Pregătirea pentru viitor a guvernării: transformarea structurală pentru a accelera schimbarea

Guvernele trebuie să îşi regândească strategia şi să creeze noi modele de operare pentru a reveni mai bine într-o lume catalizată de schimbări rapide subliniază Augustine Chiew, într-un material pentru GovInsider.

În opinia sa, guvernele ar putea începe prin a reexamina relevanţa structurilor de organizare existente şi să introducă altele noi, agile, optimizate şi mai potrivite pentru viitor.

Noua ordine mondială

Guvernele se confruntă, astăzi, cu ameninţări şi provocări vechi şi noi. Continuăm să vedem schimbări demografice, economice, politice şi sociale masive, problemele perene devenind din ce în ce mai complexe.

Astfel de provocări includ îmbătrânirea populaţiei globale, care se luptă să se perpetueze, schimbările climatice imprevizibile, ascensiunea sentimentelor xenofobe şi naţionaliste, datoriile naţionale aparent insurmontabile, diviziunea economică în creştere şi revoluţia digitală de neoprit.

În timp ce calitatea vieţii s-a îmbunătăţit într-adevăr cu un acces uşor şi rapid la servicii inovatoare, există şi efecte negative. De exemplu, reţelele sociale au fost folosite pentru a răspândi dezinformarea într-un mod strategic şi coordonat, folosind ştiri false pentru a alimenta sentimentele anti-guvernamentale sau anti-corporaţii, rezultând în demonstraţii violente, unele chiar cu victime, în marile oraşe din întreaga lume.

În plus, apariţia evenimentelor neprevăzute, precum pandemia Covid-19, complică şi mai mult ecuaţia.

Ameninţarea la adresa sănătăţii devine rapid o pandemie globală, împletind multiple probleme în materie de securitate, economie şi echitate socială, creând efecte în cascadă.

Dincolo de acordarea de îngrijiri medicale, libertatea de mişcare a persoanelor a trebuit restricţionată, s-au efectuat urmăriri forţate ale contactelor pentru potenţiale cazuri, au fost identificate noi lanţuri de aprovizionare şi au fost construite spitale de urgenţă temporare.

Serviciile tradiţionale care erau de obicei furnizate prin interacţiune directă, cum ar fi participarea la lecţii, consultarea la medic etc., au trecut brusc la derularea lor online. Toate aceste modificări necesită capabilităţi care nu intră sub incidenţa unui singur departament sau sector guvernamental. Este pur şi simplu imposibil să ne bazăm pe un sector pentru a aborda schimbările societale provocate de pandemie.

Gândirea sistemică

Din păcate, guvernele, care au aversiune faţă de risc prin însăşi natura lor, nu au reacţionat la schimbare şi nu valorifică oportunităţile la fel de repede.

Multe au înţeles necesitatea transformării, au văzut tehnologia ca un factor de facilitare, şi au făcut paşi lent şi constanţi către digitalizare, făcând ajustări marginale la modelele de funcţionare şi servicii, în comparaţie cu omologii lor din sectorul privat.

Cu o mentalitate şi un cadru organizaţional tradiţionale, guvernele separă în mod obişnuit responsabilităţile în ministere sau departamente distincte, adoptând o abordare simplistă de rezolvare a problemelor, cu convingerea că problemele pot fi împărţite în componente modulare structurate pentru a fi abordate individual şi separat.

Pentru a aborda ameninţările neliniare şi care se încadrează între diferite sectoare, poate fi necesară o mentalitate cuprinzătoare de gândire sistemică. Acest concept, care există de mult timp, se bazează pe principiul că problemele şi provocările sunt susceptibile să fie interconectate şi ar trebui privite ca un sistem dintr-o perspectivă largă care să cuprindă structuri, modele şi cicluri, mai degrabă decât doar evenimente specifice.

Putem apoi anticipa modul în care diferite soluţii se afectează reciproc, chiar negând potenţialele beneficii. Concentrându-ne pe întregul sistem, putem dezvolta mai bine soluţii care să abordeze în acelaşi timp cât mai multe probleme posibil.

Unele ţări, precum Singapore, au recunoscut rapid utilitatea unei astfel de abordări, în care mai multe ministere pot funcţiona ca o singură entitate. Învăţând din experienţa SARS, guvernul a instituit o structură interministerială de gestionare a crizelor, care conţine grupuri funcţionale de management al acestora şi care pot fi activate rapid.

Când Covid-19 a lovit, guvernul a activat rapid structura interministerială de gestionare a crizelor pentru a gestiona şi coordona resursele de la forţele armate, poliţie, servicii medicale şi voluntari. Cu multe departamente reprezentate în comitet, problemele au fost examinate în mod holistic, luând în considerare consecinţele directe şi indirecte, inclusiv impactul din amonte şi din aval.

Ca rezultat, planurile de acţiune şi iniţiativele dezvoltate au fost coerente, uşor de implementat şi sprijinite reciproc, cu minime conflicte. Rezultatele pozitive s-au tradus de atunci în aprecieri din partea comunităţii globale cu privire la eforturile guvernului din Singapore în gestionarea COVID-19.

