Război în Ucraina. Pacea nu vine niciodată singură
0Premierul maghiar Viktor Orban, de abia instalat la cârma rotundă și în mișcare bi-anuală a președinției Consiliului UE, s-a gândit ca prima șarjă europeană de husari să aibă loc spre est, către Kiev și Moscova.
Cu intenții pașnice, desigur, și fără a purta alt steag decât cel național, doar pentru a testa terenul și a verifica pe unde se mai află liniile roșii desenate de ucraineni, de ruși, de cine s-a mai priceput să țină câte un creion cu vârful bont apăsat pe harta Estului Europei.
Ca să nu se înțeleagă greșit, șefii instituțiilor regionale și internaționale, politice și de securitate din care Ungaria face parte, au ieșit cu declarații clarificatoare, chiar și un pic ofuscate, ”nu ne-a consultat, nu ne reprezintă, e doar în nume propriu”, delimitându-se preventiv de demersul Budapestei.
Eu nu cred că așa, dintr-odată, premierul Orban și-a propus aroganța de a supăra colegii europeni chiar din primele zile de mandat, pentru că ar urma șase luni lungi și dificile la conducerea treburilor UE, nu e chiar diplomatic și eficient să-ți pui singur piedică de la început.
Probabil, implicit, poate chiar și explicit, se încearcă o oarecare reorientare a Bruxelles-ului către o pregătire a perioadei de după, să-i spunem post-belice, că post-operație sună cam chirurgical, iar mesagerul, care oricum pare un pic orbit de soarele de la răsărit, este lăsat să se avânte curajos în stepă.
Și certat acoperitor, cum am mai spus, că Europa nu e chiar sat fără câini, sunt și aici niște autorități, un primar, un jandarm... nu face fiecare ce vrea.
La întoarcere, e posibil ca, deși nu îi interesează ce spune dictatorul, colegii europeni să-i pună diferite întrebări mesagerului maghiar, de exemplu despre vreme, dacă în Kremlin s-a mai renovat ceva sau e tot ca pe vremea când făceau și ei vizite gen ”city break” ca să se pozeze cu zidurile alea roșii.
Și poate Orban va avea și răspunsuri, poate, zic, că de vreo doi ani, numai tăcere și vești proaste.
***
Acum, desigur, negocierile sunt un lucru complicat, mai ales dacă:
- nu ai mandat;
- ești dintr-o țară mică;
- ești văzut ca un Gică Contra (scuzați...) la orice zic ceilalți;
- atunci când ai preluat consemnul, pardon, mandatul președinției Consiliului UE, ți s-a spus că la parola ”pace”, răspunsul este ”acum nu e momentul”, acum și nu se știe cât timp de acum încolo.
Orban și-a văzut, totuși, lungul nasului și la Kiev a pus doar trei întrebări:
1. ...
2. ...
3. Dar un armistițiu, se poate?
Zelenski a răspuns pe loc:
1. Nu;
2. Nu;
3. În niciun caz.
***
Călătoria husarului din Pusta maghiară a continuat către Moscova, unde, se știe, a mai fost, cunoaște locurile și gazdele.
Cu dictatorul a vorbit, între patru ochi, ceva mai mult de două ore, dar timpul trece așa repede, nici nu simți....
Un ziarist curios a vrut să știe dacă e ceva care poate fi spus și pentru publicul larg, la care Putin a răspuns cu un rezumat: Niet.
Cam atât despre politica înaltă și controversată.
Și dacă despre pace încă nu e bine să vorbești cu voce tare, nu ar fi mai bine să vedem ce se mai întâmplă în acest război, care, oricum, ne ocupă tot timpul?
***
Publicația online BucPress din Cernăuți este o bună sursă de informații privind evoluțiile de la nord de granița noastră, inclusiv cele din regiunea Transcarpatia, învecinată și cu Ungaria.
