Generalul și aritmetica, senatorul și matematica
0Înainte de a pleca la un post, un fost șef al Apărării (Statul Major General, la acea vreme, n.n.) ne-a primit pe cei câțiva care urma să fim atașați militari în unele capitale prietene, partenere sau de interes.
Era un apreciat comandant, fie-i țărâna ușoară, în egală măsură și un strașnic fumător, biroul său fiind un sanctuar al fumatului, într-o eră de dinaintea revoluției ecologice în instituții.
Nu ne-a spus ceea ce așteptam să ne spună, ne-a povestit, în schimb, despre rigoarea și ciclicitatea aritmeticii:
”- Comand, în această poziție, în jur de 100.000 de oameni, militari și civili. Dar, ca să fac asta, îmi este de ajuns să cunosc foarte bine și să am încredere în 3 oameni, șefii Forțelor Terestre, Aviației și Marinei.”
Și a continuat:
”Un locotenent comandă 25 de oameni, dar trebuie să-i cunoască și să aibă încredere în fiecare. Cariera, în armată, începe de la aritmetica locotenentului, se complică și se extinde în partea de mijloc, atunci când înveți de toate, devii specialist în unu, două, trei domenii, și revine la aritmetica generalului. Cea mai simplă.”
Realitatea, încrederea că dincolo de numere se află adevărul, poate fi exprimată în câteva cifre.
Desigur, e foarte important și cine prezintă aceste cifre, pentru că aritmetica are nevoie de susținere, mai ales într-o lume în care informația nu mai e cântărită, decât rar, foarte rar, în funcție de cel care o transmite.
Uneori e nevoie de un duș rece pentru ca realitățile de pe frontul din Ucraina să devină mai evidente și pentru cei care nu le cred, și pentru cei care le neagă.
Recent, generalul Christopher Cavoli, comandantul Comandamentului European al Statelor Unite / United States European Command (EUCOM), a fost audiat de către Comisia Senatorială pentru Apărare din Congresul SUA.
Se știe, aceste audieri, majoritatea publice, au rolul de a oferi membrilor Congresului SUA ocazia de a obține clarificări, informații, puncte de vedere direct de la cei care răspund de implementarea politicilor SUA în diferite domenii, inclusiv în cel militar.
Ele sunt cu atât mai necesare în conjuncturi care cer un vot al aleșilor poporului american care să aprobe noi bugete, noi strategii.
Fiind făcute în fața unor comisii bi-partizane de specialitate ale celor două camere ale Congresului SUA, deseori transmise live, având un accentuat substrat informativ, aceste audieri au toate șansele să fie dialoguri mult mai realiste, privind tematica aflată în discuție, decât dezbaterile politice pline de încărcătură ideologică.
Acest lucru e cu atât mai adevărat în cazul în care cel chemat e un general cunoscut pentru opiniile sale directe, argumentate, uneori chiar inconfortabile.
Așa cum e recunoscut a fi generalul Cavoli, responsabil pentru proiecția puterii militare americane într-un spațiu terestru și naval de peste 50 de milioane de kilometri pătrați (Europa, Rusia, Caucaz, Groenlanda, oceanul și mările din jur).
Informațiile oferite de general, aprecierile despre teatrul de operații din Ucraina au, astfel, greutatea oferită de postura celui care le transmite, fiind greu de negat sau de interpretat:
· Ucraina nu poate susține singură războiul. (Ca să poată continua să lupte cu Rusia, n.n.) SUA, aliații și partenerii trebuie să continue să furnizeze Kievului muniții, arme și materiale;
· Rusia e o țară mare și, în ciuda deficiențelor și disfuncționalităților evidente ale armatei sale, continuă să reprezinte o amenințare existențială pentru Ucraina;
· forțele aeriene strategice ale Rusiei, aviația cu rază lungă de acțiune, capacitățile cibernetice, spațiale, cele din spectrul electromagnetic nu s-au diminuat deloc. Forțele aeriene au pierdut avioane, însă doar aproximativ 10% din flota lor;
· marina a avut de suferit semnificativ în Marea Neagră – dar nicăieri altundeva, iar activitatea navală rusă din întreaga lume se află la un vârf de sarcină;
· Rusia a pierdut peste 2.000 de tancuri și 315.000 de soldați, răniți sau morți. Cu toate acestea, Rusia a reconstituit această forță mult mai repede decât au sugerat estimările inițiale;
· armata rusă este acum mai mare – cu 15% – decât era atunci când a invadat Ucraina. În 2023, Rusia și-a extins numeric trupele din prima linie de la 360.000 la 470.000 de oameni;
· Rusia a ridicat limita superioară de vârstă pentru recrutare de la 27 la 30 de ani, ceea ce crește cu 2 milioane numărul de recrutați militari disponibili în anii următori;
· Rusia este pe cale să producă sau să recondiționeze anual peste 1.200 de tancuri și să producă cel puțin 3 milioane de obuze de artilerie sau rachete - triplu peste cantitatea estimată de SUA la începutul războiului - și mai multă muniție decât toți cei 32 aliați NATO împreună;
· indiferent de rezultatul războiului, Rusia va fi într-o relație mai antagonistă cu Occidentul decât atunci când a invadat Ucraina;
· blocul advers (Rusia, China, Coreea de Nord și Iran, n.n.) este mai coeziv și mai periculos decât orice amenințare cu care s-a confruntat SUA în ultimele decenii;
· până în martie 2024, Coreea de Nord a furnizat Rusiei aproximativ 6.700 de containere cu până la 3 milioane de obuze de artilerie. Iranul a furnizat 6.000 drone, precum și artilerie și rachete care au sporit capabilitățile de lovire ale Rusiei în Ucraina;
· parteneriatul „fără limite” dintre China și Rusia nu este doar diplomatic, se extinde la domeniile informațional, economic și militar.
