Turnu Severin: Nelu Crinel Zaharescu a dedicat două decenii din viaţă uniformei militare

Colonelul a intrat în Jandarmerie în 1991, iar de şase ani este prim-adjunct al Inspectoratului din Mehedinţi.

De când se ştie a fost atras de ştiinţele exacte, dar şi de lucrurile foarte bine organizate. În copilărie, dar şi în adolescenţă, îşi dorea cu ardoare să ajungă inginer, meserie cu tradiţie în familia sa. 

“Nu-mi place incertitudinea. Mă atrage tot ceea ce e foarte bine planificat”, ne spune Crinel Zaharescu.

În 1982, a părăsit Severinul pentru a urma cursurile Institutului Politehnic din Iaşi. Doi ani mai târziu, s-a şi căsătorit, apoi a venit pe lume şi primul său copil.

A fost exact momentul în care a început să ţină piept adevăratelor probleme ale vieţii. Iar destinul a fost destul de crud încă de la început.

„Soţia a luat repartiţie la Bâlvăneşti- Mehedinţi, fiind profesor de fizică, iar eu am luat repartiţie în Bacău, de unde era originară soţia. Am fost fiecare cu socrii săi. Asta a fost conjunctura la momentul acela. Era vremea când se dădeau repartiţiile guvernamentale”, îşi aminteşte ofiţerul.

“A fost destul de dificil, pentru că treci dintr-un sistem libertin într-unul restrictiv”
Nu s-a dat bătut şi a continuat „lupta” cu viaţa. Cu câteva sacrificii, a ieşit până la urmă învingător. A meritat, pentru că la sfârşitul anului 1988, soţia sa a revenit la Bacău.

A venit pe lume şi cel de-al doilea copil, iar lucrurile intrau pe un făgaş normal. Lucra deja ca inginer, la Întreprinderea de panouri electro-pneumatice din Bacău, însă în 1991, destinul avea să-l pună din nou la încercare, odată cu acceptarea ofertei de a intra în structurile MAI, având deja gradul de ofiţer în rezervă obţinut în timpul armatei.

“A fost destul de dificil, pentru că treci dintr-un sistem civil, libertine (unde ai posibilitatea să uzezi de toate drepturile constituţionale) într-unul restrictive, în care în momentul în care pleci de-acasă trebuie să anunţi, când vrei să părăseşti garnizoana trebuie să ai aprobare, trebuie să fii operativ 24 de ore din 24, nu-ţi poţi face concendiul unde vrei şi nu-ţi poţi petrece timpul liber cu familia când vrei şi unde vrei, pentru că trebuie să fii la dispoziţia statului român”, mărturiseşte colonelul Nelu Crinel Zaharescu.

A fost recrutat de către Serviciul Resurse Umane de la Brigada de Jandarmi Bacău şi a luat-o de jos. Până în `98, a lucrat ca şi comandant de subunitate la Bacău, apoi ofiţer în statul major de brigadă, răspunzând de securitatea băncilor din Moldova, iar în `98 s-a întors la Turnu Severin, pentru că “na`, te trage pământul, ai băut apă din Dunare, n-ai altă şansă decât să te întorci aici”.

Şi a luat-o de la capăt: comandant de subunitate, apoi a evoluat în scară ierarhică, în 2002- comandant de detaşament, o perioadă de vreo trei ani a fost ofiţer în statul major (se ocupa de pregătirea de personal, organizare misiuni, etc), din 2003- adjunct pe ordine publică al comandantului şi din 2005, în actuala formulă, de prim-adjunct şi şef de stat major la Jandarmeria Mehedinţi.

Pe 15 mai, colonelul Crinel Zaharescu va împlini 20 de ani de carieră în Jandarmerie, iar dacă ar fi să o ia de la capăt ar alege aceeaşi cale.  

Profil
Născut: 22 octombrie 1964, Dr. Tr. Severin
Studii: Institutul Politehnic Iaşi şi un curs postuniversitar în specialitatea „Securitate şi Sănătatea în muncă”, Universitatea Timişoara
Experienţă:  3 ani- inginer, 20 ani- ofiţer activ în Jandarmerie
Familie: căsătorit, doi copii

Care sunt cele mai frumoase amintiri din misiuni? 
C.Z.: “Am participat activ, ca şi ofiter activ, la mineriada din `91, la Bucureşti. Perioada aceea a fost cea mai grea, pentru că eram în primul an de activitate şi am văzut despre ce e vorba şi cam care sunt riscurile la care te expui. Nu era sistemul de legatură cu familia, erau numai telefoanele fixe, a fost greu. Cred că trei luni de zile n-am luat deloc contact cu familia".

Ce ar trebui să stie cei care vor să intre în sistem?
C.Z.: “Trebuie, în primul rând, foarte multa seriozitate. Nu poţi să gândeşti într-un fel şi să faci altfel, trebuie să acţionezi din convingere. Trebuie să fii disponibil şi să pui pe primul plan problema muncii. Să ştii că te poţi abţine, că îţi poţi adapta comportamentul şi atitudinea funcţie de omul pe care îl ai în faţă, pentru că în meseria asta întâlneşti şi oameni intelectuali, dar şi oameni certaţi cu legea care au nu ştiu câţi ani de puşcărie şi atunci e normal că trebuie să-ţi adaptezi şi limbajul, dar şi comportamentul funcţie de personajul pe care-l ai în faţă”. 

Ce-i place?
“Seriozitatea. Îmi place să lucrez cu oamenii cărora nu trebuie să le spui de doua ori ce să facă şi care au capacitatea necesară să te înţeleagă din priviri. Puţinul timp liber mi-l petrec cu familia, pentru că e relative mic. Îmi place să-i privesc cum se bucură de prezenţa mea”.

Ce nu-i place?
“Nu-mi place să cer cuiva ceva sau să relaţionez cu cineva de aşa manieră încât eu însumi nu pot  respecta niciodată sau nu pot face niciodată. Exemplul personal ar trebui să fie de bază pentru toţi cei care au o anumită funcţie în ierarhia militară şi care lucrează cu oamenii. Mi se pare penibil să-i ceri unui om o chestie pe care tu n-o poţi respecta niciodată”.