Război în Ucraina. Se ascut cuțitele, se încarcă tunurile
0Un film video care circulă pe rețelele de socializare prezintă un luptător ucrainean care prognozează încheierea conflictului din Ucraina în acest an, „maximum în prima parte a anului 2025”.
”Nu va fi un armistițiu, ci doar o înghețare a frontului, pe modelul din perioada 2015 – 2022 a războiului din Donbas, de aceea pentru ei (pentru ruși, n.n.) este foarte important să se mobilizeze în această perioadă și să ocupe cât mai mult teritoriu înainte de a se ajunge la această încetare a luptelor”.
Militarul ucrainean face aceste predicții în limba rusă, este, desigur îmbrăcat în uniformă de luptă și are fața acoperită precaut, în definitiv nu e treaba soldaților să-și dea cu părerea când și cum se termină războiul, poate deveni chiar periculos.
Iar înregistrarea are loc într-o bibliotecă, pe o măsuță aflându-se în prim plan un album de Bruegel.
Lumea e un show, poate chiar o piesă de teatru, iar războiul e doar unul din acte, să sperăm că nu ultimul.
Greu să fii analist în aceste vremuri.
Și nu unul de gradină, ca subsemnatul, ci unul cu normă, care trebuie să presteze zilnic, să se și documenteze la fața locului, să afle că războiul e mai mult decât o prezentare PowerPoint, chiar doare.
Iar când panelul de la dezbaterea de securitate trebuie să se adăpostească în garajul subteran, chiar e grav, de neconceput într-un război civilizat
Predicțiile ar fi bune dacă nu le-ar pune piedici realitatea și lebedele negre care au început să migreze din ce în ce mai des acolo unde nu le așteaptă și nu le vrea nimeni.
Sigur, cine înțelege prezentul și studiază atent trecutul, nu ar mai avea nevoie să ghicească în cafea, viitorul este doar o repetare a ceea ce s-a mai întâmplat.
Dar detaliile contează, chiar și în acest caz.
***
Într-un interviu acordat recent postului de televiziune CBS News, filmat, cum e obiceiul la vreme de război, printre ruine, după un tête-à-tête pietonal cu realizatorul, președintele Zelenski face o radiografie a războiului la început de primăvară și a perspectivei pentru celelalte anotimpuri:
· Ucraina nu este pregătită pentru apărare în cazul unei ofensive majore ruse, așteptate în mai – iunie;
· situația a fost stabilizată în lunile de iarnă, dar este dificil să lupte cu Federația Rusă, din cauza artileriei cu rază lungă de acțiune de care aceasta dispune. Ucraina are resurse insuficiente atât de artilerie cât și de muniție;
· va fi greu să fie câștigat războiul atâta vreme cât Putin va fi la putere...
și a explicat și ce ar putea urma...
· dacă Ucraina nu rezistă, vor fi la rând Kazahstanul, statele baltice, Polonia, Germania, cel puțin jumătate din Germania...
și a mai explicat cum s-ar putea rezolva o parte din probleme...
· SUA să furnizeze asistența financiară și militară promisă, în condițiile în care, a explicat președintele, 75 – 80% din bani oricum rămân tot în SUA.
Unii comentatori, răutăcioși, au interpretat această insistență pe traseul urmat de transferurile de fonduri (chiar și taxele rămân în SUA!) și echipamente ca fiind o pledoarie pentru a transmite acești bani direct Kievului, știe el ce să facă mai departe.
***
Sunt vremuri tulburi la Kiev, banii din Vest au rămas suspendați undeva între promisiuni sigure și blocaje la fel de sigure, pe front au început să fie folosite până și categoriile de tehnică, tancuri și rachete primite de la parteneri, de exemplu, care ar fi trebuit să fie păstrate ca ultimă soluție de descurajare și de contracarare a operațiilor ofensive ale Rusiei.
Această ultimă soluție, pare, a devenit necesară, iar randamentul acestor echipamente nu e cel așteptat și efectul asupra operațiilor militare aproape nul.
Propagandistic este neplăcut și pentru cei care le-au donat, dar și pentru cei care le utilizează.
Nu o spune vreun ”VoenKor” / ”corespondent rus de război” oarecare ci chiar o publicație occidentală de prim nivel precum ”Forbes”: ”Challenger 2 este tancul greșit pentru Ucraina”.
În loc de ”greșit”, puteți utiliza ”nepotrivit”, dar acesta este titlul.
Sigur, s-ar putea obiecta faptul că autorul avea anterior o altă opinie despre același tanc: ”Tancurile Challenger 2 ucrainene pot ara direct printre fortificațiile ruse”, dar asta e, nici tancurile nu s-au adaptat la nămolul din Donbas, nici corespondentul de război al ”Forbes” nu a considerat că e o problemă să-și schimbe opiniile.
Foto: Twitter / X
Acum, deh, la un război de uzură în care se utilizează sute de tancuri și mii de piese artilerie, ce diferență puteau să facă 14 tancuri britanice, chiar si atât de performate precum Challenger 2.
Performante, dar și grele, mult prea grele pentru terenul din estul Ucrainei, pentru podurile ucrainene.