Într-un fel, sunt o oglindă a ceea ce se întâmplă în spatele frontului din Ucraina, acolo unde oamenii continuă să trăiască, să muncească, să învețe, să supraviețuiască, uitând că e război, sau tocmai pentru că războiul vine cu regulile sale pe care te obligă să le înveți și să le îndeplinești.
Și să trăiești în normalitatea păcii.
De pildă, la Cernăuți, primarul Roman Kliciuk vrea să renoveze scuarul lui Mihai Eminescu, de aceea va apela atât la ”diaspora română” cât și la mecenați, scuarul aflându-se ”într-o stare proastă. Totul este descuamat și deteriorat. Un parc din centrul orașului nu ar trebui să arate astfel, mai ales că acolo se află monumentul unui distins om de cultură al vecinilor – prieteni, care ajută atât orașul, cât și țara în general. Este o obligație pentru noi să îl restaurăm”.
Gest nobil pentru monumentul și locul aflate pe Strada Bandera (fostă Vatutin), din centrul orașului.
Autorul articolului precizează, totuși, că ”termenul „diasporă” nu a fost corect utilizat de către primar, întrucât românii din Cernăuți sunt locuitori autohtoni ai orașului, nu au emigrat din România pe aceste meleaguri”.
***
Tot în BucPress este publicată scurta poveste a unui grup de bărbați, 10 la număr, care au vrut să se sustragă datoriei patriotice de înrolare în forțele armate ucrainene și au încercat să treacă frontiera cu Ungaria.
Au fost prinși în mijlocul unui lan de grâu, fotografia îi surprinde îngenuncheați și înconjurați de grănicerii ucraineni din Detașamentul Mucacevo.
Au avut noroc că, cel puțin, au scăpat cu viață, temporar, de acum încolo rămân doar câteva opțiuni: frontul de nord, de centru sau de sud.
În proces, grănicerii au capturat și ”bugetul” drumeției, aproximativ 7.000 – 10.000 dolari de fiecare.
Bărbații sunt, vreo trei din Transcarpatia, dar și din Poltava, Jitomir, Vinița, Zaporojie, Harkov, Kiev și Dnipro, ca să nu se supere nicio regiune și niciun oraș important.
Unele publicații ucrainene acreditează ideea că aceste transferuri umane ilegale peste graniță sunt organizate chiar de către structurile locale de securitate și au ca obiectiv eficientizarea acțiunii de mobilizare:
- în loc să alerge peste câmpuri după câte un dezertor singuratec, acestea prind dintr-un foc un grup întreg, numărul contează, e un plan de realizat;
- banii adunați de la ilegali ajung, sau poate nu, tot la nevoile armatei, ale gărzii naționale, oficialităților locale, banul trebuie să circule sau, după caz, să se adune unde trebuie.
E o poveste expediată în trei paragrafe, dar ea reflectă o realitate locală a ultimei perioade, de după aprobarea legii mobilizării: forțele armate ucrainene se confruntă cu o lipsă cronică de personal, dar recrutarea pe stil nou nu poate produce decât jumătate din soldații necesari.
O parte din potențialii recruți ia drumul graniței, după ce s-a scotocit după toate rezervele financiare ale familiei, ceilalți sunt considerați ”indispensabili” la locurile lor de activitate.
În proces, 30.000 de grăniceri sunt mobilizați să păzească granița ca să nu fie traversată de proprii compatrioți.
***
Și o veste neașteptată, chiar de Ziua Americii: actorul Ruslan Hanumak, coleg de scenă cu actualul președinte de la Kiev, pe vremea când ambii lucrau pentru vestitul studio de televiziune ”Kvartal 95”, și-a salutat pe Instagram foștii parteneri artistici tocmai din SUA, unde a ajuns nu se știe cum, dar cu obiectivul clar de a nu fi înrolat.
Conștient de încărcătura nepatriotică a gestului său, Hanumak și-a justificat dezertarea afirmând că preferă să fie trădător, dar în viață, alături de fiul său de 6 ani.
