Ne grăbim să facem un raport de activitate al Ministerului Cercetării şi Inovării (MCI) pentru 2018, de frică să nu apară unul între timp de genul celui produs de Lucian Georgescu, catalogat de Asociaţia Ad Astra, a cercetătorilor români de pretutindeni, ca „între laudă de sine şi fake-news”. E lung raportul, dar luaţi-vă un popcorn sau o cafea lângă şi lectura va fi mai plăcută.

Iohannis, Dăncilă, Toader, Andruşcă, chiar şi Liviu Dragnea... Nu cumva toţi ăştia, şi nu numai ei, sunt produse ale Inteligenţei Artificiale? Poporul român îi recunoaşte drept oameni, în carne şi oase... Dar dacă nu sunt?

La şase ani de la descoperirea sa, bosonul Higgs a fost în sfârşit observat dezintegrându-se sau descompunându-se în alte particule fundamentale denumite cuarci bottom.

„Roboţii ne vor lua locurile de muncă“. „Progresele făcute în inteligenţă artificială ne vor afecta locurile de muncă, iar oamenii vor intra masiv în şomaj“. „Nici măcar nu ştim ce tip de joburi vor fi în viitor“.

Mi-a atras de departe atenţia bloculeţul modernist din Timişoara: simplu, elegant, simpatic, foarte reprezentativ pentru interbelicul nostru moderat şi cumsecade. Doar când m-am apropiat foarte tare am observat monograma Art Deco cu anul construcţiei – un obicei şi o manieră tipice acelei epoci. Şi atunci am îngheţat: anul marcat acolo nu era o dată de anii ’30, cum m-aş fi aşteptat, ci 1947.

Articolul cu titlul „În jurul aparatului pentru descoperirea comorilor“ din Ziarul Ştiinţelor (numărul din 29 februarie 1944) relevă publicului românesc secretele invenţiei ce făcea senzaţie la acel moment.

În anul 2017, Ministerul Cercetării şi Inovării (MCI): (i) nu a început şi finalizat, prin contractare, nicio competiţie majoră de proiecte de cercetare (care să implice echipe de cercetători); (ii) a depăşit termenele prevăzute pentru evaluarea şi contractarea proiectelor depuse în cadrul competiţiilor pornite în 2016; (iii) a executat 81% din bugetul alocat prin legea bugetului de stat, concomitent cu utilizarea creditelor de angajament.

Săptămâna trecută, The Guardian scria despre un studiu care arată că prezenţa omului în arealul animalelor sălbatice le face mai nocturne. Am căutat-o pe Kaitlyn Gaynor, autoarea studiului, pentru câteva întrebări legate de cercetarea ei. Mi-a şi răspuns prompt, cu puţin înainte de plecarea ei spre Africa, pentru un alt proiect.

Apocalipsa download-ului digital în muzică se întâmplă sub ochii noştri. În 2015, cei mai mulţi bani veneau din streaming. În 2017, Apple făcea un anunţ sinonim cu depresia pentru o întreagă generaţie: iPod-ul îşi înceta apariţia. În 2020, download-ul digital va putea fi declarat mort. Complet mort.

Contemporan cu cei trei pionieri ai aviaţiei mondiale (Vuia, Vlaicu şi H. Coandă), Dumitru Brumărescu este un inventator român aproape uitat. L-am cunoscut în paginile Ziarului Ştiinţelor şi al Călătoriilor (ediţia din data de 3 iulie 1928), unde autorul îl ridică pe acelaşi piedestal cu Thomas Edison şi Bernanrd Palissy.

În România şi în alte 45 de ţări, tinerii spun că religia nu e foarte importantă pentru ei. Doar Georgia şi Ghana sunt ţările în care generaţiile tinere sunt mai religioase decât cele în vârstă, arată o analiză Pew Research Center.

The Guardian, Le Figaro, Haaretz şi mai toată presa bună a lumii anunţă zilele acestea o ştire şoc: Albert Einstein a fost rasist! Cei de la The New York Times sunt mai nuanţaţi: doar când călătorea.

A apărut noul număr din newsletterul Savantgarde, un digest săptămânal cu cele mai importante ştiri, grupate în cinci rubrici: una principală (SciTech), trei complementare (Comunităţi Inteligente, Life&Style şi Natură) şi una specială (Espresso).

Newsletterul Savantgarde este un digest săptămânal de ştiri din domeniul ştiinţelor şi al tehnologiei, dar nu numai, şi apare în weekend. Cum spuneam şi într-un interviu recent pe IQads, are cinci rubrici: una principală (SciTech), trei complementare (Comunităţi Inteligente, Life&Style şi Natură) şi una specială (Espresso). Bineînţeles, dacă vă place, vă puteţi şi abona, la linkul cu pricina de la final.

Sunt sute de muzici inspirate de ştiinţă. Aşa a fost mereu: Mozart şi Bartok integrau principiile matematice ale proporţiei şi simetriei în operele lor, iar Kate Bush a folosit un alt principiu matematic pentru a compune piesa „Pi”. Sunt doar trei din multele exemple. Şi avem şi cealaltă parte a poveştii: muzica din viaţa savanţilor.