Corina Băguţ - unica femeie din fanfara „Promenada“

Corina Băguţ

A început să studieze clarinetul pentru sănătatea surorii sale gemene, în cadrul fanfarei din Constanţa. Sora s-a vindecat, dar pentru Corina Băguţ muzica a devenit profesie.

Cântă la clarinet în „Promenada“ şi are în spate o carieră de instrumentist de fanfară care însumează 11 ani. Experienţa Corinei Băguţ a început în clasa a treia în Fanfara Pionierilor din Constanţa, când la început de an şcolar nu se completaseră toate locurile în formaţie.

„Mama ne-a lăsat să alegem instrumentul. Dirijorul ne-a recomandat flautul, dar nu ne-a plăcut – poate din cauza poziţiei mai incomode“, îşi aminteşte Corina.

Ideea de a studia un instrument de suflat a pornit din problema de sănătate a surorii gemene a Corinei, bolnavă de astm bronşic, care s-a şi vindecat. „Am studiat un instrument muzical pentru sănătatea ei, şi a devenit profesia mea“, concluzionează artista care a rămas fidelă muzicii, în vreme ce geamăna a făcut alte alegeri: familia şi studiile în finanţe.

În 1982, familia s-a mutat în Sălaj de unde era originar tatăl, moment în care studiile muzicale s-au întrerupt pentru o perioadă de şase ani. „Aveau o fanfară de pionieri şi aici, dar era slab constituită, din câte ştiu eu doar din elevi ai liceului cu program de muzică, şi cu activitate sporadică. Nu era ca în Constanţa, unde aveam program de studiu, repetiţii şi uniformă – care imita costumul marinăresc“, explică artista.

Dorinţa ei – să predea clarinet

După şase ani s-a înscris la Şcoala Populară de Arte, unde a studiat clarinetul cu Grigore Grigoruţ. Profesorul a sfătuit-o să participe la examenul de suplinitor, în acel moment existând un deficit de profesori de clarinet în judeţ.

Pentru că „n-a fost să fie din prima“, Corina a perseverat şi a studiat la Conservatorul din Oradea atât pedagogia muzicală, cât şi interpretare muzicală – clarinet. „În primii doi ani de facultate am întrerupt activitatea didactică. Mi-am spus că din două lucruri să fac unul bine, deoarece de asta depindea viitorul meu de profesor“, afirmă instrumentista.

Fanfara, o mare familie

Fanfara „Promenada“ s-a înfiinţat în 2005, din foşti membri ai fanfarei militare, profesori de muzică şi chiar elevi ai acestora. Corina este singura femeie din fanfară.

„Între bărbaţi se mai permit tot felul de glume, mai ales că au fost împreună de o viaţă. La început se fereau, având grijă de urechile mele“, descrie instrumentista atmosfera din fanfară. Relaţiile dintre membrii fanfarei sunt exact ca între membrii oricărei alte formaţii – e ca o familie, cu drepturi şi îndatoriri. Mai ales că, adaugă Corina, fiind puţini fiecare se străduieşte pentru a suplini ceea ce lipseşte.

Ce-i place

„Îmi place marea, pentru că m-am născut la malul mării, dar marea de la Constanţa. Pentru că am fost şi la alte mări, dar nicăieri nu este ca acolo“, spune înainte de toate Corina. De asemenea, îi plac muzica, mersul pe jos, soarele şi căldura, compania prietenilor şi călătoriile. „Acum doi ani am fost plecaţi în Italia, la un festival organizat la Imola de către un fost membru al fanfarei. Apoi, din cauza crizei nu am mai putut onora invitaţia“, afirmă instrumentista.

Ce nu-i place

Nu-i plac minciuna, frigul şi răutatea oamenilor. „Nici să mi se dea ordine, să fiu obligată să fac ceva. Chiar dacă îmi impui un lucru, fă în aşa fel să nu-mi dai senzaţia că mă obligi“, adaugă artista. O deranjează când este nevoită să corecteze greşelile de tehnică ale elevilor ei, care au trecut iniţial prin mâinile unor neprofesionişti.

Întrebări şi răspunsuri

Aveţi şi eleve la instrumentele pe care le predaţi?

C.B.: Am avut o singură elevă, care a venit chair şi la repetiţiile noastre cu fanfara; şi am mai avut una la începuturile începuturilor, care a renunţat după doi ani de studiu. Într-adevăr, prea puţin la noi întâlneşti fete la instrumentele de suflat. Dar în Vest e chiar invers, la cele mai grele şi mai sofisticate instrumente – alămuri etc. – primele interprete sunt femeile. Dacă ar fi să mai aleg o dată, cred că ar apărea o lumină şi m-ar călăuzi tot spre clarinet.

Nu v-aţi dorit să fiţi parte a unei filarmonici?

C.B.: M-ar fi ispitit, dar în filarmonici sunt câte două posturi pentru fiecare isntrument de suflat, uneori trei – depinde de partitură. La câţi am absolvit interpretare-clarinet într-un an – opt în cazul nostru, ar fi însemnat să umplem toate filarmonicile din ţară. Ori aşa ceva era imposibil, locurile fiind deja ocupate. Aşa că ne-am găsit fiecare un loc, doar sunt atâtea posibilităţi. Fanfara îţi oferă o amre libertate în a alege repertoriul, aproape orice gen muzical poate fi abordat.