Cât mai durează?
0Două enunțuri sunt adevărate: 1. războiul din Ucraina nu poate dura la nesfârșit; 2. cel puțin în una din cele două capitale, Kiev și Moscova, se știe - cu aproximație, desigur, dar de nivelul lunilor, nu anilor -, cât mai poate țara (Rusia sau Ucraina) susține efortul de război.
Când apare această întrebare înseamnă:
1. fie că războiul despre care este vorba în interogație a devenit deja o luptă surdă de fundal, o normalitate agasantă care deranjează pentru că se întâmplă în imediata vecinătate, continuă de prea mult timp, nu se vede nicio evoluție semnificativă pe linia frontului;
2. fie că apar deja semnele care prevestesc că una din părți nu mai ține pasul cu evoluțiile militare, ceea ce a mai rămas de făcut fiind doar o căutare pentru o ieșire onorabilă, politically corectă, din ecuație.
Dacă ar fi întrebat președintele Zelenski, aceasta ar răspunde că ”se poate termina și mâine, dacă Putin vrea acest lucru”.
Dacă ar fi întrebat președintele rus, aceasta ar spune că răspunsul se află, parțial, la Kiev, dar cel final, cu ștampilă, trebuie căutat dincolo de Atlantic, într-un birou oval.
Dacă mă întrebați pe mine – sunt și eu pe aici, de câțiva ani citesc zilnic destul de mult și din surse diferite ce se scrie și se afirmă despre războiul din Ucraina, aș avea, deci, o opinie bazată pe niște acumulări analitice – aș putea să va răspund simplu: ”la primăvară!”.
Nu aș putea spune, desigur, momentul exact când se va întâmpla acest lucru dar aș opta pentru prima parte a anotimpului, la ieșirea din iarnă, iar ca argumente aș putea aduce următoarele:
- războiul de uzură își va culege roadele, cele două părți (aș spune că mai ales ucrainenii) vor descoperi că prea mulți soldați au murit sau sunt răniți și că societatea (rusă, ucraineană, probabil nu în aceeași măsură) nu-și poate permite să alimenteze câmpul de luptă cu același număr de luptători ca până acum;
- războiul Rusiei cu infrastructura energetică a Ucrainei și, eventual, o iarnă geroasă, vor fi îndeajuns de convingătoare pentru Kiev ca să răspundă propunerilor Moscovei, poate și acestea moderate parțial, privind un eventual armistițiu, acord provizoriu etc. Să ne înțelegem, nu vorbim de un tratat de pace, ar fi un pod prea îndepărtat și pretențios;
- alegerile din SUA vor produce un câștigător care fie nu va mai acorda aceeași atenție conflictului din Ucraina (Kamala), fie (Trump) va fi cu ochii pe alte zone de tensiune unde, militar, ideologic sau economic, interesele SUA sunt evidente, poate chiar mai mult decât în estul Europei. În aceste condiții, Kievului îi vor rămâne ca opțiuni o recalculare a șanselor sale de continuare a războiului și o decizie în consecință.
Dacă se va întâmpla ca una din aceste evoluții să aibă loc, și se va întâmpla, este posibilă și variantă unui armistițiu de primăvară.
Ce mă costă să arunc și eu o piatră?
Și dacă nu e la primăvară și va fi la vară, tot ar fi destul de bine, ce mai e un anotimp în ziua de azi?
Acum, pe un ton mai serios, două enunțuri sunt adevărate:
1. războiul din Ucraina nu poate dura la nesfârșit;
2. cel puțin în una din cele două capitale, Kiev și Moscova, se știe - cu aproximație, desigur, dar de nivelul lunilor, nu anilor -, cât mai poate țara (le trec pe amândouă, Rusia, Ucraina) susține efortul de război.
Dacă primul punct este despre inevitabilul sfârșit al oricărui conflict, cel de-al doilea este mai mult despre matematică.
În absența unei soluții tehnice militare sau politice minune (lăsăm deoparte arma nucleară, toată lumea zice că Rusia nu va îndrăzni să o utilizeze, un cunoscut analist, fost și pe această platformă, emițând chiar teoria că dacă Moscova nu a folosit-o când a pierdut în Afganistan, nu o va face nici în Ucraina, ceea ce pare rezonabil, nu-i așa, ce mi-e una, ce mi-e alta!), tot ce rămâne este să numărăm soldații.
Noi nu putem face acest lucru cu adevărat, avem la dispoziție doar o serie de statistici despre pierderi, zilnice, săptămânale, lunare, la care, ca să le apropiem cât de cât de adevăr, ar trebui să cunoaștem și să introducem în ecuație și coeficientul propagandistic folosit.
Pentru că ele se referă, bineînțeles, la adversar / inamic, și pentru că ele sunt nițeluș umflate.
După război vom ști cine a mințit (pardon, exagerat...) mai mult și în ce proporție, deocamdată credem în funcție de ce citim și de cât credem din ceea ce citim.
Când e vorba de statistici, ucrainenii dau și numărul militarilor ruși, uciși sau răniți, și al categoriilor de tehnică distruse, pe toată perioada de după 24 februarie 2022.
