50 de nuanțe ale realității
0La prima oră a dimineții, când soarele de-abia reușește să se cațăre pe frontiera cețoasă a orizontului, deschid televizorul pentru a afla pulsul lumii.
Mare greșeală, pe postul care se întâmplă să fie preferat de telecomandă rachetele zboară dintr-o parte în alta a ecranului.
E același scenariu ca într-o altă dimineață, cu câteva zile înainte: două state dintr-o regiune de la sud de Marea Neagră și Marea Caspică au ceva de împărțit și își schimbă bezele supersonice ca să țină publicul cu sufletul la gură.
Nu e bine, domnu' chestor, vorba unui clasic, dar să verificăm, zic, totuși, pe niște platforme de informații on line.
Da, se pare că e ceva, cam neclar dar periculos, sunt și hărți cu obiectivele presupus, atacate, analiștii își fac treaba și discută scenariile bătăliei.
Pe același post de la noi, doi generali în rezervă au sărit deja la cap și comentează, iar pe postul tutore de peste ocean, un fost consilier pentru securitate explică despre ce este vorba.
Pentru că e dimineață, am și alte treburi decât războiul, dar când mă întorc să văd episodul doi, surpriză, pe ecran curge un reportaj despre copiii olimpici din Alexandria (a lui Dragnea, nu cea cu farul...), lumea s-a liniștit, la munte ninge, ceea ce, desigur, nu e chiar ce ne dorim în aprilie, dar nici urmă de rachete.
Mut pe alte posturi, acolo lumea pare că încă nu s-a trezit, sunt tot informațiile de ieri.
Mai fac un tur, pe intern și extern, și începe să se facă lumină, a fost ceva, dar nu se știe ce, un corespondent senior al postului cu trei litere (știu că sunt mai multe, unul dintre ele...) ne transmite că totul e calculat, dar ”retaliation seems to be on hold” / ”retalierea pare a fi oprită”, iar cel mai informat analist militar de la noi e și el de părere că ”da”.
Asta e, nici măcar când începe războiul nu mai poți ști cu adevărat.
Pe vremuri era mai mult cavalerism, se făcea un anunț, erau precizate momentul și locul, combatanții se salutau înainte să înceapă să se împuște, desigur toată lumea era informată la ce să se aștepte, iar spectatorii rugați să ofere un spațiu de siguranță pentru bătălie.
Acum, când informațiile roiesc ca albinele, nu știi dacă ceea ce vezi e adevărat, dacă ceea ce ți se spune că s-a întâmplat chiar a avut loc cu adevărat, iar despre ce va fi mâine... ce să mai vorbim!
Neplăcut, nu-i așa?
Navigarea printre informații contradictorii pare a fi realitatea momentului pentru oricine încearcă să înțeleagă ce se întâmplă.
Este o realitate care funcționează și la războiul din Ucraina, unde, chiar dacă au trecut doi ani și ceva de la începutul confruntării (sau zece, dacă se numără după calendarul de la Kremlin), nimic nu e sigur.
***
Nici măcar câte miliarde de dolari va primi Ucraina, și dacă va primi, și dacă se va aproba în Camera Reprezentanților ajutorul de 61 de miliarde, promis demult, amânat tot de atunci.
Textul proiectului propune o serie de lucruri:
· rachete ATACMS pentru Ucraina (am început cu ceea ce era mai spectaculos);
· dar și 23 de miliarde de dolari pentru propriile arsenale de muniție ale SUA (35% din totalul sumei!);
· confiscarea unor active înghețate ale Rusiei, inclusiv fonduri și acțiuni, pentru a acoperi o parte a acestei sume. În SUA sunt active rusești în valoare aproximativ 40 de miliarde de dolari, din totalul de vreo 300 de miliarde. Grosul se află în statele UE;
· ajutorul este, de fapt, un credit, se spune în proiect, chiar dacă președintele are dreptul, după câteva luni, să șteargă o parte din datorie;
· dacă proiectul este aprobat, în termen de 45 de zile Pentagonul trebuie să prezinte o strategie de sprijin al Kievului.
Votul este programat pentru sâmbătă, 20 aprilie, și, probabil, nu ar fi avut loc nici la această dată dacă nu ar fi fost necesari bani și pentru un alt conflict - care arde și el, intens - și pentru care există alt proiect de lege, și dacă nu ar fi și un potențial conflict, acum trimis doar la încălzire, și dacă nu ar mai fi și altceva... de ultim moment.
Va fi o zi lungă, sunt 4 (patru) proiecte de lege care adună împreună vreo 100 de miliarde de dolari:
· Israel Security Supplemental Appropriations Act, 2024;
· Ukraine Security Supplemental Appropriations Act, 2024;
· Indo-Pacific Security Supplemental Appropriations Act, 2024;
· 21st Century Peace through Strength Act.
”Indo-Pacific” se traduce cu ”Taiwan”, iar ” 21st Century Peace” înseamnă ”Tik-Tok”.
Platforma de socializare online din Singapore, cu rădăcini adânci în China, este pusă pe același nivel de necesitate cu cele trei teatre de operații.
Cine se ocupă de informare / dezinformare știe de ce.
Liderul Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, este poziționat acum undeva între opțiunile republicanilor, care prioritizează frontiera de sud, cu Mexicul, plus Israelul, față de sprijinul pentru Ucraina, și cele ale democraților, care pun pe locul întâi sprijinul pentru Ucraina și Israel.
