Lecţie de inimă bună: Olandeza care s-a mutat în România şi a adoptat doi copii ţigani

Ingrid o ţine în braţe pe micuţa Diana, care a venit în familie de mai puţin de trei săptămâni

Ingrid van der Velde oferă o familie copiilor care nu au avut vreodată aşa ceva. Olandeza în vârstă de 39 de ani are grijă, în casa de tip familial de la Ghiroda, de opt copii. Toţi îi spun „mamă”, iar doi dintre ei îi poartă şi numele.

Ziua în casa Filadelfia începe cu spălatul pe dinţi şi micul dejun. Apoi, cu ghiozdanele în spate şi temele făcute, copiii îşi iau la revedere de la mama şi pleacă spre şcoală. Ce diferă în acest tablou tipic de familie este că mama nu e chiar mamă, copiii vor sta aici doar până la 18 ani, iar fiecare dintre cei opt mici rezidenţi a mai trăit o viaţă înainte, mai dură şi mai urâtă.

„Am avut ocazia să fac o vacanţă în Republica Moldova, unde am cunoscut copii defavorizaţi. Atunci am început să lucrez cu micuţi din Estul Europei. În 1999 am lucrat într-o casă de copii din Moşniţa”, şi-a amintit Ingrid.

Legea românească versus iniţiativa olandeză

Tot atunci a început aventura vieţii ei. După trei ani, zeci de drumuri şi scrisori la sponsori din Olanda, a apărut casa Filadelfia. „Noi funcţionăm ca un ONG şi suntem sponsorizaţi exclusiv cu fonduri private olandeze”, a spus Ingrid. În 2007, olandeza a fost nevoită să o ia aproape de la zero. A trebuit să extindă casa, să refacă toate avizele, odată cu intrarea României în UE. Pentru că în România încă nu se face diferenţa clară între o casă de tip familial şi un orfelinat, legislaţia îi cere lui Ingrid aceleaşi condiţii ca într-o casă de copii. Astfel, în casa Filadelfia sunt trei frigidere separate, un loc special de spălare a legumelor, dar şi multe dosare cu documentaţie. "În Olanda, totul depinde de numărul de copii. În casele de tip familial nu ai nevoie de atâtea avize ca în România", a spus Ingrid. Aşa că acum are acum o „gospodărie” pe care ar invidia-o orice vecină de-a ei: bucătărie, sală de mese, debara ticsită cu zeci de borcane, conserve, lapte şi legume, cel puţin cinci camere, cinci băi şi curte.

„Copiii văd aici un model de familie adevărată. Fiecare dintre ei are o dramă personală în spate”, a explicat George Siminic, psihologul care vine aici o dată pe zi şi este figura paternă în familia din casa Filadelfia. Psihologul povesteşte că chiar şi primii doi ani din viaţa acestor copii trăiţi în condiţii critice îşi spun cuvântul. "Un exemplu simplu. În momentul alăptării mama îşi ţine copilul în braţe. Pentur cei instituţionalizaţi, alăptatul se face pe pat, unde copilul e singur, dintr-un biberon din care se alimentează singur. Mai toţi care au venit aici s-au adaptat uşor. La început e greu totuşi. Ziua e bine, dar noaptea plâng, mai întreabă de mama sau de tata, oricât de greu le-ar fi fost în familia naturală".

În total, investiţia depăşeşte 100.000 de euro. Ingrid nu-şi mai aminteşte cifra exactă. Are alte probleme, în fiecare zi. De la prânz, copiii încep să se adune acasă, de la şcoală sau grădiniţă. Intră îmbujoraţi în casă, îi predau „mamei” bileţelele de la profesori, se spală pe mâini şi pun masa.

„Eu ajung primul de la şcoală şi eu pregătesc farfuriile”, spune, un pic timid, Pavel, de 9 ani, a cărui cameră este o cazarmă în miniatură, plină de soldăţei de plastic, tancuri de-o şchioapă şi chiar o pictură cu model de camuflaj pe perete. La fel ca şi el, şi ceilalţi copii au avut ocazia să-şi decoreze camerele. În fiecare găseşti ba o păpuşă Barbie aşezată cuminte pe pat, ba o carte cu semnul pus grijuliu. Semn că stăpânii şi stăpânele lor se simt acasă. "Aici au muncit, de-a lungul anilor voluntari olandezi. Tot ce am făcut aici a fost cu ajutorul lor", povesteşte "mama" Ingrid.

Familia van der Velde, în acte

Rând pe rând apar şi Sergiu şi Ciprian, în vârstă de 10 ani fiecare. Cei doi sunt, din 2007, copiii lui Ingrid, cu acte în regulă. Vin, ca şi cea mai mare parte a micuţilor de la casa Filadelfia, din familii de ţigani. Olandeza povesteşte că, la început, nu avea planuri să devină mamă "cu ceritificat". O întâmplare însă a făcut-o să ia această decizie. "Amândoi erau pe listele de adopţie. La un moment dat, o familie a dorit să-l cunoască pe unul dintre ei şi a refuzat să-l adopte, din câte am înţeles, pentru că era ţigan. Şi atunci m-am revoltat. Şi ce dacă era ţigan? Ei nu merită o familie?". Procedurile de adopţie au început în 2007. "Eu i-am întrebat pe ei, chiar de mai multe ori, dacă vpor să fiu mama lor. Şi au acceptat", a povestit femeia. După un an, Ciprian şi Sergiu au devenit oficial copiii lui Ingrid. "Şi acum, când ies cu ei în străinătate, la vamă îmi cer actele de adopţie, că nu le vine să creadă că îii cheamă van der Velde. Eu sunt blondă, iar ei, bruneţi", se amuză Ingrid.
Viaţa copiilor de aici nu diferă cu mult de cea a micuţilor din familii normale. Au cui să spună „mamă”. Printre teme şi sarcini mărunte, ies cu bicicletele, se joacă cu cele trei pisici din casă şi râd la desene animate. Iar înainte de fiecare masă se roagă, în linişte.

Casa de tip familial este „acasă”

Copiii ajung în casa Filadelfia prin intermediul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Timiş. „Copiii văd aici o familie adevărată. Noi am avut o colaborare bună de la început cu casa Filadelfia”, a spus Smaranda Marcu, purtător de cuvânt al DGASPC Timiş.

Cred că am fost născută pentru aşa ceva. Să fiu mama acestor copii.
Ingrid van der Velde, mamă surogat

14
ani are cea mai în vârstă rezidentă a casei Filadelfia din comuna Ghiroda