Pe 8 septembrie, de exemplu, Kievul afirmă că a provocat următoarele pierderi Rusiei, în cele peste 900 de zile de război, la care s-au adăugat cei din ziua imediat precedentă: 625.260 (+1.270) militari, uciși, răniți și dispăruți, 8.636 (+4) tancuri distruse, 16.897 (+19) transportoare blindate... și așa mai departe.
Rușii, la rândul lor, nu oferă date privind bilanțul general al pierderilor ucrainene, insistând pe cele recente, zilnice și lunare, dar cifrele lor din ultima perioadă sunt sensibil mai ridicate, cam cu 50%, decât estimările ucrainene despre pierderile ruse.
Dacă ar fi să acordăm oarece credit acestor evaluări făcute de ambele părți, una pentru cealaltă, forțe echivalente armatei României sunt scoase din luptă, la fiecare două luni, cu tot cu ceea ce au în dotare.
Informațiile despre pierderile de echipamente sunt și mai depărtate unele de altele dar, încă o dată, nu știm coeficientul de exagerare.
Dar ei știu, și rușii și ucrainenii, de aceea pot aprecia și cât mai pot lupta, cu actuala rată a pierderilor.
Bine, la fel de adevărat este și faptul că nu sunt singurii care știu, mai ales în cazul Ucrainei, cu siguranță partenerii, unii dintre ei, fiind și ei în cunoștință de cauză asupra situației.
Datele sunt aproape publice, totul este să poți da la o parte balastul propagandistic și al trolilor entuziaști și să faci corecțiile necesare.
Din când în când, câte o oficialitate de la Pentagon sau de la Bruxelles, mai ”scapă” câte o evaluare cu cinci zerouri, rapid dezmințită, sursele publice relativ independente numără și ele cruci prin cimitire și anunțuri mortuare, pentru a ajunge la propriile estimări, mai realiste.
De pildă, BBC – secția rusă și site-ul de știri Mediazona au ajuns, la începutul lui septembrie 2024, la concluzia că au putut fi identificați 68.011 militari ruși decedați, din care 3.974 ofițeri (6% din total), dar și 13.037 foști deținuți (19% din pierderi).
Estimarea pierderilor reale poate ajunge la dublul acestor cifre.
În ceea ce privește pierderile ucrainene, un site ucrainean independent, UALosses, considerat credibil de către aceleași BBC și Mediazona, afirmă că a putut localiza, în aceeași perioadă, 60.644 de ucraineni uciși în lupte, din care 4.282 ofițeri.
La fel, cifrele reale pot fi mult mai mari.
Calculând rata dintre morți și răniți, se pot estima ușor la câteva sute de mii de militari uciși, răniți și dispăruți pierderile de fiecare parte.
Nu e dificil de observat că, potrivit acestor calcule făcute de structuri media relativ mai neutre și, oricum, departe, foarte departe de a fi considerate pro-ruse, există un anumit echilibru între aceste pierderi.
Ceea ce, iarăși, nu e greu de concluzionat, avantajează partea cu mai multe resurse umane.
Revenind la întrebare, cât mai durează?
Argumentația anterioară este utilă dar nu și decisivă pentru elaborarea unui răspuns.
Războiul are componentele lui raționale, care se supun calculelor hârtiei, dar are și o latură irațională, care ține de orgolii naționale sau ale liderilor, de conjuncturi internaționale (a se citi ”de interesele unor terți în continuarea acestui conflict”), de procese care se petrec nu numai pe linia frontului dar și în societățile din spatele lui.
Contează și componenta sprijinului extern, fundamental pentru Kiev, deci am putea face și aici o numărătoare.
Rezultatele celei mai recente reuniuni de la Ramstein, din 6 septembrie, cea cu numărul 24, a Grupului de Contact pentru Apărarea Ucrainei, sunt destul de modeste, chiar dacă participanții și media le prezintă în tușe roz:
- partenerii occidentali (Germania, Danemarca, Olanda) au căzut de acord pentru transmiterea către Kiev a unui număr de 77 de tancuri Leopard 1, cam cât pentru dotarea a două batalioane de tancuri;
- SUA va contribui cu 250 de milioane de dolari;
- Canada va furniza componente pentru rachete antiaeriene;
- tot Germania va dona 12 sisteme de artilerie autopropulsată Panzerhaubitze 2000;
- Marea Britanie și Norvegia vor transfera rachete antiaeriene;
- restul statelor, numărând până la 54, vor contribui și ele după posibilități, cu rachete, muniție, piese de schimb etc.
Departe, foarte departe față de aliniamentele de miliarde de dolari pe care le-au atins reuniunile anterioare ale Grupului.
Ceea ce l-a făcut pe unul din suporterii online ai Ucrainei să exclame cu năduf: ”Ucraina este o țară cu lideri precum Churchill, Occidentul are parte doar de Chamberlain”.
Cum spuneam, numai mâine nu e martie, sau aprilie, sau...
Se încarcă comentariile...