Față de Israel, Taiwan și TikTok sprijinul este, clar, bipartizan.
Poziționarea centrală a republicanului Johnson ajută la votarea acestor proiecte, nu se știe dacă și la rămânerea sa ca președinte al Camerei Reprezentanților, dar asta e o altă discuție.
Anecdotic, unul din membrii taberei dure republicane, deputata Marjorie Taylor Greene, propune ca acei membri ai Camerei Reprezentanților care vor vota în favoarea proiectului să fie încorporați, automat, în forțele armate ucrainene.
Bănuiesc că acest amendament va fi aprobat cu entuziasm, probabil singurul din cele peste 100 de amendamente propuse.
***
Nu e sigur nici ce arme mai pot aduce victoria în acest război.
Am insistat, anterior, pe rachetele ATACMS / Army Tactical Missile System / Sisteme de Rachete Balistice Tactice, dar războiul e plin de surprize.
Unele chiar cu aspect hilar.
Dar ce e neașteptat, uneori chiar primitiv, semănând cu echipamente militare de acum o sută de ani, se poate dovedi deosebit de util la război.
Războaiele nu îmbătrânesc niciodată.
Trec peste ”turela de tanc cu cușcă grilă”, luată în râs de analiști la începutul războiului, purtată acum cu mândrie și precauție de ambele părți, și vă prezint noua apariție de pe câmpul de luptă: ”tancul țestoasă”.
A apărut în ultima perioadă, în luptele de lângă localitatea Krasnogorovka, și arată cum îi e numele, o construcție hidoasă de metal poziționată tot pe un tanc.
Nu pare a ști să se deplaseze decât înainte și înapoi, turela e imobilizată de platforma de deasupra ei, are, eventual, și misiuni, deci și echipamente, de deminare, a stârnit, ca și cuștile, un hohot puternic de râs.
Care s-a mai risipit când s-a observat că ”țestoasa” se plimbă printre loviturile de artilerie ca Vodă prin lobodă, intrând adânc printre liniile inamice, retrăgându-se rapid după ce a bifat sarcina pentru care fusese trimisă.
Ucrainenii spun că ar fi distrus una din aceste inovații venite parcă din Mad Max, filmul post apocaliptic, dar nu au adus și probe.
Cam în același film joacă și detașamentul de motocicliști ruși, filmați recent pe frontul din Lugansk.
Se câștigă la capitolul viteză, dar fragilitatea soluției este destul de ușor de demonstrat, mai ales pe un câmp de luptă dominat de drone.
***
Nuanțele realității de pe frontul din Ucraina se schimbă peste noapte, ce a fost bine pe timpul lui Zalujnîi, nu mai corespunde exigențelor noul comandant militar ucrainean, generalul etnic rus Sirski.
Sigur că acesta din urmă, mai metodic și mai crescut la școala tradițională, e mai puțin tolerant cu excesele de independență ale luptătorilor Azov, care vor să lupte doar în condițiile lor și refuză misiuni considerate, tot de ei, sinucigașe.
Sirski are de luat, uneori, decizii grele, care cer sacrificii, unități de elită care să le facă, de pildă la Avdeevka – unde militanții Azov au zis ”ni”, adică ”niet”, adică ”nu”, sau la Chasov Iar – unde aceiași au repetat răspunsul dat anterior.
Generalul nu a stat prea mult la discuții cu ”eroii de la Mariupol”, le-a desființat unitatea și i-a împrăștiat pe toată linia frontului.
Așa ceva era de neconceput sub generalul Zalujnîi.
Că veni vorba de schimbări la comanda forțelor armate ucrainene, Sirski a eliberat din funcții cam pe toți cei care ar fi fost apropiați de fostul șef al armatei, considerați a nu avea cele mai afectuoase sentimente față de cel care le-a demis șeful, v-am spus mai demult numele lui dar nu ați fost atenți.
Poate și zvonurile privind o anumită rezistență din interiorul armatei la deciziile de la Centru să fi jucat un rol, poate și alte zvonuri, cert este că nu mai e ca înainte.
***
Se mai discută că noua lege a mobilizării ar crea condiții și pentru mărirea numărului de femei care să lupte.
Doar e vorba de egalitatea dintre sexe, pardon, dintre genuri.
Experiența occidentală în privința implementării egalității de gen nu trebuie risipită, ea este introdusă și în documente oficiale.
Deja 65.000 de femei ucrainene sunt încadrate în diferite poziții în armată, ceea ce înseamnă cam aproximativ 7,5% din totalul forțelor, dar e loc de mai bine și de mai multe.
O spune Oksana Grigorieva, consilier militar pe probleme de egalitate de gen al generalului Sirski, care recomandă să se renunțe la mentalitatea veche, ”e dreptul femeilor să servească în armată”.
Până vin femeile să ocupe pozițiile rezervate, de comandă și de luptă, aceeași lege
va permite ca în următoarele câteva luni să se mai adune între 100.000 și 300.000 de noi bărbați luptători care, antrenați pe timpul verii, vor fi gata pentru noua mare ofensivă ucraineană ce ar putea avea loc în toamna ce vine, înainte de alegerile din SUA.
Așa, ca un semn de apreciere pentru votul programat pe 20 aprilie curent.
Dacă votul va fi cu final pozitiv, altfel realitatea poate deveni mult mai nuanțată.
Se încarcă comentariile...