Performante, dar cu un motor nu atât de puternic pe cât ar fi fost nevoie pentru cele 71 de tone ale mașinii de luptă, performante dar nu atât de bine protejate, adaosul standard de blindaj suplimentar cântărește trei tone, iar despre problemele de greutate deja am vorbit.
Performante, dar cu un tun care are nevoie de muniție specială, astfel că pentru cele 14, acum deja doar 13 tancuri de acest tip, trebuie o linie logistică specială, ceea ce pentru un aprig război de uzură e un răsfăț costisitor.
Articolul se concentrează pe tancurile britanice dar nici cele germane sau americane nu se simt prea bine în stepa ucraineană, acolo unde nu se poate face service ca la reprezentanță, iar un tanc imobilizat este echivalentul unui apartament pentru soldatul rus care a lansat grenada anti-tanc.
Sigur, britanicii au o scuză, transferul tancurilor Challenger 2 s-a făcut, chiar dacă știau despre aceste probleme, pentru a încuraja și alte state să doneze echipamente performante, ceea ce s-a și întâmplat, forțele Kievului primind în jur de 100 de tancuri Leopard 2 / germane, Stridsvagn 122 / suedeze și M-1 Abrams / americane.
Numai că în câmpiile din estul Ucrainei numărul este mai convingător decât calitatea, mai ales când și aceasta din urmă are nevoie de revizii periodice.
***
Convinși că Ucraina are o implicare în recentul atac terorist de la Krokus City, Krasnogorsk, Moscova, rușii au intensificat atacurile asupra infrastructurii critice ucrainene, de data aceasta luând la țintă hidro și termocentralele electrice.
Și nu numai atentatul de la Krasnogorsk poate fi trecut pe lista potențialelor motivații ale loviturilor recente ale Rusiei, escaladarea putând fi considerată și un fel de ”tit for tat” / ”dinte pentru dinte”, la recentele lovituri ucrainene asupra unor rafinării ruse sau la atacul ”Legiunii ruse” în direcția orașului Belgorod.
Dar momente critice pentru Moscova au fost și anterior, iar reacția a fost una care a venit atunci când s-a considerat potrivit, uneori la luni distanță.
Kremlinul nu are aceeași conexiune directă cu opinia publică internă, așa cum se întâmplă în Occident, își poate permite să aleagă cu mai multă libertate locul și momentul în care reacționează.
De această dată s-a întâmplat, însă, imediat și e posibil ca recentele incursiuni ucrainene din zona graniței, precum și atentatul însuși, să fi fost doar ocazia și nu neapărat cauza acestei escaladări.
Până la urmă, situația poate fi interpretată și în regim convenabil pentru Rusia, nu e o escaladare a conflictului, e un răspuns.
Cât o escaladare, desigur, dar e păcat să irosești o ocazie ca asta, când artileria antiaeriană ucraineană funcționează doar în comunicatele de presă, iar dronele și rachetele ruse testează chiar și granițele poloneze sau românești, să vadă dacă le funcționează senzorii.
Și ce s-a schimbat față toamna anului 2022, atunci când Surovikin, generalul de încruntată amintire, a trimis primele rachete către rețeaua energetică ucraineană?
În primul rând, țintele: nu mai sunt atacate centrele și rețeaua de distribuție a energiei electrice, ușor de reparat într-un interval scurt de timp, se preferă inima centralelor electrice, sala mașinilor, turbinele, instalațiile care sunt greu de înlocuit, fiind scoase din funcțiune pe durata a cel puțin doi ani.
La revedere industrie de apărare, fără curent electric nu se rotește niciun strung.
La revedere transporturi militare pe calea ferată electrificată, majoritară în Ucraina.
În al doilea rând, intensitatea atacurilor: daca, inițial, loviturile ruse nu își propuneau să producă distrugeri masive, urmărind doar un efect temporar de descurajare - raționamentul fiind că distrugeri mari vor implica și un efort uriaș de reconstrucție post – război în aceste teritorii presupuse a ajunge la un moment dat sub control rus -, în prezent reținerile Kremlinului au dispărut.
Atacurile ucrainene pe teritoriul rus, conjunctura geo-politică internațională cu tendințe de complicare și evoluție periculoasă pentru Kremlin, au convins, probabil, Moscova că războiul trebuie să treacă de la faza de ”uzură”, la una ”fierbinte”, după care, eventual, să înghețe din nou, pe linii mult mai avantajoase pentru Rusia.
Pe un scenariu asemănător celui expus, la începutul acestui articol, de luptătorul ucrainean pasionat de Bruegel.
Economia rusă a făcut pasul spre război, centrele militare de înrolare voluntari nu trebuie să umble pe străzi, precum colegii ucraineni, oamenii se oferă singuri, neatinși de propaganda care le spune să stea departe de regimul de la Kremlin, Dmitrii Peskov, purtătorul de cuvinte al președintelui Putin, spune și el că Operațiunea Specială este un război în toată regula, să nu ne mai ascundem după cuvinte.
Asta e, Sezonul 2: praf și pulbere!
Se încarcă comentariile...