La aflarea veștii, colegii de la ”Kvartal 95” au căutat imediat în arhive și au descoperit că Ruslan, de fapt, nici nu prea a lucrat acolo, contractele sale fiind unele temporare, așa că nu se poate spune, așa cum se laudă singur, că a fost printre ”stelele” studioului.
Nici pe departe, una a fost de ajuns.
Sunt și vești minunate, de pildă norocul care lovește precum fulgerul, în ultima perioadă, pe unii din oficialii ucraineni.
O anchetă realizată de o publicație ucraineană, Babel, arată cum câștiguri la casino online în valoare de 156 de milioane de grivne (aproape 4 milioane de dolari) se regăsesc în declarațiile de avere ale unor oficiali ucraineni.
Dacă vreți să știți pe unde circulă norocul, încercați aici: "Spaceix" ("Cosmolot"), "Slots UA", "VBet Ukraine" și "Gamedev".
În total, e vorba de vreo 6.500 de declarații câștigătoare, la unii mai mult, la alții mai puțin: 1.000 de funcționari au câștigat jucând în două locații online, 214 au încercat la trei cazinouri, 50 au fost și mai tenaci, încercându-și norocul în patru săli virtuale de câștig, patru au încercat în cinci, și trei au fost fericiții câștigători în șase cazinouri online.
Șansa a fulgerat-o pe Olha Hudik, ofițer de patrulă în districtul Kosiv, regiunea Ivano-Frankivsk.
Ea a câștigat 44 milioane grivne, în jur de 1 milion dolari, câștig pe care îl dedică soțului, Oleh, tot ofițer de poliție.
Există însă o oarecare necoordonare în familie, Oleh susținând că undeva s-a strecurat o greșeală, el neobișnuind să joace online, se înțelege că nici Olha.
Lucrurile sunt complicate, un parlamentar, deputatul Iaroslav Jelezniak, afirmând chiar că aceste cazinouri online efectuează un fel de spălare de bani cu câștiguri aruncate către oameni care habar nu au cum a dat norocul peste ei.
Problema are și un aspect destul de tragic, o mare parte din sumele aruncate la aceste cazinouri virtuale provine din soldele militarilor aflați pe front.
În anul 2023, industria riscului a atins nivelul de 400 milioane de grivne pe lună (10 milioane dolari) ceea ce a impus autorităților unele măsuri de temperare, nu de interzicere, în fond e o industrie, printre puținele, imună la atacurile rușilor.
***
Nu știu dacă are vreo legătură cu paragrafele anterioare, dar se spune că la summitul NATO care urmează să aibă loc curând, foarte curând, în perioada 9 – 11 iulie, la Washington, Ucrainei i se va transmite că, de această dată, e o oarecare problemă cu corupția în drumul Kievului către statutul de membru al Alianței.
Un articol din The Telegraph spune asta cu subiect și predicat.
Chiar dacă summit-ul e unul aniversar și festiv, știrile rele tot se strecoară printre confeti.
Presa mai și exagerează, știți asta, chiar atunci când e în curtea partenerilor, alteori e doar lăsată să zburde pentru ca să facă ea public ceea ce e neplăcut să se spună în cercuri mai simandicoase și mai oficiale.
Vom vedea, mai sunt câteva zile.
Tot atunci va da raportul și rebelul Orban, Viktor Orban, cel care, înainte de a pleca la Moscova, a avut, totuși, inspirația de a informa Alianța – a declarat asta chiar secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg - că urmează să aibă o călătorie înapoi pe Drumul Mătăsii, sau paralel cu acesta, în fine.
Pe vremuri, către est mergeai după praf de pușcă, acum, conform lui Orban, e o călătorie în căutarea păcii, cea care, deocamdată, nu știe că e dorită și așteptată.
Se încarcă comentariile...