O abordare de grup a guvernării

O nouă structură bazată pe grupuri funcţionale ar putea introduce o nouă eră de guvernanţă în care agilitatea şi optimizarea sunt duse la nivelul următor. Pentru început, exemple de grupuri ar putea include legătura dintre educaţie şi muncă, precum şi dezvoltarea comunităţii, sănătatea şi bunăstarea socială.

Educaţia şi ocuparea forţei de muncă sunt adesea privite ca două etape distincte în viaţa unei persoane. Prin urmare, multe guverne au ministere sau departamente separate responsabile de adoptarea politicilor, aplicarea reglementărilor şi furnizarea de servicii.

Această abordare avea sens, deoarece oamenii lucrau de obicei într-un anumit domeniu pentru perioade lungi de timp, fără a fi nevoie de calificări suplimentare, iar atunci când schimbau locul de muncă, rămâneau deseori în domeniile lor respective. Cu toate acestea, viteza progreselor în tehnologie contestă această mentalitate. Vedem că locurile de muncă şi rolurile dispar rapid în câţiva ani. Multe locuri de muncă care sunt căutate astăzi nu existau acum cinci ani.

S-ar putea să nu mai fie realist să credem că aceleaşi locuri de muncă ar mai exista în deceniile viitoare. Aceasta înseamnă că ar trebui luată în considerare educaţia continuă pentru a aborda schimbările dintr-o societate care asigură capacitatea de a dobândi noi abilităţi şi cunoştinţe pentru a se potrivi cu roluri noi pe parcursul întregii lor vieţi.

Legătura dintre educaţie şi politicile de muncă, modul în care ar trebui dezvoltată pentru a se sprijini reciproc, va necesita o regândire semnificativă. Ar trebui să se bazeze pe un traseu de învăţare pe tot parcursul vieţii, agil şi flexibil, cu accent pe dezvoltarea competenţelor pentru locul de muncă modern în evoluţie rapidă, conectând oamenii la locuri de muncă pe baza competenţelor lor.

Acest lucru ar fi posibil doar dacă ministerele sau departamentele Educaţiei şi Muncii se integrează pentru a funcţiona strâns împreună ca o singură entitate într-un nou grup sub conducere comună pentru a profita de beneficii şi eficienţe dintr-o mai mare gândire colectivă, valorificarea talentelor şi operaţiuni de afaceri integrate.

Cu toate acestea, acest lucru nu implică neapărat faptul că toate ministerele sau departamentele trebuie grupate. În domeniile în care este nevoie de securitate sporită a informaţiilor, echitate şi gândire independentă, cum ar fi apărarea, securitatea şi justiţia, organizaţiile ar trebui să rămână ca entităţi distincte până într-un moment în care forţa şi beneficiile interdependenţelor devin prea importante pentru a fi ignorate.

Acum este momentul

În ciuda potenţialului său, încă nu am văzut destule guverne care să fie proactive în aplicarea unui astfel de cadru ca structură permanentă. Având în vedere investiţiile financiare substanţiale în TIC şi infrastructura necesară, precum şi mutarea fizică a personalului către noi birouri, guvernele au avut, în general, nevoie de mult timp pentru a face astfel de schimbări.

Cu toate acestea, deoarece Covid-19 a forţat deja guvernele să investească puternic în conectivitate, tehnologii de colaborare, soluţii cloud, precum şi adoptarea de noi modele de operare, acum ar putea fi cel mai bun moment pentru a adopta schimbarea. Este probabil ca mişcarea oamenilor să fie limitată, deoarece practicile de lucru la distanţă, care au fost neglijate anterior, sunt acum norma acceptată.

Mai important, tehnologiile disponibile astăzi pot susţine o astfel de transformare structurală cu uşurinţă şi rapiditate. Companiile de tehnologie cu putere integrată în conectivitate, AI, tehnologii de calcul şi cloud, precum Huawei, pot fi un partener bun pentru o astfel de schimbare. Soluţiile de reţea pentru întreprinderi (reţele IP, WLAN, switch-uri, routere), soluţii de colaborare inteligentă (Huawei IdeaHub, platforme de videoconferinţă şi puncte finale), precum şi soluţii Campus (AirEngine, Wi-Fi6) pot fi implementate rapid pentru a sprijini diverse scenarii, permiţând soluţii puternice de conectivitate pe mai multe site-uri pentru a sprijini lucrul la distanţă, munca colaborativă, accesul şi partajarea datelor, precum şi furnizarea de servicii inovatoare.

În plus faţă de colaborarea cu un furnizor de tehnologie „end-to-end”, partenerii ecosistemului pot, de asemenea, să intervină pentru a ajuta guvernele să dezvolte soluţii de transformare în cloud adecvate, eficiente şi cu ciclu complet de viaţă, folosind noi tehnologii inovatoare, inclusiv cloud computing, analize de date mari, şi reţea definită de software (SDN).

Luând paşi îndrăzneţi în transformarea structurii, folosind tehnologia ca facilitator, guvernele viitorului vor fi într-o poziţie excelentă pentru a face faţă ameninţărilor şi provocărilor complexe în mod eficient, îmbunătăţind şi mai mult calitatea guvernării şi a vieţii.