Iar dușul rece a continuat:
· ”acum ucrainenii sunt depășiți de partea rusă într-un raport de 5 la 1. Rușii trag de 5 ori mai multe obuze de artilerie decât ucrainenii... Acest raport va ajunge la 10 la 1, în câteva săptămâni”;
· „nu vorbim de luni, nu vorbim ipotetic”;
· „cel mai mare ucigaș de pe câmpul de luptă este artileria, în majoritatea conflictelor, dar în acesta mai ales... Și dacă Ucraina nu va mai avea cu ce trage este pentru că noi (SUA, n.n.) am încetat să transferăm muniție, noi furnizând partea leului din nevoile Ucrainei";
· „partea care nu poate riposta, pierde războiul, iar în acest moment Ucraina începe cu adevărat să fie presată să poată riposta. Așa că sunt foarte îngrijorat... De câteva luni, Ucraina pierde teritoriu. Cred că există un pericol real... ca rușii să facă o străpungere undeva de-a lungul frontului.”
Cel care face aceste afirmații nu e un troll pro-Putin, nici vreun corespondent Sputnik, nici vreun membru al stângii, eventual dreptei radicale americane sau europene, este comandantul Comandamentului European al Statelor Unite / United States European Command (EUCOM), generalul Christopher Cavoli.
Iar locul unde se întâmplă acest lucru, Senatul SUA, arată cât de serioasă, de actuală, este problema identificării unei soluții la conflictul din Ucraina.
***
Senatorul republican J.D. Vance invocă și el matematica, într-un articol publicat de The New York Times, The Math on Ukraine Doesn’t Add Up , atunci când explică de ce votează pentru blocarea ajutorului financiar pentru Ucraina.
Poziția tânărului (39 de ani) politician american nu este chiar o surpriză, el fiind unul din susținătorii fostului președinte Trump, omul cu soluții minune în rezolvarea crizelor internaționale și căruia îi vor ajunge 24 de ore pentru a opri conflictul din Ucraina.
J. D. Vance nu este, astfel, pe aceeași lungime de undă cu generalul Cavoli atunci când e vorba de sprijinirea Ucrainei, dar tabloul conflictului pare creionat în aceleași linii, cu aceleași numere.
Senatorul Vance este convins că SUA trebuie să-și dirijeze resursele strategice pentru a combate China, prioritățile americane fiind în direcția Asiei și Taiwanului, orice altceva este o risipă de bani și echipamente.
Deci și sprijinul american pentru Kiev.
Ca să demonstreze acest lucru, apelează tot la cifre, tot la matematică:
· cele 60 de miliarde de dolari pe care actuala Administrație Biden le solicită pentru sprijinirea Ucrainei nu vor putea face diferența, ele sunt doar o fracție din ceea ce ar avea nevoie Kievul pentru întoarcerea războiului în favoarea sa;
· la acest moment, SUA nu are capacitatea de a produce echipamente în cantitatea necesară frontului ucrainean;
· Ucraina are nevoie de 4 milioane de proiectile de artilerie pe an, dar SUA poate produce doar 360.000. Administrația Biden își propune o producție de 1,2 milioane de-abia la sfârșitul anului 2025;
· Ucraina a solicitat, prin președintele Zelenski, câteva mii de rachete interceptoare pentru sistemele anti-aeriene Patriot. Problema este că SUA ar putea produce anual doar 650 de bucăți;
· iar aceste rachete au și alte destinații, sunt și alte amenințări la adresa securității SUA;
· acestea sunt realități matematice de bază, care erau valabile și vizibile și la începutul războiului;
· acceptarea acestor realități ar fi trebuit să aibă loc înainte de ofensiva ucraineană de anul trecut, dar nici acum nu e târziu dacă se trece la o nouă abordare a războiului din Ucraina;
· o strategie a apărării încă poate funcționa. Ceea ce a construit Rusia în 2023, poate face Ucraina în anul 2024. Cu ajutorul acestei strategii, Kievul poate prezerva ceea ce mai deține teritorial, se poate pregăti pentru pace.
Tânărul senator american e un politician ambițios, nu se zgârcește cu epitetele și soluțiile radicale, unii ar spune și dureroase, iar apelul la cifre și numere vrea să adauge rigoare poziției deja cunoscute a republicanilor americani.
***
Matematica războiului e deocamdată cu un pas în urma ideologiilor politice care mână armatele și popoarele la luptă.
America este și va mai fi o perioadă în campanie electorală.
Peste câteva luni, indiferent cine va câștiga alegerile din noiembrie, se va reveni, însă, din nou la cifre, din nou la realități aritmetice, simple și greu de contestat.
Dar prețul acestor realități nu va mai fi același, nici pe departe.
Se încarcă comentariile...
