
Soldatul vede la nivelul lui, aproape de locul unde se amestecă tușele și culorile, Institutul pentru Studiul Războiul / Institute for Study of War / ISW are o perspectivă de la depărtare, mai cuprinzătoare.
Față de anii anteriori, când buletinele institutului erau farmacie curată, câte puțin din toate, cu plus la talentul luptător al ucrainenilor, cu semn de întrebare la capacitățile militare ruse, în prezent pare că și extrem de bine rotunjitele lor analize vor să lase loc pentru imprevizibil.
Ceea ce, în traducere, ar însemna că stimații analiști nu exclud ca și rușii să câștige din când în când, mai ales de acum încolo:
· trupele ruse își continuă ofensiva lângă Avdeevka și la sud-vest de Donețk;
· forțele ucrainene au trebuit, probabil, să cheltuiască cantități semnificative de material pentru a se apăra împotriva ofensivei ruse de la Tonenke. Se evidențiază capacitatea Rusiei de a lansa atacuri care forțează forțele armate ucrainene să consume părți semnificative din materialul și rezervele de forță de luptă, deja limitate, pentru apărare;
· comandamentul rus își poate concentra operațiunea ofensivă proiectată la sfârșitul primăverii-vara anului 2024 în vestul RPD (Republica Populară Donețk, n.n), intenționând să se bazeze pe succesele susținute ale trupelor ruse în acest sector;
· trupele ruse adună personal de-a lungul axei Harkov - Lugansk, lângă Bahmut, lângă Avdeevka și în vestul regiunii Zaporojie, au avertizat oficialii ucraineni, dar ISW apreciază că forțele ruse ar putea lansa o operațiune ofensivă concertată la scară largă într-o singură direcție operațională.
Parcă e un comunicat al STAVKA (Comandamentul rus / sovietic din anii de război, n.n.), nu un produs analitic de început de aprilie al partenerului de peste ocean.
Discuția despre preconizata ofensivă rusă a anului 2024 se poartă de ceva vreme, se fac și scenarii, temperatura predicțiilor a crescut atât de rapid încât a trebuit să iasă ministrul Șoigu și să declare că, de la începutul anului 2024, Rusia nu a reușit să ocupe decât 403 kilometri pătrați.
În această discuție a intrat chiar și președintele Zelenski, într-un interviu acordat recent CBS News, în care a afirmat că noua ofensivă rusă este așteptată la sfârșitul lunii mai sau în iunie.
Sigur că afirmația e un lobby prezidențial pentru dezlegarea pungii la Washington, dar există în ea și o logică simplă, explicată chiar de președinte: „De obicei, când (rușii, n.n) atacă cu artileria și distrug satele, după aceea încearcă mereu să le ocupe. Nu știm ce se va întâmpla mâine. Prin urmare, trebuie să ne pregătim”.
Cum, în ultima vreme, loviturile ruse de artilerie și rachete au crescut în intensitate, îngrijorările președintelui sunt, desigur, legitime.
Numai rușii nu par a fi afectați de aceste prognoze, continuând să furnizeze statistici,
fără a lua în seamă faptul că cifrele, singure, nu aduc niciodată audiențe mari, nici măcar pentru institutele de analiză.
***
Sunt, însă, şi alte cifre, îngrijorătoare, mai ales pentru ucraineni, atunci când vine vorba de numărul celor care mai pot fi trimiși pe front.
La sfârșitul anului trecut, fostul șef al armatei, generalul Zalujnîi, solicita încă 500.000 de soldați în armata ucraineană, pentru a rezista atacurilor ruse și creșterii numerice a forțelor Kremlinului.
Nu a fost o solicitare pe placul președintelui, mai ales că nu s-a produs într-o discuție privată, Zalujnîi exprimându-și îngrijorările în presa internațională.
Generalul a aflat destul de repede că are probleme medicale incompatibile cu funcția și gradul său, dar, mărinimos, președintele Zelenski i-a transmis că are foi de drum pe direcția Londra, la o dată ce se va completa ulterior.
Totuși, s-a demonstrat că de soldați este nevoie, de soldați tineri, astfel că Legea Recrutării, votată de parlament în mai 2023, a fost în sfârșit semnată de președinte pe 2 aprilie.
Unele cifre din lege se cunosc, altele nu.
De pildă, vârsta de recrutare scade de la 27 la 25 de ani.
Cei recrutați la 25 de ani, pot fi mobilizați și trimiși pe front tot după ce împlinesc 27 de ani, dar măcar se scurtează perioada de antrenament.
Ce înseamnă asta în efective reale, se poate doar presupune.
Mulți cetățeni tineri ai Ucrainei au prostul obicei de a se sustrage recrutării și de a încerca vigilența grănicerilor polonezi, slovaci, unguri sau români.
Conform BBC, un număr de 650.000 de ucraineni aflați în intervalul potențial încorporabil, deci până la 60 de ani, s-au refugiat în afara țării în perioada de după februarie 2022.
Încorporarea obligatorie nu e cea mai populară decizie politică, de aceea între momentul aprobării parlamentare și cel al semnării legii de către președinte au trecut opt luni.
În acest interval, Rusia a mai adunat, pe bază de voluntariat, câte 30.000 de soldați lunar, jumătate din aceștia pentru frontul din Ucraina.
Dar, de marțea trecută, în Ucraina există o lege a recrutării, rămâne ca aceasta să fie aplicată, de preferință pentru Kiev cât mai rapid, altfel echilibrul de pe linia frontului se poate strica în orice moment.
***
Veștile proaste se dau de către parteneri, iar aceștia se bazează pe informații din surse interne ucrainene.
Ziarul ”Politico”, publicație atlantistă americană, cunoscută pentru pozițiile sale moderate, a publicat recent un material cu titlul ”Ucraina este expusă riscului ca linia frontului să se prăbușească” / ”Ukraine is at great risk of its front lines collapsing”.
Nu titlul este cel mai spectaculos aspect la acest articol, cât sursa, ”ofițeri ucraineni de rang înalt”.
Publicația precizează, discret, că e vorba de ofițeri care au fost sub comanda generalului Zalujnîi și că declarațiile au fost făcute cu condiția anonimatului.
Din spusele lor, tabloul militar, ca să ne întoarcem la descrierea pesimistă a soldatului ucrainean, poate fi descris drept ”sumbru”:
· există riscul ca frontul să cadă indiferent unde decid generalii ruși să atace;
· numărul forțelor inamice și accentul pus pe loviturile cu bombe aeriene dirijate, în special în ultimele săptămâni, contribuie la acest dezechilibru;
· Ucraina nu are posibilități de răspuns, iar partenerii nu au nici ei cantități suficiente de muniție;
· rezistența Ucrainei se bazează doar pe tenacitatea proprie și pe greșelile rușilor (cum e recenta reușită a Brigăzii 25 ucrainene, care a anihilat o coloană rusă de blindate, trimisă imprudent la atac);
· greșelile ruse nu țin loc de strategie, multe decizii greșite fiind luate de ambele părți;
· actualul conflict a fost definit de Zalujnîi drept ”războiul unei singure șanse”, care poate fi câștigat doar folosind ascendentul unei arme fără echivalent în arsenalul rusesc. Așa cum a fost cazul cu utilizarea sistemelor Himars, a rachetelor Storm Shadow și Scalp. O șansă care, însă, nu durează decât foarte puțin, pentru că rușii îi găsesc imediat antidotul. Ei nu își permit să ofere o a doua șansă;
· „...nu credeți propaganda care afirmă că rușii doar aruncă trupe în mașina de tocat carne pentru a fi sacrificați”, spun ofițerii ucraineni pentru Politico. „Fac și asta, desigur – maximizând și mai mult impactul numerelor lor superioare – dar învață și se perfecționează”;
· studiul este făcut și preventiv, întârzierile în furnizarea echipamentelor performante permit rușilor să găsească soluții de contracarare, așa cum va fi cazul, spun aceiași ofițeri, avioanelor F-16 ce vor începe să fie furnizate, probabil, de-abia din această vară. Ar fi fost foarte necesare în 2023, în 2024 e târziu, sistemele antiaeriene ruse au fost deja reglate pentru a le contracara;
· speranța este acum în furnizările tradiționale de muniție de artilerie - 4 milioane de proiectile ar fi necesare - și în producția de drone - 2 milioane de bucăți.
Foștii subordonați ai generalului Zalujnîi repetă cifrele rostite de acesta la întâlnirea sa din decembrie trecut cu secretarul american al apărării, Lloyd Austin.
Cifre care l-au făcut atunci pe acesta să ridice atât din sprâncene, cât și din umeri.
Corespondentul Politico a notat în carnețel și a transmis mai departe.
***
Și anul acesta războiul va fi serios.
Dar în orice război sunt și episoade mai puțin serioase, sau, ca să definim altfel, evoluții mai controversate, despre care nu știm ce să credem și suntem mereu îndrumați pe trasee pseudo-conspiraționiste.
Vă mai amintiți, anul trecut, între ofensiva rusă de la Bahmut și cea ucraineană din Zaporojie, s-a strecurat și ”Marșul Wagner”, cu o ”fugă” încheiată dramatic în Rostov pe Don, și un ”final” tragic în Regiunea Tver.
Final în care s-au aflat împreună fondatorul ”Wagner”, Dmitrii Utkin, cât și șeful corporației de mercenari, Evgheni Prigojin.
Întrebările există și acum, mai multe decât în urmă cu un an, răspunsurile sunt deja acoperite de praful timpul trecut de la acele evenimente.
Și ceea ce a părut neserios și ireal la momentul respectiv, poate deveni, în timp, epopee de război și roman de aventuri.
În literatura rusă există un roman, ”Un erou al timpului nostru”, autor Mihail Lermontov, care pare a spune povestea lui Prigojin, cu două sute de ani prea devreme.
Descrierea făcută eroului cărții de către scriitorul americano – rus Vladimir Nabokov: ”Plictisit de viață, orbit de vanitate, măcinat de o pustietate a sufletului pe care nimic nu pare sa fie in stare s-o umple, Peciorin (pardon, Prigojin, n.n.) alunecă într-un soi de fatalism, dându-și seama că setea sa nedomolită de noi experiențe și plăceri duce nu numai la distrugerea celor apropiați, ci și la propriul declin”, parcă e ruptă din realitățile verii trecute.
Războiul este și va continua să fie serios.
Și va avea proprii săi eroi, adevărați sau așa, mai controversați.
Pentru cei doi ”eroi” ai timpului nostru, Prigojin și Utkin, s-a ridicat o statuie în stațiunea ”Gariacii Cliuci” / ”Горя́чий Ключ” / ”Izvorul fierbinte”, din ținutul Krasnodar.
Ce poate fi mai relaxant la băi decât să te afli sub privirea blândă a fondatorilor și șefilor ”Wagner” care, ca și în viața reală, stau pe soclu umăr lângă umăr?
***
Revenind, prima ofensivă va fi...
Se încarcă comentariile...
